Sincopa: tipuri, cauze, diagnostic, tratament
Rezumat: Sincopa, numită popular leșin, este o pierdere a cunoștinței de scurtă durată, care apare atunci când creierul primește temporar prea puțin sânge. Deși în multe cazuri episodul este benign, mai ales când este vorba despre sincopa reflexă, există și situații în care leșinul poate semnala o problemă cardiacă, o scădere importantă a tensiunii arteriale sau o altă afecțiune care necesită evaluare rapidă. Diagnosticul corect pornește în primul rând de la povestea episodului, simptomele asociate și examinarea medicală, apoi poate include EKG, monitorizare de ritm, teste de tensiune și, uneori, investigații suplimentare.
1. Ce este sincopa?
2. Tipuri de sincopă
a. Sincopa reflexă
b. Sincopa prin hipotensiune ortostatică
c. Sincopa cardiacă
d. Ce înseamnă, de fapt, sincopa neurologică?
3. Cauzele cele mai frecvente de sincopă
4. Cum recunoști un episod de sincopă?
5. Diagnostic sincopă
6. Tratament sincopă
a. Ce ajută în sincopa reflexă?
b. Când tratamentul pentru sincopă trebuie să fie mai complex?
7. Metode de prevenție pentru sincopă
Ce este sincopa?
Sincopa este termenul medical pentru leșin și descrie o pierdere a cunoștinței bruscă, scurtă și complet reversibilă, provocată de scăderea temporară a fluxului de sânge către creier; recuperarea este de obicei rapidă, fără confuzie prelungită, iar acest detaliu este important pentru că nu orice episod de pierderea cunoștinței înseamnă sincopă.
În practică, medicii trebuie să facă diferența între sincopa propriu-zisă și alte cauze de pierderea cunoștinței, cum sunt crizele epileptice, hipoglicemia, pseudosincopa psihogenă sau unele episoade neurologice rare, deoarece abordarea și riscurile nu sunt aceleași.
Leșinul nu este o boală în sine, ci un simptom care poate avea cauze foarte diferite, de la forme frecvente și relativ inofensive, cum este sincopa reflexă, până la forme care cer atenție urgentă, mai ales atunci când apar în timpul efortului, sunt însoțite de palpitații sau durere în piept, ori se petrec la persoane cu boală cardiacă cunoscută.
Tipuri de sincopă
ÎCele mai importante tipuri sunt sincopa reflexă, sincopa prin hipotensiune ortostatică și sincopa cardiacă, iar uneori oamenii folosesc și expresia sincopa neurologică, deși în sens strict neurologic multe episoade intră mai degrabă în categoria diagnosticului diferențial decât a sincopelor clasice.
Sincopa reflexă
Sincopa reflexă, numită adesea și vasovagală sau neurocardiogenă, este cea mai frecventă formă de leșin și apare atunci când organismul reacționează exagerat la un stimul precum frica, durerea, vederea sângelui, statul prelungit în picioare, deshidratarea sau donarea de sânge.
În acest context, ritmul inimii și tensiunea arterială pot scădea brusc, ceea ce duce la pierderea cunoștinței; de multe ori există simptome de avertizare, cum ar fi greață, transpirații reci, senzație de căldură, paloare, amețeală sau vedere încețoșată.
Sincopa prin hipotensiune ortostatică
Acest tip de sincopă apare atunci când tensiunea arterială scade prea mult la ridicarea în picioare, iar organismul nu reușește să compenseze suficient de repede. Situația poate apărea la persoane deshidratate, la vârstnici, la cei care iau anumite medicamente pentru tensiune, inimă sau psihic, dar și în unele boli ale sistemului nervos autonom. Uneori, pacientul nu ajunge la un leșin complet, ci are doar senzația că „i se taie picioarele”, însă în alte cazuri poate exista pierderea cunoștinței.
Sincopa cardiacă
Sincopa cardiacă este forma care îi preocupă cel mai mult pe medici, deoarece poate fi legată de aritmii, boli structurale ale inimii sau alte afecțiuni cardiace cu potențial sever. Ea tinde să apară mai brusc, uneori fără multe semne de avertizare, și poate surveni în timpul efortului, imediat după efort sau în repaus, în special la persoane cu boală cardiacă existentă.
Deși nu este cea mai frecventă cauză de leșin, este una dintre cele mai importante pentru prognostic, tocmai pentru că poate semnala risc crescut de complicații serioase.
Ce înseamnă, de fapt, sincopa neurologică?
Expresia „sincopă neurologică” este folosită destul de des în limbajul obișnuit, însă literatura medicală subliniază că sincopa este definită prin hipoperfuzie cerebrală tranzitorie, adică prin scăderea temporară a fluxului de sânge către creier, nu printr-o boală neurologică primară.
