Tratamentele eficiente pentru monturile dureroase - interviu cu Dr. Marius Uscatu

1. Ce sunt monturile?
2. De ce apar monturile și cum se manifestă?
3. Tratament pentru monturi – interviu dr. Marius Uscatu
4. Ce se mai poate face dacă ai monturi?

NEWSLETTER DOC DEDICAT

Monturile sunt, alături de bătături și unghiile încarnate, unele dintre cele mai frecvente probleme cu care se confruntă pacienții ortopedici. Un mont la picior nu este doar o problemă estetică, ci poate provoca disconfort semnificativ: destul de dureroase, aceste monturi ne împiedică să mergem corect și să purtăm încălțămintea pe care o dorim. Să vedem de ce apar monturi, dar și ce fel de tratamente există pentru această problemă.

Ce sunt monturile?

Monturile sunt deformități ale piciorului care implică o deviere a degetului mare spre celelalte degete, creând o proeminență osoasă pe partea interioară a labei piciorului. Această umflătură, numită mont la picior, rezultă din alinierea incorectă a oaselor metatarsului primul și a falangei proximale a degetului mare. Nu este doar o simplă umflătură, ci o schimbare structurală care poate afecta întreaga arhitectură a piciorului.

Prevalența monturilor este ridicată, estimată la 23-35% în populația adultă, fiind mai frecventă la femei decât la bărbați, în proporție de până la 15:1. Monturi la picioare apar mai des odată cu înaintarea în vârstă, dar pot afecta și persoanele tinere, mai ales dacă există factori predispozanți. 

În esență, monturile transformă forma naturală a piciorului, făcându-l mai lat în zona degetelor și provocând frecare constantă cu încălțămintea. Dacă ignori monturile, ele pot progresa, ajungând dureroase, durerea interferând cu activitățile zilnice. Înțelegerea exactă a ceea ce reprezintă monturile te ajută să recunoști semnele timpurii și să acționezi preventiv. Acum, hai să vedem de ce apar aceste diformități.

De ce apar monturile și cum se manifestă?

Cauzele monturilor sunt multifactoriale, implicând o combinație de elemente genetice, biomecanice și de stil de viață. Un rol cheie îl joacă structura moștenită a piciorului: dacă ai picioare plate (pes planus) sau o hipermobilitate a primului rază (zona oaselor degetului mare), riscul de a dezvolta monturi la picioare crește semnificativ. Studiile arată că pronatia excesivă a piciorului – adică răsucirea spre interior – contribuie la dezechilibrul muscular și ligamentos, favorizând devierea degetului mare.

Încălțămintea nepotrivită este un factor major. Pantofii strâmți, cu vârf îngust sau tocuri înalte, exercită presiune constantă asupra degetului mare, accelerând formarea montului la picior. De exemplu, purtarea regulată a tocurilor peste 4 cm poate crește riscul cu până la 50%, deoarece modifică distribuția greutății pe picior. De asemenea, obezitatea joacă un rol, deoarece kilogramele în plus amplifică presiunea pe articulații, ducând la deformități progresive.

Factorii genetici sunt esențiali: dacă un părinte sau bunic a avut monturi, riscul tău este mai mare, din cauza mostrelor ereditare de structură osoasă. Afecțiuni reumatice sau metabolice, precum artrita, pot agrava situația. În plus, traumele repetate la nivelul piciorului, cum ar fi alergarea pe suprafețe dure fără suport adecvat, contribuie la instabilitate. Monturi dureroase apar adesea la persoanele cu un prim metatars lung sau cu unghiuri osoase anormale, ceea ce face ca presiunea să se concentreze pe o zonă mică.

Înțelegând aceste cauze, poți adopta obiceiuri preventive, cum ar fi alegerea pantofilor largi și menținerea unei greutăți sănătoase, pentru a evita agravarea monturilor.

