Pterigion: cauze, simptome, tratament
1. Cauze pterigion
2. Simptome pterigion
3. Diagnostic pterigion
4. Opțiuni de tratament și prevenire pentru pterigion
a. Tratament pterigion: lacrimi artificiale și lubrifianți oculari
b. Tratament pterigion: medicație antiinflamatoare topică
c. Tratament pterigion: protecție și măsuri adiționale
d. Tratament pterigion: operație
e. Tratament adjuvant și evoluție postoperatorie pterigion
f. Prognostic pterigion
g. Prevenire pterigion
Pterigionul este o boală oculară benignă caracterizată de o creștere anormală de țesut conjunctival pe suprafața ochiului. Mai exact, pterigionul apare ca un țesut cărnos, de formă triunghiulară, care pornește de obicei de la colțul intern al ochiului spre nas și se poate extinde peste cornee (partea transparentă din fața ochiului).
Acest țesut poate fi albicios sau rozaliu și conține adesea vase de sânge vizibile. Pterigionul este denumit popular și „ochiul surferului”, deoarece razele UV ale soarelui, vântul, nisipul și uscăciunea – factori întâlniți frecvent în mediul surferilor – sunt considerați principalii vinovați pentru apariția sa. Deși aspectul pterigionului poate părea alarmant, în majoritatea cazurilor nu este periculos.
Cauze pterigion
Principalul factor cauzator al pterigionului este expunerea prelungită la razele ultraviolete (UV) ale soarelui, fără protecție adecvată. Razele UV produc modificări degenerative la nivelul conjunctivei (membrana subțire care acoperă albul ochilor) și afectează celulele stem de la marginea corneei, favorizând creșterea acestui țesut anormal.
Practic, lumina solară intensă și reflexiile acesteia (de exemplu de pe apă, nisip sau zăpadă) determină micro-leziuni și inflamații cronice ale suprafeței oculare, iar organismul reacționează prin formarea pterigionului – un fel de „țesut de reparare” care însă invadează corneea.
De aici provine și supranumele de „ochiul surferului”, deoarece persoanele precum surferii, marinarii sau pescarii, care petrec mult timp în soare, vânt și apă, dezvoltă frecvent această afecțiune. Pterigionul este întâlnit mai des în regiunile tropicale sau ecuatoriale (așa-numita „centură a pterigionului” descrisă de medici), unde nivelul de radiații UV este foarte ridicat.
Factorii de risc includ, pe lângă radiațiile UV, și iritanții de mediu precum vântul, praful, fumul și climatul uscat. Aceste elemente pot usca și irita ochii în mod repetat, contribuind la apariția și creșterea pterigionului. De asemenea, vârsta și factorii genetici joacă un rol: afecțiunea apare cel mai frecvent la adulții de peste 30-40 de ani și incidența crește pe măsura înaintării în vârstă (persoanele de peste 60 de ani având un risc mai mare acumulat, din cauza expunerii îndelungate de-a lungul vieții).
Simptome pterigion
La debut, pterigionul poate fi asimptomatic – mulți oameni observă doar o mică pată sau un „țesut” triunghiular alb-gălbui apărut pe albul ochiului, aproape de colțul intern, fără să resimtă vreun disconfort inițial. În fazele incipiente, pterigionul are adesea doar un impact cosmetic (aspectul de „piele crescută” pe ochi) și nu provoacă neapărat probleme. Cu toate acestea, odată cu trecerea timpului, pterigionul poate crește în suprafață și grosime, iar pe măsură ce creșterea progresează, pot apărea diferite simptome:
Iritație și senzație de corp străin în ochi
Roșeață și inflamație
Lăcrimare și usturime
Vedere încețoșată sau distorsionată
Diagnostic pterigion
Diagnosticul de pterigion se stabilește, de regulă, relativ ușor, printr-un examen oftalmologic de rutină. Medicul oftalmolog sau optometrist va examina ochiul cu ajutorul unei lămpi cu fantă (un microscop special pentru ochi) și va putea recunoaște imediat leziunea datorită aspectului său caracteristic.
