Secreția urechii (otoree): cauze, simptome și tratament
Rezumat: Secreția urechii, numită medical otoree, înseamnă scurgerea unui lichid din urechea externă sau medie. Lichidul poate fi cerumen, puroi, sânge sau secreție apoasă, iar cauzele variază de la situații simple până la infecții care necesită tratament.
Otita externă, otita medie, dopul de cerumen, leziunile, corpii străini și perforația timpanului sunt printre cele mai frecvente explicații. Simptomele asociate pot include durere, mâncărime, febră, miros neplăcut, scăderea auzului sau amețeală.
Evaluarea medicală este importantă când secreția persistă, doare, miroase urât sau apare după traumatism.
1. Ce este otoreea?
2. Cauze frecvente ale otoreei
a. Otita externă și otita medie
b. Excesul de cerumen sau dopul de ceară
c. Leziunile, corpii străini și iritațiile din urechea externă
d. Perforația timpanului și infecțiile recurente
3. Simptome care pot însoți secreția urechii
a. Durere, mâncărime și senzație de presiune în urechea afectată
b. Scăderea auzului, țiuit și amețeală
c. Febră, miros neplăcut și secreții cu puroi sau sânge
4. Cum se stabilește diagnosticul în caz de otoree?
5. Tratament pentru otoree, în funcție de cauză
a. Tratamentul pentru otita externă sau otita medie
b. Îndepărtarea în siguranță a excesului de cerumen
c. Ce să nu faci când ai secreții din urechea afectată?
6. Complicații posibile dacă otoreea nu este tratată
7. Cum poți preveni problemele la urechea externă și medie?
8. Când trebuie să mergi la medic pentru secreția urechii?
9. Concluzie
1. Ce este otoreea?
Otoreea este termenul medical pentru scurgerea de lichid din urechea afectată. Nu orice lichid care iese din urechea externă înseamnă o boală gravă. Uneori poate fi doar cerumen înmuiat, mai ales după duș, căldură sau folosirea unor picături.
Totuși, otoreea poate semnala și o infecție, o inflamație, o leziune sau o perforație a timpanului. De aceea, aspectul lichidului contează: poate fi gălbui, albicios, transparent, verzui, urât mirositor sau amestecat cu sânge.
Urechea are trei zone principale: urechea externă, urechea medie și urechea internă. Otoreea apare de obicei din canalul auditiv extern sau din urechea medie, atunci când există o deschidere prin timpan.
Cerumenul are rol protector. El lubrifiază canalul auditiv, prinde praful și ajută la apărarea locală împotriva microbilor. Problema apare când cerumenul se acumulează, blochează canalul sau este confundat cu o secreție anormală.
2. Cauze frecvente ale otoreei
Otoreea poate avea multe cauze. Unele sunt minore, precum un dop de cerumen, iar altele necesită consult rapid, mai ales când apar durere intensă, febră, amețeală, scădere de auz sau sânge.
a. Otita externă și otita medie
Otita externă este inflamația sau infecția canalului auditiv extern. Este numită uneori „urechea înotătorului”, deoarece apare mai des după expunerea la apă. Umiditatea poate irita pielea canalului auditiv și poate favoriza înmulțirea bacteriilor.
În otita externă, urechea poate durea la atingere, mai ales când se trage ușor de pavilion. Pot apărea mâncărime, senzație de ureche înfundată, secreție și miros neplăcut. Curățarea agresivă cu bețișoare poate agrava iritația.
Otita medie este infecția sau inflamația urechii medii, zona aflată în spatele timpanului. Este mai frecventă la copii, dar poate apărea și la adulți. De multe ori apare după răceală, viroză, alergii sau infecții respiratorii.
Dacă presiunea din urechea medie crește, timpanul se poate perfora. În acel moment, durerea poate scădea brusc, iar din urechea afectată poate curge lichid purulent. Această otoree trebuie evaluată de medic.
b. Excesul de cerumen sau dopul de ceară
Cerumenul este normal și util. Urechea are un mecanism natural prin care împinge cerumenul spre exterior. De aceea, în multe cazuri nu este nevoie de curățare profundă în canalul auditiv.
Uneori, cerumenul se adună și formează un dop. Acesta poate provoca senzație de ureche înfundată, scădere de auz, țiuit, disconfort sau amețeală ușoară. Dacă dopul se înmoaie, poate părea că există secreție din urechea afectată.
Dopul de cerumen apare mai des la persoanele care folosesc bețișoare, aparate auditive, căști intraauriculare sau au canal auditiv îngust. Bețișoarele pot împinge ceara mai adânc, în loc să o scoată.