Unele tulburări neurologice sau ale sistemului nervos autonom pot favoriza episoade de leșin, iar anumite afecțiuni neurologice rare pot intra în discuție atunci când se caută cauza unei pierderi a cunoștinței, însă crizele epileptice și alte evenimente neurologice sunt de regulă considerate diagnostice diferențiale, nu sincopă propriu-zisă.
Așadar, când oamenii spun „sincopă neurologică”, de multe ori se referă fie la o sincopă legată indirect de reglajul nervos al tensiunii și ritmului cardiac, fie la o confuzie între leșin și alte cauze neurologice de pierderea cunoștinței.
Cauzele cele mai frecvente de sincopă
Cauzele sincopelor sunt numeroase, dar pot fi înțelese mai ușor dacă ne gândim la ele în funcție de mecanismul prin care scade fluxul de sânge către creier.
În sincopa reflexă, problema apare printr-un reflex exagerat care duce la scăderea tensiunii și uneori a pulsului, în timp ce în sincopa ortostatică organismul nu se adaptează bine când persoana se ridică în picioare. În sincopa cardiacă, cauza poate fi o tulburare de ritm, o stenoză valvulară importantă, o boală a mușchiului inimii sau altă problemă care reduce brusc debitul cardiac.
Printre factorii care favorizează leșinul se află deshidratarea, mesele insuficiente, căldura excesivă, statul mult în picioare, emoțiile puternice, durerea, unele medicamente și anumite boli cronice. În plus, vârsta contează: la tineri, sincopa reflexă este foarte frecventă, în timp ce la persoanele în vârstă crește probabilitatea unor cauze cardiace sau a unei hipotensiuni ortostatice legate de boli asociate și tratamente. De aceea, același simptom poate avea semnificații diferite în funcție de context.
Cum recunoști un episod de sincopă?
Înaintea unui episod de leșin, multe persoane simt amețeală, greață, slăbiciune bruscă, transpirații reci, paloare, țiuit în urechi sau vedere „în tunel”, iar aceste manifestări apar mai ales în sincopa reflexă.
Totuși, nu toate episoadele au simptome de avertizare, iar absența lor poate ridica suspiciunea unei cauze cardiace, mai ales dacă pierderea cunoștinței este foarte bruscă. Recuperarea după sincopa simplă este de obicei rapidă, dar dacă persoana rămâne confuză mult timp, are slăbiciune pe o parte a corpului, vorbește greu sau face mișcări convulsive prelungite, trebuie luate în calcul și alte cauze decât sincopa.
Există și semnale de alarmă care fac evaluarea medicală mai urgentă: leșin în timpul efortului, palpitații importante înainte de episod, durere toracică, antecedente de boală cardiacă, istoric familial de moarte subită, traumatisme severe prin cădere sau episoade repetate fără explicație clară. În astfel de situații, scopul principal este excluderea rapidă a unei sincopa cardiace sau a altei cauze potențial periculoase.
Diagnostic sincopă
Unul dintre cele mai importante lucruri în evaluarea sincopelor este descrierea exactă a episodului, pentru că istoricul și examinarea clinică pot orienta puternic diagnosticul chiar înainte de investigațiile complexe. Medicul va dori să afle în ce poziție era pacientul, ce făcea înainte de leșin, dacă au existat declanșatori evidenți, cât a durat pierderea cunoștinței, cum a arătat căderea și cum a fost revenirea. De multe ori, relatarea unui martor este foarte utilă, fiindcă persoana care a leșinat își amintește incomplet evenimentul.
Evaluarea inițială include de regulă măsurarea tensiunii arteriale, inclusiv în ortostatism, ascultarea inimii și un EKG, adică electrocardiograma. Acestea sunt investigații de bază, dar foarte importante, pentru că pot sugera o aritmie, o boală cardiacă sau o predispoziție la sincopa prin hipotensiune ortostatică. Ghidurile și articolele recente insistă că nu orice pacient are nevoie din start de un set amplu de analize și imagini, ci mai ales de o evaluare bine țintită.
Când diagnosticul rămâne neclar, pot fi recomandate monitorizarea ritmului cardiac prin Holter sau dispozitive de durată mai lungă, testul de masă înclinată pentru suspiciunea de sincopa reflexă ori ortostatică, ecocardiografia dacă există semne de boală cardiacă structurală și alte teste alese după context. În schimb, imagistica cerebrală nu este indicată de rutină în sincopa simplă cu examen neurologic normal, tocmai pentru că randamentul ei este scăzut dacă nu există semne care să sugereze o altă cauză.
