Decitabina în tratamentul leucemiilor acute
1. Ce este decitabina și cum acționează?
2. În ce situații se folosește decitabina?
3. Cum se administrează decitabina: perfuzie în spital
4. Decitabina în leucemie acută: avantaje și limitări
5. Decitabina în sindrom mielodisplazic: ce poate oferi?
6. Efecte adverse posibile ale tratamentului cu decitabină
7. Viața în timpul tratamentului cu decitabină
Decitabina este un medicament de tip chimioterapie folosit de mai mulți ani în tratamentul unor boli hematologice grave, în special leucemie acută și sindrom mielodisplazic. În ultimul deceniu, cercetările au clarificat mai bine rolul ei, în special la pacienți vârstnici sau cu alte probleme de sănătate, care nu pot tolera chimioterapie intensă.
Acest articol explică ce este decitabina, cum funcționează, în ce situații este folosită în leucemie acută și sindrom mielodisplazic, cum se administrează prin perfuzie și ce efecte adverse pot apărea. Informațiile NU înlocuiesc consultul la medicul hematolog și nu sunt o schemă de tratament, ci o prezentare generală!
Ce este decitabina și cum acționează?
Decitabina este o chimioterapie care face parte dintr-o clasă de medicamente numite „agenți hipometilanți”. Aceste medicamente acționează la nivelul ADN-ului celulelor, influențând modul în care anumite gene sunt „pornite” sau „oprite”. În leucemie acută și sindrom mielodisplazic, celulele din măduva osoasă se multiplică anarhic, nu se mai maturizează normal și înlocuiesc treptat celulele sănătoase. Decitabina:
• poate bloca multiplicarea acestor celule anormale;
• poate reactiva gene care ajută celula să se maturizeze sau să „moară” la timp;
• duce, în timp, la scăderea numărului de celule leucemice.
Decitabina este considerată o chimioterapie cu intensitate mai redusă decât curele clasice agresive, dar rămâne un medicament puternic, cu efecte importante asupra măduvei osoase și asupra imunității.
În ce situații se folosește decitabina?
Leucemie acută
Termenul „leucemie acută” include mai multe tipuri de cancer de sânge, cele mai frecvente fiind:
• leucemia acută mieloidă (LAM/AML)
• leucemia acută limfoblastică (mai rar tratată cu decitabină)
În practica curentă, decitabina este folosită mai ales în leucemie acută mieloidă la adulți, în special:
• pacienți vârstnici (peste 60–65 de ani);
• pacienți cu boli cardiace, renale sau alte probleme severe, care nu pot primi chimioterapie clasică „în doze mari”;
• pacienți la care alte tratamente nu au funcționat sau boala a recidivat.
Studiile recente au arătat că decitabina poate prelungi supraviețuirea și poate induce remisiuni chiar și la pacienți cu profil genetic mai nefavorabil, comparativ cu îngrijirea standard de susținere sau alte scheme mai vechi.
În ultimii ani, decitabina este frecvent combinată cu alte medicamente (de exemplu, cu venetoclax sau cu terapii țintite), în special în leucemie acută la pacienți care nu pot primi chimioterapie intensă.
Sindrom mielodisplazic
Sindromul mielodisplazic este o boală a măduvei osoase în care celulele sangvine sunt produse în mod defect, ducând la:
• anemie (scăderea hemoglobinei);
• leucopenie (scăderea globulelor albe);
• trombocitopenie (scăderea trombocitelor).
În formele cu risc crescut, există un pericol important ca acest sindrom mielodisplazic să evolueze în leucemie acută mieloidă. Decitabina este unul dintre principalele tratamente folosite la adulți cu sindrom mielodisplazic cu risc intermediar sau mare, pentru a:
• reduce necesarul de transfuzii;
• îmbunătăți parametrii sangvini;
• încetini transformarea în leucemie acută.
În ultimii ani au apărut și forme orale (combinații de decitabină cu cedazuridină), care oferă o alternativă la perfuzie la unii pacienți cu sindrom mielodisplazic, însă decizia aparține exclusiv hematologului.
Cum se administrează decitabina: perfuzie în spital
Decitabina se administrează, de regulă, intravenos, sub formă de perfuzie, în spital sau într-un centru de tratament oncologic. Medicamentul vine sub formă de pulbere care este dizolvată și apoi perfuzată intravenos, pe parcursul unei perioade de timp (de obicei, între 1 și 3 ore pentru fiecare perfuzie).
Planul de tratament se organizează în „cicluri” de chimioterapie, repetate:
• decitabina este administrată câteva zile la rând (de exemplu, 5 zile consecutive);
• urmează o pauză de câteva săptămâni, timp în care măduva osoasă se reface;
• ciclul se repetă dacă medicul consideră că pacientul răspunde și tolerează tratamentul.
Este foarte important de înțeles că:
• doza de decitabină este calculată individual, în funcție de greutatea și starea generală a pacientului;
• doar medicul hematolog/oncolog stabilește schema exactă (număr de zile de perfuzie, interval între cicluri, combinații cu alte medicamente);
• deciziile pot fi ajustate în funcție de analize și de reacțiile pacientului.
În timpul curelor de chimioterapie cu decitabină, pacienții fac frecvent analize de sânge pentru a monitoriza hemograma, funcția hepatică și renală, precum și semnele de infecție sau sângerare.
