Necesitatea chimioterapiei neoadjuvante in cancerul pancreatic rezecabil
Necesitatea chimioterapiei neoadjuvante in cancerul pancreatic rezecabil
Necesitatea chimioterapiei neoadjuvante in cancerul pancreatic rezecabil
Cea mai frecventă formă de cancer pancreatic se dezvoltă din celulele ductale ale pancreasului exocrin. În SUA, cancerul de pancreas reprezintă cea de-a patra cauză de mortalitate prin cancer, cu mai mult de 45.000 noi cazuri anual. În Europa, cancerul de pancreas este al șaptea cel mai răspândit tip de cancer și, la fel, reprezintă a patra cauză de mortalitate prin cancer. Prognosticul pacienților cu cancer pancreatic rămâne negativ, doar 5‑10% dintre pacienți supraviețuind la 5 ani.
Prognosticul unui cancer pancreatic este semnificativ îmbunătățit în cazul în care intervenția chirurgicală curativă se poate efectua. Cu toate acestea, chiar și în aceste condiții, e bine de știut că supraviețuirea la 5 ani este cuprinsă între 25 și 40%. Cu toate că intervenția chirurgicală rămâne singura opțiune cu potențial curativ, încă nu se poate estima care dintre pacienți sunt mai predispuși recidivei cancerului. Să vedem ce avantaje are chimioterapia neoadjuvantă pentru a trata cancerul de pancreas.
Chimioterapia neoadjuvantă: ce avantaje are în cancerul de pancreas?
Terapia multimodală (chimioterapie-radioterapie-chirurgie) reprezintă premisa unui plus în ceea ce privește supraviețuirea bolnavului de cancer pancreatic. Cu toate că standardul terapeutic în adenocarcinoamele ductale pancreatice rezecabile rămâne intervenția chirurgicală, urmată de chimioterapia adjuvantă, mai mult de 50% dintre pacienți nu pot beneficia de chimioterapia adjuvantă din cauza complicațiilor inerente postoperatorii.
Chimioterapia neoadjuvantă (adică chimioterapia administrată anterior unei intervenții chirurgicale cu scop curativ) prezintă câteva avantaje, cel puțin din punct de vedere teoretic: terapie precoce a bolii, aprecierea responsivității la chimioterapia preoperatorie, identificarea tipurilor tumorale agresive, restadializare în cazul metastazelor ganglionare, creșterea capacității operatorii, precum și probabilitatea mult mai mare de a obține margini chirurgicale negative (R0). Formulele de chimioterapie sunt diverse, folosindu-se fie triplete chimioterapeutice, la pacienții eligibili și cu stare generală care să permită acest tratament, fie dublete citostatice.
Terapia preoperatorie se administrează între 3 și 6 luni, tot mai multe voci recomandând o durată mai lungă de terapie neoadjuvantă, aceasta asociindu-se statistic cu un prognostic mai bun și cu un necesar de chimioterapie postoperatorie mai redus. În general, chimioterapia neoadjuvantă este bine tolerată, nu crește morbiditatea perioperatorie și reduce intervalul între diagnostic și inițierea terapiei sistemice.
Standardul actual de chimioterapie neoadjuvantă este reprezentat de tripletul FOFIRINOX, asociere cu cele mai bune rezultate în privința conversiei la rezectabilitate, dar și în ceea ce privește îmbunătățirea supraviețuirii globale în această afecțiune.
Ghidurile terapeutice actuale recomandă chimioterapie neoadjuvantă în cancerele rezecabile borderline și cancerele pancreatice local avansate. În schimb, în cancerele pancreatice rezecabile, chimioterapia neoadjuvantă rămâne controversată, în termeni de supraviețuire, terapia neoadjuvantă fiind marginal superioară terapiei adjuvante.
