Psihoterapia este o formă alternativă de terapie, care tratează în special afecțiuni psihice, dar și alte boli care sunt agravate sau influențate de starea psihică a pacientului.

Ce rol are psihoterapia

Deseori, anumite simptome pot avea la bază o stare generală de stres cronic, oboseală, depresie sau anxietate. Din cauza durerilor de cap, amețelilor, insomniei, transpirațiilor abundente sau stării de vomă, pacienții ajung la medicul generalist, endocrinolog sau neurolog, fără a se gândi că problema poate fi de natură psihică.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Psihologii și psihoterapeuții atrag atenția că o dezechilibrul psihic nu reprezintă neapărat o boală, ci poate să provină dintr-un stil de viață dezordonat, din anumite traume suferite în trecut, din stres emoțional sau profesional sau din fobii. Toate aceste cauze pot fi depistate și tratate cu ajutorul psihoterapiei, iar odată cu ele dispar și simptomele neplăcute care ne îngrijorau.

Tipuri de psihoterapie

Asociația Europeană de psihoterapie recunoaște în mod oficial 21 de tipuri de psihoterapie, utilizate de medici din întreaga lume pentru a trata problemele pacienților. Acestea sunt: analiză bioenergetică, biosinteză, terapie somatică, terapia legăturilor (sau a ataşamentului), analiză existenţială, Gestalt-terapie, hipnopsihoterapie, psihoterapie integrativă, logoterapie, abordare multimodală, psihoterapie neuro-lingvistică, psihoterapie centrată pe persoană, psihoterapie pozitivă, psihanaliză, psihoterapie psihodinamică/psihanalitică, psihodramă, psihosinteză, analiză psiho-organică, terapie a realităţii (bazată pe teoria alegerii), terapie sistemică și analiză tranzacţională.

Cele mai cunoscute și utilizate forme de psihoterapie sunt:

• psihanaliza - făcută celebră de Sigmund Freud și Carl Gustav Jung, psihanaliza cercetează trecutul pacientului, pentru a depista cauzele afecțiunii din prezent. Se analizează în special copilăria și relația cu părinții, însă și alte traume sau evenimente importante care ar fi putut rămâne în subconștient și afecta acum starea de sănătate și comportamentul persoanei.
• psihoterapia cognitiv-comportamentală - detectează și tratează gândurile și acțiunile negative, cauzele lor și modul în care sunt exteriorizate, și le înlocuiește cu idei pozitive, plăcute, care să schimbe modul în care gândesc pacienții și implicit modul în care acționează.
• psihoterapia interpersonală și psihoterapia familială - se concentrează pe relațiile pe care pacientul le are cu prietenii, colegii, familia și chiar străinii, pentru a detecta și trata dificultăți de interacțiune, de comunicare, temeri sau fobii.
• psihoterapia integrativă - utilizează tehnici din mai multe tipuri de psihoterapie, în funcție de afecțiunea pacientului, de vârstă și de modul în care acesta reacționează la ele.

Deși în general psihoterapia se bazează pe discuții față în față între pacient și terapeut, ghidate de acesta din urmă prin întrebări specifice, ea poate fi realizată și în alte moduri: desen, teatru, dans, poveștile sau muzica. De exemplu, în cazul copiilor se utilizează deseori desenul ca modalitate mai simplă și sinceră de exprimare, dar și jocurile de rol, care îi ajută să empatizeze.