Simptomele variază de la ușoare la severe, dar monturile dureroase sunt semnalul principal că afecțiunea progresează. Cel mai frecvent, apare o durere ascuțită sau surdă la baza degetului mare, agravată de mers sau de purtarea pantofilor. Umflătura osoasă devine roșie și inflamată, cauzând frecare constantă cu marginile încălțămintei, ceea ce duce la bătături sau calusuri.

Tratament pentru monturi - interviu dr. Marius Uscatu

Am discutat cu Dr. Marius Uscatu, specialist în Chirugia Gleznei și a Piciorului, despre tratamentele moderne pentru monturi. 

Domnule doctor, referindu-ne la zona anatomică a piciorului, care sunt cele mai frecvente probleme de sănătate ale românilor? 

Pacienții ajung cel mai des la medic din cauza următoarelor probleme: 

• monturi (hallux valgus);
• dureri calcaneene (talalgii), extrem de frecvente, cauzate de supra-ponderabilitate și de efort excesiv;
• unghia încarnată a halucelui
piciorul Charcot diabetic, mal perforantul plantar diabetic
• tendinopatii ale tendonului achilian, tibial posterior și ale tendoanelor fibularilor, cauzate de efortul sportiv excesiv
• fracturi ale gleznei și ale metatarsienelor. 

Dumneavoastră veniți cu o abordare modernă a tratamentului monturilor. Care sunt cele mai eficiente tratamente (și cu grad scăzut de recidivă) pentru corectarea monturilor dureroase? Sunt persoane care corectează această problemă și doar din motive estetice? Ce părere aveți despre o asemenea motivație a pacientului? 

Există doar două tratamente ale monturilor: tratamentul conservator, de așteptare (încălțămintea largă) și tratamentul chirurgical. Intervenția chirurgicală are în special un scop funcțional, ameliorarea durerilor și îmbunătățirea mersului. Și asta deoarece operația modifică fundamental nu numai formă anatomică dar și funcția piciorului. 

Prin operație se încearcă corectarea deformațiilor până aproape de formă originară a acestuia, iar pacienții trebuie să înțeleagă că există un compromis estetic: nu vor mai funcționa aceleași criterii de apreciere estetice și funcționale subiective de dinaintea apariției deformației sau de dinaintea intervenției corectoare: piciorul se poate lăți în zona articulației degetului mare, din cauza repoziționării capului metatarsian deasupra sesamoidelor, funcționalitatea poate fi alterată ușor mai ales în ceea ce privește mobilitatea articulației degetului mare. 

Principala motivație care trebuie să aducă pacientul în fața deciziei de a se opera este durerea. Unele paciente sunt motivate de criterii exclusiv estetice (forma piciorului, relația de lungime dintre degete, dorința firească de a purta o încălțăminte elegantă), făcând abstracție de singurul criteriu obiectiv de apreciere a corecției deformației, și anume rezultatul funcțional. 

Se impune firesc întrebarea: este corect, moral, benefic, etic/deontologic de a opera un picior foarte deformat, dar nedureros (gestionabil printr-o încălțăminte adecvată, extra-largă) și să se obțină un picior perfect restabilit estetic, dar uneori imperfect funcțional? 

Răspunsul este dificil de precizat și presupune cunoașterea complexității extraordinare a problemelor ante-piciorului. Problema reală este cea a predictibilității rezultatului final, care este dificil de estimat. Pacienta care nu înțelege prevalența criteriului funcțional asupra celui estetic trebuie să evite intervenția corectoare a deformației, deoarece risca un grad important de nemulțumire subiectivă. 

Indicația chirurgicală nu este legată de mărimea deformației sau de vârsta pacientei, ci numai de importanță suferinței: dureri, dificultate la încălțat și la mers. Agravarea deformației complică intervenția, iar complicațiile inerente (metatarsalgii, grife și luxații digitale) fac necesară o chirurgie mai laborioasă, de tip global. 

