Cele mai frecvente tipuri de cancer la copii: simptome, diagnostic și tratament

1. Cancer la copii: leucemia
a. Simptome leucemie copii
b. Diagnostic leucemie copii
c. Opțiuni de tratament leucemie copii
2. Cancer la copii: tumorile cerebrale
a. Simptome tumori cerebrale la copii
b. Diagnostic tumori cerebrale la copii
c. Tratament tumori cerebrale la copii
3. Cancer la copii: limfoamele
a. Simptome limfoame la copii
b. Diagnostic limfoame la copii
c. Tratament limfoame la copii

Recomandările Experților DOC

Cancerul la copii este relativ rar (reprezentând sub 1% din totalul cazurilor de cancer), însă rămâne o cauză importantă de îmbolnăvire în rândul celor mici. Datorită progreselor medicale, peste 80% dintre copiii cu cancer pot fi vindecați în țările cu sisteme medicale avansate. Totuși, recunoașterea timpurie a semnelor de alarmă și accesul la diagnostic corect și tratament specializat rămân esențiale. Printre cele mai frecvente tipuri de cancer la copii se numără leucemia, tumorile cerebrale și limfoamele.

Cancer la copii: leucemia

Leucemia este cel mai comun cancer la copii, reprezentând aproximativ o treime din cancerele pediatrice. Leucemia la copii este un cancer al sângelui și măduvei osoase, în care celulele hematopoietice devin maligne și se înmulțesc necontrolat. Cele mai multe cazuri de leucemie la copii sunt forme acute, în special leucemia acută limfoblastică (LAL), urmată de leucemia acută mieloidă (LAM).

Simptome leucemie copii

Simptomele leucemiei pot fi inițial subtile, adesea confundate cu boli obișnuite ale copilăriei. Totuși, combinația și persistența lor trebuie să alerteze părinții și medicii:

Oboseală extremă și paloare (din cauza anemiei, copilul pare mereu slăbit și palid).
Febră inexplicabilă și infecții frecvente (din cauza scăderii imunității cauzate de numărul redus de globule albe normale).
Apariția ușoară de vânătăi sau sângerări (sângerări nazale, gingivale) și pete mici roșii pe piele (peteșii), semn al numărului scăzut de trombocite.
Dureri osoase sau articulare persistente (copilul poate șchiopăta sau se plânge de dureri la nivelul oaselor, cauzate de supraproducția de celule leucemice în măduva osoasă).
Ganglioni limfatici măriți, splină sau ficat mărite (abdomenul se poate balona, iar la palpare medicul poate observa organomegalie).

Diagnostic leucemie copii

Dacă se suspectează o tumoră cerebrală la un copil, medicul va efectua un examen neurologic detaliat și va recomanda investigații imagistice ale creierului. După identificarea unei mase tumorale pe imagini, pentru stabilirea exactă a diagnosticului este necesară o biopsie. În cazurile în care tumora este situată într-o zonă inaccesibilă chirurgical pentru o rezecție inițială, se poate face o biopsie stereotactică (ghidată imagistic) pentru a obține o probă mică de țesut.

Opțiuni de tratament leucemie copii

Tratamentul pentru leucemie la copii este unul complex și multidisciplinar, însă progresele din ultimele decenii au dus la rate de vindecare foarte ridicate.

Chimioterapia este tratamentul de bază și se administrează de regulă în mai multe faze pe parcursul a 2-3 ani (inducție – pentru a obține remisia, consolidare și întreținere – pentru a elimina celulele leucemice reziduale și a preveni recidiva).

Pe lângă chimioterapia convențională, tratamentele țintite și imunoterapiile au devenit disponibile în ultimii ani pentru acest cancer la copii, mai ales pentru leucemia refractară sau recidivată. De exemplu, copiii cu leucemie care prezintă anumite anomalii genetice pot primi medicamente țintite (cum ar fi inhibitorii de tirozin-kinază în cazul leucemiei Ph+, care blochează proteinele anormale ce stimulează creșterea leucemică).

