Ce este urticaria cronică idiopatică?

1. Ce este urticaria cronică idiopatică?
2. Tipuri de urticarie
a. Urticarie acută
b. Urticarie cronică
3. Care sunt simptomele urticariei cronice idiopatice?
4. Care sunt cauzele urticariei cronice idiopatice?
5. Cum este diagnosticată urticaria cronică idiopatică?
6. Opțiuni de tratament pentru urticaria cronică idiopatică
a. Antihistaminice de generația a doua (Terapia de primă linie)
b. Omalizumab
c. Ciclosporina (Terapie de linia a treia)
d. Terapie adjuvantă
e. Modificări ale stilului de viață
7. Ce impact psihologic și social are urticaria cronică idiopatică

Tu sau cineva din familie vă confruntați cu urticarie? Simptomele apar atunci când te aștepți mai puțin și durează mai mult de șase săptămâni? Ar putea fi urticarie cronică.

1. Ce este urticaria cronică idiopatică?

Urticaria cronică idiopatică este o afecțiune cutanată de durată, caracterizată prin apariția de pete roșii, pruriginose (urticarie), fără o cauză identificabilă. Această afecțiune este definită prin prezența urticariei, cu sau fără edem profund al țesuturilor (angioedem), pentru o perioadă mai mare de șase săptămâni. Urticaria cronică este considerată idiopatică, ceea ce înseamnă că apare spontan și fără o cauză clar identificabilă.

Recomandările Experților DOC

Potrivit specialiștilor, urticaria cronică idiopatică afectează aproximativ 0,5% până la 1% din populația globală, femeile fiind de două ori mai predispuse decât bărbații. Cele mai multe cazuri apar între vârstele de 20 și 50 de ani, deși boala poate afecta persoane de toate vârstele¹.

2. Tipuri de urticarie

a. Urticarie acută

Există două tipuri de urticarie: urticarie acută și cronică. Urticaria acută este afecțiunea care durează mai puțin de o zi sau până la șase săptămâni.

b. Urticaria cronică

Urticaria cronică durează mai mult – 6 săptămâni sau mai mult. Există diferite tipuri de urticarie cronică.

Urticaria cronică se împarte în două categorii principale: urticaria cronică spontană (idiopatică) și urticaria cronică inducibilă. Urticaria cronică spontană apare fără un factor declanșator evident, în timp ce urticaria inducibilă este declanșată de stimuli fizici sau chimici specifici. Printre formele de urticarie cronică inducibilă se numără:

Urticaria dermografică: cauzată de frecare sau zgâriere a pielii.
Urticaria la frig: provocată de expunerea la temperaturi scăzute.
Urticaria colinergică: asociată cu transpirația sau creșterea temperaturii corporale, cum ar fi în timpul exercițiilor fizice.
Urticaria la presiune: apare după aplicarea unei presiuni constante pe piele (ex. curele, bretele).
Urticaria solară: declanșată de expunerea la lumina soarelui.

Este posibil ca un pacient să aibă simultan mai multe forme de urticarie, ceea ce poate complica diagnosticul și tratamentul.

3. Care sunt simptomele urticariei cronice idiopatice?

Simptomele urticariei cronice idiopatice pot fi severe și debilitante. Cele mai frecvente includ:

Urticarie: Pete roșii sau de culoarea pielii, care pot varia în mărime și formă. Acestea apar brusc și se pot apărea pe întregul corp.
Prurit (mâncărime): Adesea intens, provocând disconfort major și tulburări ale somnului.
Angioedem: Umflături sub piele, de obicei în jurul ochilor, buzelor, mâinilor, picioarelor sau organelor genitale. Poate apărea singur sau împreună cu urticaria.
Durata: Leziunile individuale dispar de obicei în 24 de ore, dar sunt înlocuite de altele în alte zone ale corpului.
Natura cronică: Afecțiunea durează cel puțin șase săptămâni și poate persista luni sau chiar ani.

Simptomele pot apărea în valuri, fiind greu de anticipat și afectând activitățile zilnice și sănătatea mintală.