Chirurgul specializat în patologia ante-piciorului are tendința de a privilegia tratarea cazurilor „speciale”: corecția deformațiilor severe, ultra-severe, corecția eșecurilor și a recidivelor, chiar cu riscul de a „neglija” deformațiile minore. Nu este vorba totuși despre amânarea intervenției, ci mai curând de alegerea momentului optim. Micile deformații nu trebuie totuși neglijate, mai ales dacă determină un prejudiciu funcțional semnificativ, cuantificat prin examinare clinică. 

Rezultatul final depinde de mărimea deformației: cu cât piciorul este mai sever deformat (complicațiile mai importante), cu atât rezultatele sunt mai modeste din punct de vedere funcțional (din cauza modificărilor ireversibile apărute la nivel articular). 

Am observat că, în ultima vreme, sunt promovate intens pe internet diverse orteze pentru corectarea monturilor, însă cât de eficiente sunt acestea (având în vedere că deformația este deja fixată)? Nu cumva sunt și periculoase, generând un alt tip de patologie a labei piciorului? Dacă da, ce se întâmplă, ce ar fi de făcut? 

Producătorii dispozitivelor și majoritatea ortopezilor afirmă că „orteza pentru hallux valgus” stopează evoluția și chiar corectează deformația. Părerea mea este că acest tip de orteze ar trebui strict interzise și au fost deja multiple demersuri în acest sens (notificări la Ministerul Sănătății, CNAS, Agenția Națională a Medicamentului etc etc), cu succes parțial (am reușit eliminarea acestor orori de pe lista de produse compensate CNAS). 

Susțin acest lucru fiindcă orteza acționează doar asupra degetului mare (halucele), forțând redresarea acestuia. Practic, halucele se deplasează în mod secundar și doar pentru că este obligat, prin deplasarea primului metatarsian (metatarsus primus varus), având efectul invers celui scontat: mărește deplasarea primului metatarsian și agravează proeminentă (montul). În plus, crește presiunea articulară metatarso-haluciană, distrugând cartilajul articular (artroză, hallux rigidus).

Ce se mai poate face dacă ai monturi?

Deși tratamentele conservatoare de așteptare și cele chirurgicale sunt bine cunoscute, există și alte abordări acreditate medical care pot oferi relief semnificativ. 

Acestea includ intervenții minim invazive, cum ar fi injecțiile cu toxină botulinică (botox) în mușchii afectați, care reduc durerea și îmbunătățesc alinierea pentru până la șase luni, conform unor studii recente.

O abordare integrată implică și modificări nutriționale pentru a combate inflamația, precum reducerea alimentelor procesate și creșterea aportului de Omega-3. 

Aceste tratamente pentru monturi sunt susținute de ghiduri medicale internaționale și pot fi personalizate de un podiatru sau ortoped. Ele nu corectează deformitatea, dar îmbunătățesc mobilitatea și reduc disconfortul asociat cu aceste monturi la picioare.

În concluzie, monturile nu trebuie să îți domine viața: prin înțelegerea cauzelor și manifestărilor, poți adopta strategii proactive. Dacă ai monturi care te deranjează, consultă întotdeauna un medic pentru un plan adaptat nevoilor tale.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NCBI - Hallux Valgus
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK553092/ 
MDPI - Current Concepts of Radiographic Evaluation and Surgical Treatment for Hallux Valgus Deformity
https://www.mdpi.com/2077-0383/14/14/5072 
Studiul „Current Concepts of Radiographic Evaluation and Surgical Treatment for Hallux Valgus Deformity”, apărut în J. Clin. Med. 2025, 14(14), 5072; https://doi.org/10.3390/jcm14145072, autori: Byung Ki Cho et al. 
MDPI - A Systematic Review of Osteotomies to Correct Hallux Valgus in the First Metatarsal
https://www.mdpi.com/2076-3417/14/7/3043 
Studiul „A Systematic Review of Osteotomies to Correct Hallux Valgus in the First Metatarsal”, apărut în Appl. Sci. 2024, 14(7), 3043; https://doi.org/10.3390/app14073043, autori: M. Santos et al.


Te-ar mai putea interesa și...


Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 1