Decitabina în leucemie acută: avantaje și limitări
În leucemie acută, decitabina este considerată o opțiune importantă pentru pacienții la care chimioterapia clasică „de inducție” ar fi prea riscantă. Cercetările recente au arătat că, la această categorie de pacienți:
• decitabina poate crește șansele de a obține o remisiune;
• poate prelungi supraviețuirea comparativ cu îngrijirea doar de susținere;
• poate fi combinată cu alte medicamente moderne, cu rezultate promițătoare.
Totuși, există și limitări:
• răspunsul la decitabină nu este garantat; unii pacienți nu obțin remisiune;
• efectul poate apărea doar după mai multe cicluri de chimioterapie, ceea ce cere răbdare și monitorizare atentă;
• în timp, celulele leucemice pot dezvolta rezistență și boala poate progresa.
De aceea, folosirea decitabinei în leucemie acută este, de obicei, parte dintr-un plan complex, care poate include și alte medicamente, eventual transplant de celule stem hematopoietice la pacienți eligibili.
Decitabina în sindrom mielodisplazic: ce poate oferi?
În sindrom mielodisplazic, decitabina este una dintre cele mai folosite chimioterapii cu intensitate redusă. Studiile din ultimii ani au arătat că, la pacienții cu forme de risc intermediar și mare:
• decitabina poate crește procentul de pacienți care nu mai au nevoie de transfuzii de sânge;
• poate îmbunătăți valorile hemoglobinei, leucocitelor și trombocitelor;
• poate întârzia transformarea sindromului mielodisplazic în leucemie acută.
Pentru unii pacienți, decitabina este o punte spre alte tratamente (de exemplu, transplant), pentru alții poate fi principalul tratament pe termen mai lung, în special dacă nu sunt eligibili pentru proceduri mai agresive.
Alegerea între decitabină, azacitidină sau alte opțiuni se face individual, în funcție de:
• scorul de risc al sindromului mielodisplazic;
• vârsta pacientului;
• comorbidități;
• preferințe și stil de viață (inclusiv posibilitatea de a veni frecvent la spital pentru perfuzie).
Efecte adverse posibile ale tratamentului cu decitabină
Fiind o chimioterapie, decitabina are efecte atât asupra celulelor canceroase, cât și asupra unor celule sănătoase, în special din măduva osoasă. Informațiile de mai jos sunt generale; fiecare pacient poate reacționa diferit.
Efecte asupra sângelui
Cele mai frecvente reacții sunt legate de scăderea celulelor din sânge:
• neutropenie (scăderea globulelor albe care luptă cu infecțiile) – crește riscul de infecții;
• anemie – provoacă oboseală, paloare, respirație dificilă la efort;
• trombocitopenie – crește riscul de vânătăi, sângerări nazale sau gingivale.
Din acest motiv, în timpul perfuziilor cu decitabină, sunt esențiale:
• analize de sânge frecvente;
• anunțarea rapidă a medicului la febră, frisoane, tuse persistentă, sânge în urină sau scaun;
• transfuzii de sânge sau trombocite, dacă este necesar.
Alte reacții posibile
Pacienții pot resimți:
• greață ușoară sau vărsături (de obicei controlabile cu medicamente antiemetice);
• diaree sau constipație;
• oboseală, slăbiciune;
• dureri de cap sau dureri musculare;
• iritații sau roșeață la locul de perfuzie.
Echipa medicală explică de la început ce semne trebuie monitorizate și ce simptome trebuie raportate de urgență. În general, efectele adverse ale decitabinei sunt considerate gestionabile, dar necesită supraveghere atentă.
Viața în timpul tratamentului cu decitabină
Tratamentele pentru leucemie acută și sindrom mielodisplazic sunt solicitante, atât fizic, cât și emoțional. Câteva recomandări generale, de discutat mereu cu medicul:
• Protecția împotriva infecțiilor
◦ spălarea frecventă a mâinilor;
◦ evitarea contactului cu persoane cu viroze;
◦ purtarea măștii în spații aglomerate atunci când neutrofilele sunt scăzute.
• Alimentație echilibrată
Nu există „dieta perfectă”, dar în general se recomandă:
◦ mese mici și dese, bogate în proteine și calorii, mai ales în zilele cu perfuzie de chimioterapie;
◦ hidratare bună (apă, ceaiuri, supe), la recomandarea medicului;
◦ evitarea suplimentelor sau remediilor naturiste fără acordul hematologului, pentru a nu interacționa cu chimioterapia.
• Activitate fizică adaptată
Plimbări scurte, exerciții ușoare, în funcție de starea generală și de valorile hemoglobinei și trombocitelor, pot ajuta la menținerea tonusului și a moralului.
• Sprijin psihologic
Discuțiile cu un psiholog, cu un grup de suport sau cu alți pacienți pot reduce anxietatea legată de perfuzie, chimioterapie și evoluția bolii.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
MedlinePlus - Decitabine Injection
https://medlineplus.gov/druginfo/meds/a608009.html
The Lancet - Oral decitabine–cedazuridine versus intravenous decitabine for myelodysplastic syndromes and chronic myelomonocytic leukaemia (ASCERTAIN): a registrational, randomised, crossover, pharmacokinetics, phase 3 study
https://www.thelancet.com/journals/lanhae/article/PIIS2352-3026(23)00338-1/abstract
Studiul „Oral decitabine–cedazuridine versus intravenous decitabine for myelodysplastic syndromes and chronic myelomonocytic leukaemia (ASCERTAIN): a registrational, randomised, crossover, pharmacokinetics, phase 3 study”, apărut în The Lancet Haematology, Volume 11, Issue 1, e15 – e26, January 2024, autori: Garcia-Manero, Guillermo et al.
Te-ar mai putea interesa și...