4. Care sunt cauzele urticariei cronice idiopatice?

În ciuda progreselor în dermatologie și imunologie, cauza exactă a urticariei cronice idiopatice rămâne necunoscută. Cu toate acestea, cercetările recente sugerează o componentă autoimună semnificativă:

Autoimunitate: Până la 50% dintre pacienții cu urticarie cronică idiopatică prezintă autoanticorpi care stimulează celulele mastocite și bazofilele să elibereze histamină, substanța responsabilă pentru urticarie și edem.
Infecții: La unii pacienți, infecțiile cronice precum Helicobacter pylori sau hepatitele virale pot declanșa afecțiunea.
Stres și modificări hormonale: Stresul nu este o cauză directă, dar poate agrava simptomele. De asemenea, fluctuațiile hormonale (ex. menstruație, sarcină) pot influența boala.
Factori genetici: Deși nu sunt complet înțeleși, se presupune că factorii genetici pot avea un rol în declanșarea bolii.
Stimuli de mediu: Factori fizici precum căldura, frigul, presiunea sau lumina solară pot declanșa simptomele la persoanele sensibile.

În cele mai multe cazuri, nu se identifică nicio cauză externă sau boală subiacentă, de unde și denumirea „idiopatică”.

5. Cum este diagnosticată urticaria cronică idiopatică?

Urticaria cronică idiopatică este un diagnostic de excludere, ceea ce înseamnă că medicii exclud alte posibile cauze ale urticariei cronice înainte de a confirma boala. Procesul diagnostic implică:

Anamneză și examen clinic: Evaluarea modelului, frecvenței și duratei simptomelor.
Analize de sânge: Hemoleucogramă completă, funcția tiroidiană, enzime hepatice și markeri autoimuni.
Teste alergologice: Deși urticaria cronică idiopatică nu este o alergie, testarea poate exclude alte tipuri de urticarie.
Biopsie cutanată: Rareori necesară, dar poate ajuta la diferențierea urticariei cronice idiopatice de vasculita urticariană.
Test seric autolog (ASST): Test pentru autoanticorpi, utilizat ocazional.

Scopul este excluderea altor cauze precum urticaria fizică, alergiile alimentare, bolile sistemice sau infecțiile.

6. Opțiuni de tratament pentru urticaria cronică idiopatică

Tratamentul urticariei cronice idiopatice trebuie personalizat în funcție de severitatea simptomelor, răspunsul pacientului la terapiile anterioare și eventualele comorbidități. Scopul tratamentului este de a elimina complet simptomele sau, cel puțin, de a le reduce la un nivel care nu afectează calitatea vieții. Ghidurile internaționale recomandă o abordare în trepte, cunoscută sub numele de algoritmul de tratament al urticariei cronice.

Abordarea corectă implică nu doar controlul farmacologic, ci și educarea pacientului, evitarea factorilor agravanți și, dacă este necesar, sprijin psihologic. În unele cazuri, tratamentele topice (cum ar fi cremele calmante sau antiinflamatoare) pot fi de ajutor, mai ales în gestionarea simptomelor ușoare sau localizate.

Mai mult, pacienții ar trebui încurajați să-și monitorizeze simptomele prin jurnale zilnice sau aplicații digitale, ceea ce poate ajuta medicul în ajustarea tratamentului. Participarea activă a pacientului în procesul terapeutic crește considerabil șansele de succes pe termen lung.

Deși nu există un tratament curativ pentru urticaria cronică idiopatică, majoritatea pacienților își pot controla simptomele cu o abordare terapeutică adecvată. Tratamentul este structurat în etape:

a. Antihistaminice de generația a doua (Terapia de primă linie)

Aceste medicamente non-sedative sunt utilizate frecvent ca prim pas în tratament:

Cetirizină
Loratadină
Fexofenadină

Dacă doza standard nu este eficientă, aceasta poate fi crescută (până la de patru ori), sub supraveghere medicală.

b. Omalizumab

Omalizumab este un anticorp monoclonal care leagă imunoglobulina E (IgE), prevenind activarea celulelor mastocite. Un studiu recent a arătat că omalizumab a redus semnificativ urticaria și pruritul la pacienți².

c. Ciclosporina (Terapie de linia a treia)

Acesta este un imunosupresor utilizat în cazuri severe, rezistente. Necesită monitorizare atentă din cauza potențialului toxic renal și altor efecte secundare.