Pterigionul are un aspect inconfundabil: o formațiune triunghiulară, cu bază spre conjunctivă (colțul ochiului) și vârful îndreptat spre cornee, adesea pe partea nazală a ochiului. În majoritatea cazurilor, investigații suplimentare nu sunt necesare, deoarece leziunea este vizibilă cu ochiul liber și nu ridică probleme de diferențiere. Medicul va nota dimensiunile pterigionului și cât de aproape este de centrul corneei, pentru a monitoriza eventualele modificări în timp.
Opțiuni de tratament pentru pterigion
Abordarea terapeutică în pterigion depinde de dimensiunea leziunii și de simptomele pe care le provoacă. Dacă pterigionul este mic, stabil și nu cauzează disconfort semnificativ sau tulburări de vedere, nu este necesar un tratament agresiv. În astfel de situații, strategia este monitorizarea.
Tratament pterigion: lacrimi artificiale și lubrifianți oculari
Pentru senzația de uscăciune sau corp străin în ochi, se folosesc picături oftalmice lubrifiante (lacrimi artificiale fără conservanți) care mențin ochiul umed și reduc iritația. Acestea ajută la confortul zilnic, mai ales în medii uscate sau cu praf.
Tratament pterigion: medicație antiinflamatoare topică
Dacă ochiul este roșu și inflamat, medicul poate prescrie temporar picături cu antiinflamatoare sau corticosteroizi în doze mici (de exemplu, un curs scurt de picături cu steroizi) pentru a reduce inflamația. Aceste picături pot diminua roșeața, umflătura și senzația de arsură.
Este important de menționat că steroizii oculari nu se folosesc pe termen lung fără supraveghere medicală, deoarece pot avea efecte adverse (creșterea presiunii în ochi sau cataractă). Tratamentul antiinflamator se face strict la recomandarea medicului și pe durată limitată, în episoadele acute.
Tratament pterigion: protecție și măsuri adiționale
Medicul vă poate recomanda purtarea de ochelari de soare cu protecție UV și chiar ochelari de protecție în medii cu mult praf sau vânt, pentru a preveni agravarea pterigionului (detalii despre prevenție, în secțiunea dedicată). Uneori, în caz de iritație severă, se poate utiliza o lentilă de contact de protecție (bandaj) pe termen scurt, care acoperă pterigionul și îl ferește de frecarea cu pleoapa sau de mediul extern, lăsând ochiul să se calmeze. De asemenea, dacă există asociat un ochi uscat cronic, medicul ar putea indica tratamente specifice pentru acesta (cum ar fi picături cu ciclosporină pentru a crește producția de lacrimi).
Tratament pterigion: operație
Intervenția chirurgicală devine opțiunea de tratament atunci când pterigionul provoacă probleme notabile. Indicațiile pentru chirurgie includ:
- Afectarea vederii: dacă pterigionul a avansat suficient de mult pe cornee încât amenință să acopere pupila sau deja cauzează vedere încețoșată/astigmatism marcant.
- Disconfort sever cronic: ochi permanent iritat, inflamații frecvente care nu se controlează bine cu tratamente conservatoare.
- Motive cosmetice: unii pacienți aleg chirurgia și dacă pterigionul este foarte vizibil și inestetic, afectându-le încrederea și calitatea vieții – deși decizia finală ține cont și de dimensiune și riscul de recidivă.
Operația de pterigion constă în îndepărtarea țesutului anormal de pe suprafața ochiului. Este realizată de obicei de un medic oftalmolog chirurg, sub anestezie locală (picături anestezice sau injecție perioculară, astfel încât pacientul să nu simtă durere). Procedura se efectuează, de regulă, în ambulator (nu necesită internare peste noapte), durând în jur de 30-60 de minute.