Chimioterapia adjuvantă în cancerul de pancreas
Chimioterapia adjuvantă în cancerul de pancreas se referă la administrarea de medicamente anticanceroase după îndepărtarea chirurgicală a tumorii primare, în scopul de a reduce riscul de recurență a bolii și de a îmbunătăți șansele de supraviețuire a pacientului.
Scopul principal al chimioterapiei adjuvante este de a distruge orice celule canceroase rămase după intervenția chirurgicală (chirurgie curativă) și de a preveni recurența bolii. Aceasta poate reduce riscul de metastazare a cancerului în alte părți ale corpului și poate îmbunătăți șansele de supraviețuire a pacientului pe termen lung.
Există mai multe regimuri de chimioterapie utilizate în tratamentul adjuvant al cancerului de pancreas, care pot implica unul sau mai multe medicamente anticanceroase. Regimurile comune includ gemcitabina, 5-fluorouracil (5-FU), oxaliplatină, irinotecan și capecitabină, administrate fie singure, fie în combinație.
Durata chimioterapiei adjuvante variază în funcție de protocolul specific de tratament și de răspunsul individual al pacientului la terapie. De obicei, tratamentul durează câteva luni, iar uneori poate fi continuat timp de mai multe luni pentru a maximiza beneficiile.
Chimioterapia adjuvantă poate provoca efecte secundare, cum ar fi oboseală, greață, pierderea părului, scăderea poftei de mâncare și alte reacții adverse. Este important ca pacientul să fie monitorizat îndeaproape de către echipa medicală și să primească tratament de suport și gestionare a efectelor secundare pentru a menține calitatea vieții pe durata tratamentului.
Ce fel de operații se fac pentru a trata cancerul de pancreas?
Pentru tratarea cancerului pancreatic, pot fi efectuate mai multe tipuri de intervenții chirurgicale, în funcție de localizarea tumorii, gradul de extindere și stadiul bolii. Mai multe studii au arătat că îndepărtarea unei părți dintr-un cancer pancreatic nu prelungește viața pacienților, așa că o intervenție chirurgicală cu potențial curativ se face doar în cazul în care chirurgul este convins poate îndepărta tot cancerul.
Pancreatectomie subtotală sau distală
Aceasta înseamnă îndepărtarea părții distale (coada și uneori corpul) a pancreasului. Această intervenție este utilizată pentru tratarea tumorilor care afectează partea stângă a pancreasului.
Pancreatectomie totală
Această operație presupune îndepărtarea întregului pancreas. Această intervenție este rară, necesară în cazurile în care tumorile sunt localizate în întregul pancreas sau când există leziuni multiple.
Pancreaticoduodenectomie (procedura Whipple)
Aceasta implică îndepărtarea capului pancreasului, a unei părți a duodenului (prima parte a intestinului subțire), a vezicii biliare, a unei părți a ductului biliar comun și a unei părți a stomacului. Această intervenție este utilizată pentru tratarea tumorilor localizate în partea de sus a pancreasului. Operația este foarte complexă și necesită un chirurg cu multă pricepere și experiență.
Intervenție chirugicală paliativă
Chirurgia paliativă în cancerul de pancreas se concentrează pe îmbunătățirea calității vieții pacienților și gestionarea simptomelor asociate bolii în stadii avansate sau metastazate, când tratamentul curativ nu mai este posibil. Scopul principal al chirurgiei paliative este de a ameliora disconfortul și suferința pacientului și de a-i oferi sprijinul necesar în fața bolii.
Chirurgia paliativă poate fi folosită pentru a reduce durerea asociată cu cancerul de pancreas. Aceasta poate implica intervenții chirurgicale care înlătură parțial sau total obstrucțiile ale tractului digestiv sau ale căilor biliare, care pot provoca disconfort și dureri intense.
Unele operații paliative pot fi efectuate pentru a permite alimentelor să treacă mai ușor prin tractul digestiv, chiar și în prezența unei tumori pancreatice. Acest lucru poate îmbunătăți aportul nutrițional al pacientului și poate reduce riscul de malnutriție și slăbiciune.