O descoperire revoluționară în tratamentul leucemiei la copii este terapia CAR-T, o formă de imunoterapie celulară: limfocitele T ale pacientului sunt prelevate și modificate genetic în laborator pentru a recunoaște și ataca celulele leucemice când sunt reinfuzate în organism.

În unele situații de risc înalt sau la recidivă, se recurge și la transplant de celule stem hematopoietice (transplant de măduvă osoasă) după obținerea remisiunii, pentru a reînnoi sistemul hematopoietic al copilului cu celule sănătoase și a reduce riscul revenirii bolii.
Datorită acestor strategii terapeutice moderne, prognosticul leucemiei la copii s-a îmbunătățit dramatic: astăzi, peste 80-90% dintre copiii cu leucemie acută limfoblastică pot fi vindecați, iar cercetarea continuă pentru a atinge rate similare și în formele mai dificile, cum ar fi unele subtipuri de LAM.

Cancer la copii: tumorile cerebrale

Tumorile cerebrale (și cele ale sistemului nervos central, incluzând măduva spinării) reprezintă a doua cea mai frecventă categorie de cancer la copii (după leucemie) și cea mai comună formă de tumori solide în pediatrie. Aceste cancere apar atunci când celulele din creier sau din învelișurile lui (meninge) se transformă malign. Există numeroase tipuri de tumori cerebrale la copii, de la meduloblastom (cea mai frecventă tumoră malignă cerebrală la copii) și astrocitoame (tumori ale celulelor gliale, precum astrocitomul pilocitic juvenil sau gliomul difuz de linie mediană) până la ependimoame, craniofaringioame și altele.

Simptome tumori cerebrale la copii

Cele mai comune simptome includ:

Dureri de cap persistente, adesea mai intense dimineața sau trezind copilul din somn.
Greață și vărsături inexplicabile, în special dimineața, asociate cu creșterea presiunii intracraniene.
Probleme de echilibru și coordonare.
Convulsii (crize epileptice) nou apărute, fără istoric anterior, pot fi un semn de tumoră cerebrală, mai ales dacă se manifestă repetitiv.
Schimbări de personalitate, comportament sau abilități cognitive – de exemplu, copilul devine neobișnuit de iritabil, somnolent, are dificultăți de concentrare, regres în abilități școlare sau întârziere în achiziții la copiii mici.
Tulburări de vedere precum vedere dublă, încețoșată sau pierderea vederii periferice; de asemenea, un semn clasic la sugari poate fi creșterea anormală a dimensiunii capului (macrocefalie) sau bombarea fontanelei, din cauza hidrocefaliei (acumularea de lichid în creier).

Este important de menționat că simptomele de mai sus, luate izolat, pot fi cauzate și de afecțiuni benigne. Totuși, prezența concomitentă a mai multor astfel de manifestări sau agravarea lor progresivă impune investigații amănunțite.

Diagnostic tumori cerebrale la copii

Dacă se suspectează o tumoră cerebrală la un copil, medicul va efectua un examen neurologic detaliat și va recomanda investigații imagistice ale creierului. Rezonanța magnetică (IRM) cerebrală este metoda de elecție, oferind imagini detaliate ale creierului și ale eventualei tumori (inclusiv caracteristici ale acesteia, precum implicarea diferitelor structuri).

După identificarea unei mase tumorale pe imagini, pentru stabilirea exactă a diagnosticului este necesară o biopsie. De regulă, biopsia se efectuează în cursul operației chirurgicale de îndepărtare a tumorii (dacă localizarea permite rezecția).

Tratament tumori cerebrale la copii

Tratamentul unui astfel de cancer la copii este personalizat în funcție de tipul tumorii, localizare, gradul de malignitate și vârsta copilului (tratamentul unui copil mic diferă de al unui adolescent, de exemplu, din cauza sensibilității diferite la terapie).

În multe cazuri, primul pas este operația de îndepărtare a tumorii. Scopul este rezecția completă a formațiunii, dacă se poate realiza fără a afecta funcțiile critice ale creierului. Pentru unele tumori benigne sau de grad mic (cum ar fi astrocitomul pilocitic), chirurgia poate fi curativă de sine stătător. În alte situații, când tumora nu poate fi scoasă în totalitate, operația ajută la reducerea masei tumorale și la ameliorarea presiunii intracraniene, urmând ca restul celulelor canceroase să fie tratate prin alte metode.