Îndepărtarea cerumenului trebuie făcută cu grijă. Picăturile cerumenolitice, irigarea sau extragerea manuală pot fi utile, dar nu sunt potrivite pentru toți. Dacă există suspiciune de timpan perforat, durere sau infecție, este necesar consult medical.
c. Leziunile, corpii străini și iritațiile din urechea externă
Urechea externă poate fi rănită ușor. Pielea din canalul auditiv este sensibilă, iar zgârieturile mici pot duce la inflamație și infecție. Bețișoarele, agrafele, unghiile sau dispozitivele folosite greșit pot provoca leziuni.
La copii, corpii străini în urechea afectată sunt o cauză importantă de otoree. O mărgea, o bucățică de jucărie, hârtie sau rest alimentar poate irita canalul auditiv și poate produce secreții.
În unele cazuri, insectele intrate în ureche pot provoca durere, zgomote, panică și secreție. Nu este recomandat ca obiectul să fie scos acasă cu pensete improvizate, deoarece poate fi împins mai adânc.
Iritațiile pot apărea și după produse cosmetice, șampoane, vopsea de păr, dopuri de urechi sau aparate auditive. Dacă pielea se inflamează, poate apărea mâncărime, roșeață și scurgere apoasă.
d. Perforația timpanului și infecțiile recurente
Timpanul este o membrană subțire care separă urechea externă de urechea medie. Perforația timpanului înseamnă apariția unei găuri în această membrană. Ea poate apărea după infecții, traumatisme, presiune puternică sau introducerea unor obiecte în ureche.
Când timpanul este perforat, lichidul din urechea medie se poate scurge în exterior. Otoreea poate fi apoasă, purulentă sau cu sânge. Uneori, pacientul observă și scăderea auzului.
Infecțiile recurente pot menține inflamația și pot duce la scurgeri repetate. În unele cazuri, otoreea cronică poate fi legată de afecțiuni precum colesteatomul, o acumulare anormală de țesut care poate afecta structurile urechii.
O secreție persistentă, urât mirositoare, mai ales cu scădere de auz, trebuie verificată de medic ORL. Nu este indicat tratamentul repetat acasă fără diagnostic, deoarece cauza poate fi mai complexă decât o otită simplă.
3. Simptome care pot însoți secreția urechii
Otoreea este un semn, nu un diagnostic. Pentru a înțelege cauza, medicul va lua în calcul simptomele asociate, durata problemei și aspectul lichidului.
a. Durere, mâncărime și senzație de presiune în urechea afectată
Durerea poate apărea în otita externă, otita medie, traumatisme sau acumulare de presiune în spatele timpanului. Dacă durerea se intensifică la atingerea pavilionului, cauza poate fi în canalul auditiv extern.
Mâncărimea este frecventă în otita externă, dermatite, eczeme sau iritații locale. Pacientul poate simți nevoia să se scarpine în urechea afectată, dar acest gest poate produce leziuni și poate agrava otoreea.
Senzația de presiune sau ureche înfundată apare în dopul de cerumen, infecții, lichid în urechea medie sau disfuncția trompei lui Eustachio. Uneori este însoțită de pocnituri, auz înfundat sau disconfort la înghițire.
b. Scăderea auzului, țiuit și amețeală
Scăderea auzului poate fi temporară, mai ales dacă urechea este blocată de cerumen, inflamație sau secreții. După tratamentul corect, auzul se poate îmbunătăți.
Țiuitul în ureche, numit tinitus, poate apărea când canalul este blocat sau când există inflamație. Nu este specific unei singure boli, dar devine important dacă persistă sau se asociază cu amețeală.
Amețeala trebuie tratată cu atenție. Urechea internă are rol în echilibru, iar unele infecții sau complicații pot produce vertij. Dacă otoreea este însoțită de amețeală intensă, greață sau tulburări de mers, consultul medical este necesar rapid.
c. Febră, miros neplăcut și secreții cu puroi sau sânge
Febra sugerează de obicei o infecție. La copii, febra asociată cu durere de ureche și secreție poate indica otita medie cu perforație de timpan sau altă infecție care necesită evaluare.
Mirosul neplăcut poate apărea în infecții bacteriene, corp străin uitat în ureche sau otoree cronică. Un miros persistent nu trebuie ignorat, mai ales dacă există și scădere de auz.
Secrețiile cu sânge pot apărea după zgârieturi, traumatisme, perforație de timpan sau infecții severe. Sângele din urechea afectată după lovitură la cap este un semn de alarmă și necesită îngrijire medicală urgentă.