d. Terapie adjuvantă

Blocanți H2
Antagoniști ai receptorilor de leucotriene
Corticosteroizi pe termen scurt: Utilizați pentru episoade acute (nu sunt recomandați pe termen lung)

e. Modificări ale stilului de viață

Evitarea factorilor declanșatori (căldură, presiune, haine strâmte)
Gestionarea stresului prin tehnici de relaxare
Ținerea unui jurnal al simptomelor pentru identificarea tiparelor individuale

7. Ce impact psihologic și social are urticaria cronică idiopatică

Natura impredictibilă și vizibilă a urticariei cronice idiopatice poate cauza stres psihologic major. Un studiu mai vechi a arătat că peste 60% dintre pacienți suferă de anxietate sau depresie asociată afecțiunii. Tulburările de somn cauzate de prurit afectează, de asemenea, funcțiile cognitive și starea generală.

Stigma socială, absențele de la muncă și limitările stilului de viață contribuie la scăderea calității vieții. Este necesară o abordare multidisciplinară, implicând dermatologi, alergologi și psihologi.
În plus, persoanele afectate de urticaria cronică idiopatică pot experimenta sentimente de frustrare, neputință sau izolare, în special atunci când simptomele persistă fără un tratament eficient.

Neînțelegerea bolii de către familie, prieteni sau angajatori poate agrava suferința emoțională. De aceea, este important ca pacienții să aibă acces la consiliere psihologică și la grupuri de sprijin, unde pot împărtăși experiențe și soluții.

Activitățile sociale sau sportive pot fi evitate de teamă că simptomele vor apărea în public, ceea ce duce la un sentiment de retragere din viața activă. Acest impact psihologic nu trebuie subestimat și ar trebui tratat cu la fel de multă seriozitate ca și simptomele fizice ale bolii.

Implicarea unui psiholog sau a unui psihiatru în planul terapeutic poate ajuta la îmbunătățirea calității vieții și la o mai bună aderență la tratament.

Vestea bună este că urticaria cronică idiopatică nu este o boală care pune viața în pericol, iar mulți pacienți intră în remisiune. Studiile arată că starea de sănătate a 50% dintre pacienți se ameliorează în decurs de un an, 70% se recuperează în cinci ani, pe când unii pot avea recăderi, mai ales în perioadele de stres.

Monitorizarea regulată și intervenția timpurie îmbunătățesc semnificativ controlul simptomelor.

Urticaria cronică idiopatică este o afecțiune cutanată persistentă, adesea frustrantă, cu un impact semnificativ fizic și emoțional. Deși cauza rămâne necunoscută în multe cazuri, înțelegerea recentă a bazei autoimune a condus la tratamente mai eficiente, în special pentru cei care nu răspund la antihistaminicele clasice. Cu o combinație adecvată de medicamente, adaptări ale stilului de viață și suport emoțional, majoritatea pacienților pot gestiona simptomele și pot duce o viață normală.

Dacă te confrunți cu urticarie persistentă de peste șase săptămâni, consultă un medic dermatolog sau alergolog. Diagnosticul precoce și tratamentul corect pot face o diferență majoră.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
1 Studiul „The international EAACI/GA²LEN/EuroGuiDerm/APAAACI guideline for the definition, classification, diagnosis, and management of urticaria”, Allergy, 2021, Torsten Zuberbier, Amir Hamzah Abdul Latiff, Mohamed Abuzakouk, Susan Aquilina, Riccardo Asero, Diane Baker, Barbara Ballmer-Weber, Christine Bangert, Moshe Ben-Shoshan et al.
https://onlinelibrary.wiley.com/doi/full/10.1111/all.15090
2. Studiul „Omalizumab for Patients with Chronic Spontaneous Urticaria: A Narrative Review of Current Status”, Dermatol Ther (Heidelb). 2023, autori: Thomas B Casale, Ana Maria Gimenez-Arnau, Jonathan A Bernstein, Michael Holden, Torsten Zuberbier, Marcus Maurer
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10613187/
American College of Allergy, Asthma, & Immunology - Chronic Spontaneous/Idiopathic Urticaria (Chronic hives)
https://acaai.org/allergies/allergic-conditions/skin-allergy/chronic-hives/
National Library of Medicine - Chronic Urticaria
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK555910/

Te-ar mai putea interesa și...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA ȘI...