Radioterapia este folosită pentru a distruge celulele tumorale rămase după operație sau pentru acele tumori cerebrale inoperabile. La copii, radioterapia se administrează cu precauție, deoarece țesutul cerebral în creștere este sensibil. Totuși, tehnologiile moderne permit o iradiere mult mai precisă.

Chimioterapia este folosită în special la copiii mici, unde se dorește amânarea radioterapiei (pentru a proteja creierul aflat în dezvoltare), sau în tumorile cunoscute ca fiind sensibile la chimioterapie (de exemplu, meduloblastomul, unele ependimoame sau tumori teratoide rabdoide).

Terapia țintită și imunoterapia încep să fie disponibile pentru anumite tumori cerebrale care prezintă ținte moleculare specifice. De exemplu, în unele astrocitoame sau gliome cu mutație BRAF, se pot folosi inhibitori de BRAF (medicamente care blochează acea cale moleculară anormală). În cazuri de tumori cu fuziuni genice rare (NTRK), au apărut medicamente speciale (larotrectinib) care vizează direct acea mutație. Imunoterapia pentru tumorile cerebrale este încă în faze de cercetare.

Cancer la copii: limfoame

Limfoamele sunt cancere ale sistemului limfatic, care cuprinde ganglionii limfatici (nodulii limfatici), splina, timusul, măduva osoasă și vasele limfatice. În funcție de celula limfatică de origine, există două categorii principale: limfomul Hodgkin (caracterizat prin prezența celulelor Reed-Sternberg la microscop) și limfoamele non-Hodgkin (un grup de limfoame care include subtipuri precum limfomul Burkitt, limfomul difuz cu celule B mari, limfomul limfoblastic T sau B, limfomul anaplastic cu celule mari etc.). La copii și adolescenți apar ambele categorii.

Simptome limfoame la copii

Simptome comune limfoamelor includ:

Ganglioni limfatici măriți (adenopatie) care pot fi observați sub piele ca umflături ferme: cel mai adesea la nivelul gâtului, în zona supraclaviculară, axilară (sub braț) sau inghinală. Uneori, copiii pot prezenta adenopatii profunde (în interiorul pieptului sau abdomenului) care nu sunt vizibile extern, dar care pot provoca alte manifestări.
Febră prelungită și repetată, fără o cauză infecțioasă clară (temperaturi peste 38°C care apar timp de mai multe zile/săptămâni).
Transpirații nocturne abundente – copilul se poate trezi ud leoarcă de transpirație în timpul nopții, necesitând schimbarea pijamalei sau a așternutului.
Scădere în greutate neintenționată și apetit redus – o pierdere de peste 5-10% din greutate în câteva luni, la un copil care nu ține dietă, este un semnal de alarmă (aceste trei simptome – febră, transpirații nocturne și scădere în greutate – sunt adesea denumite „simptome B” în limfoame, indicând o boală activă).
Tuse persistentă sau dificultăți de respirație – pot apărea dacă limfomul determină creșterea ganglionilor din interiorul toracelui (de exemplu, un limfom mediastinal poate comprima căile respiratorii sau vena cavă superioară, provocând tuse seacă, respirație greoaie, umflarea feței sau gâtului).
Dureri abdominale sau balonare – dacă există ganglioni măriți în abdomen sau o splină mărită, copilul poate acuza disconfort abdominal sau sațietate precoce (senzație de plenitudine după ce mănâncă puțin).
Oboseală și paloare – mai rar, în cazul în care limfomul afectează și măduva osoasă, poate apărea anemie cu oboseală marcată și piele palidă, asemănător leucemiei.