Tratament sincopă
Tratamentul sincopelor nu este același pentru toți pacienții, deoarece leșinul este doar manifestarea finală a unui mecanism care poate fi foarte diferit de la o persoană la alta.
Ce ajută în sincopa reflexă?
În sincopa reflexă, recomandările obișnuite includ recunoașterea semnelor de avertizare, întinderea rapidă la orizontală sau așezarea cu capul jos, hidratarea bună, aportul adecvat de sare la persoanele la care medicul consideră potrivit, evitarea factorilor declanșatori și folosirea unor manevre de contrapresiune, precum încordarea picioarelor și a brațelor atunci când apar simptomele de presincopă. În unele cazuri selectate, medicii pot recomanda și tratament medicamentos sau alte intervenții, dar baza rămâne de multe ori educația pacientului și prevenirea recurențelor.
Când tratamentul pentru sincopă trebuie să fie mai complex?
Dacă leșinul este produs de o aritmie, de o boală cardiacă structurală sau de hipotensiune ortostatică severă, tratamentul poate deveni mai complex și țintit, incluzând schimbarea medicației, tratamentul afecțiunii de bază, măsuri speciale pentru tensiune sau, la unii pacienți, dispozitive cardiace precum pacemakerul. În aceste situații, nu se tratează doar simptomul numit sincopă, ci mecanismul care l-a provocat.
Metode de prevenție pentru sincopă
Prevenția depinde direct de cauză, iar acesta este poate cel mai important mesaj pentru pacienți. Nu există o singură soluție universală pentru toate formele de sincopă, însă în multe cazuri se poate reduce riscul de recurență prin măsuri simple: hidratare corespunzătoare, evitarea statului prelungit în picioare, ridicarea lentă din pat sau de pe scaun, evitarea căldurii excesive și recunoașterea semnelor timpurii care anunță un episod de leșin. Pentru persoanele cu sincopa reflexă, aceste strategii pot fi foarte utile.
La pacienții cu risc mai mare, prevenția înseamnă și controlul bolilor cardiace, revizuirea tratamentelor care pot favoriza hipotensiunea, monitorizarea atentă a episoadelor repetate și prezentarea la medic atunci când apar semne de alarmă. Cu alte cuvinte, prevenția nu înseamnă doar „să nu mai leșini”, ci să înțelegi de ce ai avut sincopa și să tratezi corect acea cauză.
În plus, este util ca persoanele care au avut episoade repetate de pierderea cunoștinței să discute cu medicul despre siguranța activităților zilnice, inclusiv condusul, urcatul pe scări sau lucrul la înălțime, pentru că uneori riscul principal nu vine doar din cauza de fond, ci și din traumatismele care pot apărea în momentul leșinului.
Întrebări și răspunsuri
Întrebare: Ce este sincopa?
Răspuns: Sincopa este termenul medical pentru leșin și înseamnă o pierdere a cunoștinței scurtă, cu revenire rapidă, cauzată de scăderea temporară a fluxului de sânge către creier.
Întrebare: Care este cea mai frecventă formă de leșin?
Răspuns: Cea mai frecventă este sincopa reflexă, numită și vasovagală, declanșată adesea de emoții puternice, durere, căldură, stat în picioare sau deshidratare.
Întrebare: Sincopa neurologică este un diagnostic obișnuit?
Răspuns: Termenul este folosit frecvent în limbajul curent, dar multe cauze neurologice sunt de fapt diagnostice diferențiale ale sincopelor, nu sincopă propriu-zisă.
Întrebare: Ce investigație se face aproape întotdeauna la început?
Răspuns: Evaluarea inițială include de obicei istoricul episodului, examen clinic, măsurarea tensiunii și un EKG.
Întrebare: Se poate preveni leșinul?
Răspuns: În multe cazuri, da, mai ales prin hidratare bună, evitarea factorilor declanșatori, ridicare lentă în picioare și tratarea cauzei de bază.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Pub Med - Pathophysiology of syncope: current concepts and their development
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/39146249/
Studiul „Pathophysiology of syncope: current concepts and their development”, apărut în Physiol Rev. 2025 Jan 1;105(1):209-266. doi: 10.1152/physrev.00007.2024. Epub 2024 Aug 15, autori: David G Benditt et al.
Pub Med - Primary care assessment of transient loss of consciousness in adults
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/40016106/
Studiul „Primary care assessment of transient loss of consciousness in adults”, apărut în Br J Gen Pract. 2025 Feb 27;75(752):140-142. doi: 10.3399/bjgp25X741009. Print 2025 Măr, autori: Connor Thorn et al.
Te-ar mai putea interesa și...
