Keratoconusul reprezinta o ectazie a corneei, in care tesutul transparent, anterior, al ochiului se deformeaza si se subtiaza progresiv, protruzionand intr-o anumita zona, sub forma unui con (kerato = cornee, conus = con, umflatura). Tipic, apare la baietii adolescenti (16-20 ani), evolueaza lent progresiv (prin incetosarea vederii), pana la 35-40 ani, apoi se stabilizeaza. De obicei, afecteaza ambii ochi, insa in momente diferite ale vietii.

Cauzele aparitiei

In momentul in care descoperim un pacient nou cu aceasta afectiune, ii vom controla si rudele apropiate, deoarece aceasta boala are si componenta genetica. Practic, fibrele de colagen din cornee au un defect genetic care le fac susceptibile la deformare.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Factorii de mediu (stresul oxidativ), cei endocrini (asocierea cu afectiuni ale gladei tiroide) sau imunologici sunt adesea adusi si ei in discutie.

Dintre factorii care duc la accelerarea evolutiei bolii (sau chiar la aparitia ei) este si frecatul ochilor timp indelungat (aparut la copiii cu manifestari alergice dese in copilarie, precum si la cei cu afectiuni astmatiforme).

Ce simte pacientul?

In primul rand, pacientul simte o inrautatire a vederii (atat la distanta, cat si la aproape), chiar daca pana atunci nu a avut simptome de acest fel. Pacientul poate simti nevoia sa ingusteze fanta palpebrala pentru a obtine o vedere mai clara temporar. Unii pacienti descriu aparitia halourilor in jurul surselor de lumina (mai ales pentru cei care conduc pe timp de noapte). De asemenea, fotofobia poate fi si ea descrisa de pacienti, alaturi de perceptia distorsionata a obiectelor, precum si de vederea dubla.

La examenul oftalmologic, constatam instalarea unui astigmatism, de diverse valori dioptrice, care, de cele mai multe ori, la primul control, trece neobservat. La examinarea corneei la biomicroscop, putem constata semne subtile si se poate vedea chiar aparitia conusului protruzionat. In cazuri foarte avansate, pacientul poate prezenta hidrops acut (imbibarea cu apa a corneei), precum si risc foarte mare de perforare a tesutului.

Pacientului i se prescriu ochelari, insa acestia nu il ajuta foarte mult timp, pana la reaparitia vederii incetosate. Atunci se va constata o noua crestere de dioptrie cilindrica. De obicei, acum se ridica suspiciunea de keratoconus (o dioptrie cilindrica care creste brusc in cateva luni, plus pacientul care nu vede perfect, indiferent de ce lentila i-am prescrie).

Deja de la al doilea, al treilea control, in care constatam progresia astigmatismului, ne gandim sa indrumam pacientul al o investigatie de diagnostic in acest sens. Este vorba despre topografia corneeana, o masuratoare care nu implica niciun discomfort din partea pacientului. In urma acestei investigatii se pune diagnosticul de certitudine pentru keratoconus, dar se si urmareste evolutia lui. Practic, se elibereaza pacientului o harta topografica a curburilor corneei, care arata localizarea conului si stadiul in care se pune diagnosticul.

O alta investigatie non-invaziva este OCT de pol anterior (tomografia in coerenta optica), ce ofera informatii despre grosimea corneei.

Optiuni terapeutice

Initial, prescriem pacientului ochelari, care in cateva luni / ani vor deveni nefolositori. Ulterior, putem opta pentru lentile de contact, initial moi, flexibile. Lentilele de contact dure (gaz-permeabile), in schimb, ofera o vedere mai clara, pentru ca apasa pe cornee si, implicit, pe deformarea ei, in acest caz, vederea devenind mai clara. Toate aceste variante (ochelari sau lentile de contact moi sau dure), imbunatatesc doar vederea, nu si stopeaza evolutia bolii.

In unele cazuri, se opteaza pentru crosslinking, o interventie care foloseste o substanta (riboflavina) ce reactioneaza la UV, pentru a stabiliza fibrele de colagen din interiorul corneei si pentru a opri evolutia keratoconusului. De obicei, aceasta metoda se foloseste la pacientii tineri, descoperiti in stadii initiale, iar rezultatele se vad in aproximativ 2 luni de la interventie.

O alta interventie chirurgicala practicata este implantarea de inele intra-corneene, cu ajutorul lor modificandu-se curbura corneei, insa interventia nu este lipsita de riscuri. In ultimele stadii, cele insotite de complicatii, sau daca celelalte optiuni terapeutice nu dau rezultat, optiunile raman cele de transplant de cornee. Practic, in acest caz, se opteaza pentru inlocuirea totala sau partiala a corneei (keratoplastie perforanta sau lamelara) cu o cornee prelevata de la un cadavru.

De principiu, cu cat diagnosticul se face la varste mai mici, cu atat se incearca stabilizarea cat mai precoce a corneei, presupunandu-se ca, de la aceasta varsta, boala va mai evolua. Daca diagnosticul se stabileste numai la unul dintre ochi, avand in vedere afectiunea care este bilaterala, deja se actioneaza cu tratament de stabilizare si pentru cel de-al doilea ochi. Daca diagnosticul se face spre 35-40 de ani, atunci progresia este putin probabila si se merge numai pe corectia optica a astigmatismului.

Asadar, daca simtiti ca vederea se inrautateste pe zi ce trece, nu uitati sa efectuati controlul oftalmologic periodic. Acest lucru poate salva ani de vedere buna!

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Contacteaza Expertul DOC! Trimite aici o intrebare pentru Dr. Roxana Cozubas.

Sursa foto: Shutterstock