4. Cum se stabilește diagnosticul în caz de otoree?
Diagnosticul începe cu întrebări simple: când a apărut secreția, cum arată, dacă miroase, dacă există durere, febră, mâncărime, scădere de auz, amețeală sau traumatism recent.
Medicul examinează urechea cu otoscopul. Această examinare permite observarea canalului auditiv, a cerumenului, a inflamației, a secrețiilor și a timpanului. Uneori, secrețiile trebuie curățate pentru ca timpanul să poată fi văzut.
În otita externă, canalul poate fi roșu, umflat și dureros. În otita medie, timpanul poate fi bombat, roșu sau perforat. În dopul de cerumen, canalul poate fi blocat de ceară.
Dacă otoreea este severă, recurentă sau nu răspunde la tratament, medicul poate recomanda analiză microbiologică din secreție. Aceasta ajută la identificarea bacteriei sau ciupercii și la alegerea tratamentului.
Testarea auzului poate fi necesară când pacientul acuză scădere de auz. În cazuri speciale, mai ales dacă se suspectează complicații, pot fi recomandate investigații imagistice.
5. Tratament pentru otoree, în funcție de cauză
Tratamentul depinde de cauză. Otoreea nu se tratează corect doar după aspectul secreției. Aceeași scurgere gălbuie poate apărea în infecții diferite, iar aceeași ureche înfundată poate fi cauzată de cerumen sau de lichid în spatele timpanului.
a. Tratamentul pentru otita externă sau otita medie
În otita externă, tratamentul include de obicei curățarea atentă a canalului, picături auriculare recomandate de medic și controlul durerii. Este important ca urechea să fie menținută uscată pe durata tratamentului.
Picăturile pot conține antibiotic, antiinflamator sau alte substanțe, în funcție de cauză. Dacă timpanul este perforat sau nu poate fi văzut, alegerea picăturilor trebuie făcută cu atenție, deoarece unele produse nu sunt potrivite.
În otita medie, tratamentul poate include calmante, monitorizare sau antibiotic, în funcție de vârstă, severitate și simptome. Dacă există otoree prin perforația timpanului, medicul decide dacă sunt necesare antibiotice orale, picături sau ambele.
Nu toate durerile de ureche au nevoie de antibiotic. Folosirea incorectă a antibioticelor poate favoriza rezistența bacteriană și reacțiile adverse. De aceea, diagnosticul este important.
b. Îndepărtarea în siguranță a excesului de cerumen
Dacă otoreea este de fapt cerumen înmuiat sau dop de ceară, tratamentul urmărește eliberarea canalului auditiv. Se pot folosi picături care înmoaie cerumenul, irigare sau îndepărtare manuală de către specialist.
Irigarea nu este potrivită când există perforație de timpan, intervenții recente, durere puternică, infecție activă sau anumite probleme ale canalului auditiv. În aceste situații, medicul poate alege o metodă mai sigură.
Persoanele cu aparate auditive pot avea mai des dopuri de cerumen. Ele trebuie să verifice periodic urechea, mai ales dacă apar scădere de auz, feedback al aparatului sau senzație de presiune.
Cerumenul nu trebuie scos cu obiecte ascuțite. Nici lumânările pentru urechi nu sunt recomandate, deoarece pot provoca arsuri, blocaje și leziuni.
c. Ce să nu faci când ai secreții din urechea afectată?
Nu introduce bețișoare, agrafe, șervețele răsucite sau alte obiecte în urechea afectată. Acestea pot împinge cerumenul mai adânc, pot răni pielea și pot agrava infecția.
Nu pune picături la întâmplare, mai ales dacă ai durere intensă, sânge, amețeală sau suspiciune de timpan perforat. Unele picături pot irita sau pot fi nepotrivite în anumite situații.
Nu încerca să scoți singur un corp străin, mai ales din urechea unui copil. Manevrele greșite pot împinge obiectul spre timpan și pot produce leziuni.
Nu ignora otoreea care persistă mai multe zile, miroase urât sau revine frecvent. Chiar dacă durerea scade, problema poate continua în urechea medie sau în canalul auditiv.
6. Complicații posibile dacă otoreea nu este tratată
Otoreea netratată poate duce la agravarea infecției, durere persistentă și scădere temporară sau permanentă a auzului. Riscul depinde de cauză și de starea generală a persoanei.
În otita externă severă, infecția se poate extinde la țesuturile din jur. Persoanele cu diabet sau imunitate scăzută au risc mai mare de forme grave și trebuie evaluate mai rapid.