În cazul în care tumorile pancreatice comprimă căile biliare și provoacă icter (colorarea pielii și a ochilor în galben), unele proceduri chirurgicale paliative pot fi efectuate pentru a restabili fluxul normal al bilei și pentru a reduce simptomele asociate.
Care sunt factorii de risc care pot influența un cancer pancreatic?
Oamenii de știință nu știu cu exactitate de ce dezvoltarea necontrolată a celulelor are loc în pancreas, însă de-a lungul timpului ei au identificat factorii de risc posibili.
Factori genetici
Modificările apărute în ADN-ul unui pacient pot duce la degradarea genelor care controlează diviziunea celulară. Aceste modificări ale genelor sunt transmise mai departe și există dovezi care arată că un cancer pancreatic poate să existe la oameni din aceeași familie.
O persoană care are anumite sindroame genetice are un risc mai mare de a dezvolta cancer pancreatic, iar printre acestea se află: cancerul mamar ereditar și cancerul ovarian; melanomul; pancreatita; cancerul colorectal non-polipozic (sindromul Lynch).
Genul
Cancerul pancreatic afectează mai des bărbații decât femeile. Acest lucru este asociat cu comportamentele nesănătoase pe care bărbații tind să le aibă mai mult decât femeile, care pot contribui la dezvoltarea cancerului pancreatic, cum ar fi fumatul și consumul excesiv de alcool. În plus, în multe cazuri, bărbații sunt mai susceptibili să fie expuși la aceste substanțe toxice în cadrul anumitor ocupații, cum ar fi industria chimică sau construcțiile.
Toxinele din mediul înconjurător
Substanțele care pot crește riscul de cancer pancreatic includ anumite pesticide, vopseluri și substanțe chimice utilizate în rafinarea metalelor.
Alți factori
Vârsta este un factor de risc important în cancerul pancreatic, mai ales după ce pacientul a împlinit 60 de ani. Oamenii de știință au găsit și o asociere între cancerul de pancreas și mai multe boli: ciroză, infecția stomacului cu bacteria Helicobacter pylori, diabetul zaharat, pancreatita cronică (sau inflamarea pancreasului), gingivita.
Factorii asociați stilului de viață
Unii dintre factori care definesc stilul de viață al pacientului pot crește riscul de cancer pancreatic: fumatul sau expunerea la fumul de țigară; kilogramele acumulate în exces și lipsa activității fizice; o dietă bogată în carne roșie și în grăsimi și o dietă prea săracă în fructe și legume; consumul excesiv, pe termen lung, de alcool, care poate duce la pancreatită cronică (un cunoscut factor de risc pentru cancerul pancreatic).
O serie de cercetători spun că este esențial să se ia în considerare screeningul în cazul familiilor în care se știe că există defecte genetice care îi predispun pe membri la cancer pancreatic sau în cazul familiilor în care există deja persoane cu cancer pancreatic.
Un studiu publicat în prestigioasa revistă Journal of the American Medical Association (JAMA) sugerează că toți oamenii diagnosticați cu cancer pancreatic ar trebui să fie testați genetic, nu doar pacienții care au avut antecedente medicale familiale sau personale de cancer, deoarece s-a observat este mult mai frecvent cazul în care există o modificare a genelor decât se credea inițial.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
American Cancer Society - Chemotherapy for Pancreatic Cancer
https://www.cancer.org/cancer/types/pancreatic-cancer/treating/chemotherapy.html
Nature - Neoadjuvant therapy for pancreatic cancer
https://www.nature.com/articles/s41571-023-00746-1
Studiul „Neoadjuvant therapy for pancreatic cancer”, apărut în Nat Rev Clin Oncol 20, 318–337 (2023). https://doi.org/10.1038/s41571-023-00746-1, autori: Springfeld, C., Ferrone, C.R., Katz, M.H.G. et al.
Te-ar mai putea interesa și...