Tehnici moderne sunt folosite pentru a reduce riscul de recidivă după excizie: în loc să lase zona liberă să se vindece singură (metodă veche asociată cu recurențe frecvente), chirurgul va acoperi locul rămas cu un grefon de conjunctivă sau membrană.
Cea mai folosită metodă este autogrefa conjunctivală – adică se prelevează un mic fragment de conjunctivă sănătoasă din altă parte a ochiului (de obicei de sub pleoapa superioară) și se transplantează peste zona de unde a fost scos pterigionul. Acest petic de țesut este fixat fie cu fire foarte fine, fie cu un adeziv special (fibrină) și acționează ca o „plombă” care acoperă defectul, favorizând vindecarea normală și prevenind recidiva.
O altă metodă este utilizarea unei membrane amniotice (o membrană prelevată din placenta umană, tratată și conservată special pentru uz medical) așezată peste zona excizată; aceasta are proprietăți antiinflamatoare și de vindecare, fiind utilă mai ales dacă defectul e mare. După plasarea grefei, se aplică un pansament ocular. Pacientul pleacă acasă în aceeași zi, cu ochiul pansat sau acoperit temporar, și va folosi picături prescrise în următoarele săptămâni. De regulă, recuperarea completă după operația de pterigion durează în jur de 4-6 săptămâni, timp în care țesutul conjunctival se reface.
Tratament adjuvant și evoluție postoperatorie pterigion
După operație, oftalmologul va indica picături cu antibiotic (pentru a preveni infecția) și picături cu corticosteroid (pentru a reduce inflamația și a scădea riscul revenirii pterigionului). Acestea trebuie utilizate conform indicațiilor, de obicei câteva săptămâni.
Prognostic pterigion
Din fericire, prognosticul în pterigion este, în general, bun. Fiind o afecțiune benignă, pterigionul nu pune în pericol viața și nici nu duce la orbire în mod inevitabil – majoritatea pacienților își păstrează vederea bună, mai ales cu îngrijire adecvată.
Evoluția este destul de variabilă: unele pterigioane cresc o perioadă, apoi se opresc din evoluție la o dimensiune relativ mică și nu cauzează probleme majore. Altele pot progresa constant.
Fără intervenție, cele mai multe pterigioane vor continua să crească lent de-a lungul anilor, însă ritmul de creștere diferă (la unii oameni poate rămâne aproape neschimbat ani de zile, la alții se extinde mai repede)
Important este că pterigionul nu se transformă în cancer și nu „erodează” globul ocular în profunzime – el rămâne la suprafață. Cea mai gravă consecință posibilă, dacă ar fi lăsat netratat și ar ajunge să acopere pupila complet, ar fi pierderea parțială a vederii la ochiul respectiv, însă în practică, majoritatea oamenilor vor căuta tratament mult mai devreme.
Prevenire pterigion
Prevenția joacă un rol esențial în cazul pterigionului, mai ales pentru persoanele care locuiesc în climate însorite sau care desfășoară activități în aer liber. Protecția ochilor împotriva razelor UV este cea mai bună metodă de prevenție. Se recomandă purtarea ochelarilor de soare de bună calitate, care blochează 100% razele UV (UVA și UVB), ori de câte ori vă aflați afară în lumina solară puternică – nu doar vara, ci și iarna (razele UV se reflectă pe zăpadă) sau în zilele noroase (UV pătrunde și prin nori).
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NCBI – Pterygium
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK558907/
Nature - Risk factors for pterygium recurrence based on a retrospective study of 196 patients
https://www.nature.com/articles/s41598-025-90433-1
Studiul „Risk factors for pterygium recurrence based on a retrospective study of 196 patients”, apărut în Sci Rep 15, 6646 (2025). https://doi.org/10.1038/s41598-025-90433-1, autori: Chen, S., Zhang, M., Lin, Y. et al.
Te-ar mai putea interesa și...