Otita medie netratată poate duce la perforație de timpan, secreții recurente sau, rar, mastoidită. Mastoidita este o infecție a osului din spatele urechii și necesită tratament medical prompt.
Otoreea cronică poate ascunde colesteatom, infecție persistentă sau o problemă structurală. Aceste situații pot afecta auzul și, rareori, pot produce complicații mai serioase.
7. Cum poți preveni problemele la urechea externă și medie?
Pentru prevenție, urechea trebuie curățată blând. În mod normal, este suficientă curățarea părții externe, fără introducerea bețișoarelor adânc în canalul auditiv.
După înot sau duș, urechea poate fi uscată delicat cu prosopul. Persoanele predispuse la otita externă ar trebui să evite apa murdară și să discute cu medicul despre metode sigure de protecție.
Nu folosi căști intraauriculare murdare și nu împărți dopuri de urechi cu alte persoane. Igiena acestor obiecte contează, deoarece intră în contact direct cu urechea externă.
Tratează corect răcelile, alergiile și infecțiile respiratorii, mai ales la copii. Ele pot favoriza otita medie prin blocarea trompei lui Eustachio, canalul care ajută la aerisirea urechii medii.
8. Când trebuie să mergi la medic pentru secreția urechii?
Mergi la medic dacă otoreea persistă, are miros neplăcut, conține puroi sau sânge, este însoțită de febră, durere puternică, scădere de auz sau amețeală.
Consultul este important și dacă secreția apare după lovitură la cap, după introducerea unui obiect în urechea afectată sau după o schimbare bruscă de presiune.
Copiii mici trebuie evaluați mai repede, mai ales dacă au febră, plâng, trag de urechea afectată, aud mai slab sau au secreții abundente. Ei nu pot descrie mereu simptomele clar.
Persoanele cu diabet, imunitate scăzută, intervenții la ureche sau aparate auditive trebuie să fie prudente. La acestea, o infecție aparent simplă poate evolua mai complicat.
9. Concluzie
Otoreea este un simptom care poate avea cauze simple sau importante. Uneori este vorba despre cerumen, alteori despre otita externă, otita medie, leziuni, corp străin sau perforație de timpan.
Urechea afectată nu trebuie curățată agresiv și nu trebuie tratată la întâmplare. Bețișoarele, picăturile nepotrivite și amânarea consultului pot agrava situația.
Tratamentul corect depinde de cauză. În unele cazuri sunt suficiente curățarea medicală și picăturile, iar în altele pot fi necesare antibiotice, investigații sau urmărire ORL.
Cel mai sigur este să ceri sfatul medicului când secreția este persistentă, dureroasă, urât mirositoare, cu sânge sau asociată cu scădere de auz. O evaluare rapidă poate preveni complicațiile și poate proteja auzul.
Întrebări și răspunsuri
Întrebare: Ce înseamnă când îți curge lichid din ureche?
Răspuns: Poate fi cerumen, apă, puroi sau secreție cauzată de otită, iritație, dop de ceară ori perforație de timpan. Dacă persistă, trebuie evaluată medical.
Întrebare: Otoreea trece de la sine?
Răspuns: Uneori, dacă este vorba despre cerumen sau apă. Dacă există durere, miros, puroi, febră sau scădere de auz, este nevoie de consult medical.
Întrebare: Cerumenul poate curge din urechea afectată?
Răspuns: Da. Cerumenul se poate înmuia și poate ieși din urechea externă, mai ales după duș, căldură sau folosirea picăturilor.
Întrebare: Otita poate provoca secreții urât mirositoare?
Răspuns: Da. Otita externă sau otita medie cu perforație de timpan poate provoca otoree cu miros neplăcut, mai ales dacă există infecție bacteriană.
Întrebare: Ce nu trebuie să faci când ai secreții din ureche?
Răspuns: Nu introduce bețișoare sau obiecte în urechea afectată, nu folosi picături la întâmplare și nu amâna consultul dacă secreția persistă sau doare.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
MSD Manual - Otorrhea
https://www.msdmanuals.com/professional/ear-nose-and-throat-disorders/approach-to-the-patient-with-ear-problems/otorrhea
BMJ Best Practice - Acute otitis media
https://bestpractice.bmj.com/topics/en-gb/39
American Academy of Otolaryngology - Clinical Practice Guideline: Earwax (Cerumen Impaction) (Update)
https://www.entnet.org/quality-practice/quality-products/clinical-practice-guidelines/cerumen-impaction/
Te-ar mai putea interesa și...