Diagnostic limfoame la copii

Când se suspectează un limfom la un copil, se începe cu un control medical amănunțit, inclusiv palparea ganglionilor periferici. Medicul va solicita analize de sânge (hemogramă, markeri inflamatori etc.), însă diagnosticul de limfom nu poate fi pus doar prin analize sangvine. Imagistica medicală este foarte utilă: o radiografie toracică poate evidenția un mediastin lărgit (sugestiv pentru adenopatii mediastinale), iar ecografia abdominală sau tomografia computerizată (CT)/Rezonanța magnetică (RMN) pot arăta ganglioni măriți în interiorul corpului sau afectarea organelor (splină, ficat). Totuși, diagnosticul cert al limfomului se stabilește prin biopsie.

Tratament limfoame la copii

Chimioterapia reprezintă pilonul central în tratamentul ambelor tipuri de limfoame. Regimurile de chimioterapie diferă în funcție de tipul de limfom: de exemplu, limfomul Hodgkin clasic este tratat de obicei cu combinații de medicamente precum ABVD (adriamicină, bleomicină, vinblastină, dacarbazină) sau scheme adaptate vârstei copilului, pe durata a câteva luni, obținându-se vindecări în peste 90-95% din cazurile limitate și în proporție foarte mare chiar și în stadii avansate. Limfoamele non-Hodgkin la copii (cum ar fi limfomul Burkitt sau limfomul limfoblastic) sunt de regulă foarte agresive, dar și foarte sensibile la chimioterapie intensivă pe termen scurt; copiii primesc protocoale chimioterapice intense pe durată relativ scurtă (câteva luni), cu rate de vindecare de 70-90%, în funcție de subtip și stadiu. Chimioterapia se administrează adesea sistemic (intravenos), dar și intratecal (în coloana vertebrală) în limfoamele cu risc de afectare a sistemului nervos central.

Rolul radioterapiei în limfoame a scăzut comparativ cu trecutul, datorită eficacității chimioterapiei, mai ales în limfoamele non-Hodgkin unde de obicei nu este necesară. În limfomul Hodgkin, însă, după chimioterapie se poate folosi radioterapia țintită pe ganglionii afectați (așa-numita radioterapie de consolidare la nivelul siturilor implicate inițial), în special dacă au rămas micromase reziduale sau la pacienții cu boală voluminoasă inițial.

În ultimii ani, pentru limfoame au apărut tratamente inovatoare care completează sau înlocuiesc chimioterapia standard în anumite situații. Un exemplu este terapia cu anticorpi monoclonali: în limfomul Hodgkin refractar sau recidivat la adolescenți se folosește brentuximab vedotin (un anticorp anti-CD30 legat de un agent citotoxic, care țintește direct celulele Hodgkin), iar în limfomul B non-Hodgkin (ex. limfom Burkitt sau difuz cu celule B mari) se poate folosi rituximab (anticorp anti-CD20) ca parte a tratamentului, deși la copiii foarte mici utilizarea acestuia este evaluată cu atenție.

Prognosticul copiilor cu limfom este în general foarte bun. Limfomul Hodgkin la copil și adolescent are una dintre cele mai ridicate rate de vindecare în oncologie (supraviețuire la 5 ani peste 95% în formele limitate), iar multe limfoame non-Hodgkin pediatrice, deși agresive, pot fi vindecate definitiv cu tratament intensiv.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
National Cancer Institute - Childhood Cancers
https://www.cancer.gov/types/childhood-cancers
Binasss - Recent advances in the treatment of childhood cancers
https://www.binasss.sa.cr/feb24/16.pdf
Studiul „Recent advances in the treatment of childhood cancers”, apărut în Curr Opin Pediatr, 2024, 36:57–63, DOI:10.1097/MOP.0000000000001310, autori: Timothy J.D. Ohlsen, Melissa R. Martos, Douglas S. Hawkins
Science Direct - Childhood cancer: Survival, treatment modalities, late effects and improvements over time
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1877782120300679
Studiul „Childhood cancer: Survival, treatment modalities, late effects and improvements over time”, apărut în Cancer Epidemiology, Volume 71, Part B, April 2021, 101733, https://doi.org/10.1016/j.canep.2020.101733, autori: Friederike Erdmann et al.

Te-ar mai putea interesa și...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA ȘI...