Diagnosticul diferential in poliartrita reumatoida

În stadiile incipiente ale bolii, poliartrita reumatoidă poate fi ușor confundată cu un număr însemnat de alte afecțiuni reumatismale sau boli nereumatice care determină artralgii. Prin urmare, diagnosticul diferențial este foarte important.

Poliartrita reumatoidă este o boală autoimună care afectează articulațiile. Această boală cronică este caracterizată prin inflamarea articulațiilor, care poate duce la deteriorarea țesuturilor și o serie de simptome deranjante. Poliartrita reumatoidă poate afecta, de asemenea, alte organe și sisteme ale corpului. Diagnosticul și tratamentul poliartritei reumatoide sunt gestionate de către medicii reumatologi, însă diagnosticul nu este ușor de stabilit. Să vedem ce presupune acesta și ce este diagnosticul diferențial, dar și ce poți face pentru a-ți reduce riscul de poliartrită reumatoidă.

Recomandările Experților DOC

Cum se stabilește diagnosticul în poliartrita reumatoidă?

Diagnosticul de poliartrită reumatoidă implică de obicei o combinație de istoric medical al pacientului, examen fizic, analize de sânge și imagistică medicală. Medicul va întreba pacientul de simptome, apoi va face un examen fizic. Acesta poate include evaluarea articulațiilor pentru umflare, sensibilitate, căldură și limitări ale mișcării.

Anumite analize de sânge pot ajuta la confirmarea diagnosticului de poliartrită reumatoidă. Acestea pot include:

Factorul reumatoid, un anticorp prezent în sângele multor persoane cu poliartrită reumatoidă;
Proteina C reactivă (PCR) și viteza de sedimentare a hematiilor (VSH)
Anticorpii anti-CCP
Radiografiile pot fi utile pentru a evidenția schimbările articulare și pentru a observa dacă au apărut leziuni sau deformări. Alte metode de imagistică, cum ar fi ecografia și rezonanța magnetică (RMN), pot oferi informații suplimentare despre starea articulațiilor și țesuturilor moi.

Diagnosticul diferențial în poliartrita reumatoidă

Principalele boli care trebuie avute în vedere pentru diagnosticul diferențial al poliartritei reumatoide sunt:

Artroze
Artrite infecțioase, artrita din infecția cu HIV, boala Lyme
Amiloidoză, sarcoidoză
Boala Parkinson
Fibromialgie
Gută, condrocalcinoză
Hidartroză intermitentă
Hemocromatoză, hemoglobinopatii, artropatie hemofilică
Lupus eritematos sistemic, sclerodermie, dermatomiozită, polimiozită, vasculite, sindrom Sharp
Polimialgia reumatică, arterita gigantocelulară
Reumatismul articular acut
Spondilita anchilozantă, spondilartropatii seronegative, artrite reactive
Tumori, sinovită pigmentară vilonodulară

În mod eronat, considerată în trecut a fi o afecțiune benignă, cu prognostic bun, poliartrita reumatoidă este recunoscută în prezent ca o boală severă, autoîntreținută și progresivă, care induce leziuni osteoarticulare importante, cu deficit funcțional și pierderea capacității de muncă, asociindu-se cu o mortalitate prematură considerabilă, care reduce semnificativ speranța de viață a bolnavilor, mai ales dacă nu este gestionată corect.

Poliartrita reumatoidă înseamnă că există o problemă la nivelul sistemului imunitar al pacientului. Dacă nu este diagnosticată și tratată la timp, boala ar putea afecta foarte grav articulațiile. Medicul reumatolog va recomanda, cum spuneam, anumite teste de sânge și radiografii, pentru că aceste investigații îl ajută să confirme diagnosticul.

Primele simptome pe care le poate provoca poliartrita reumatoidă

În unele situații, poliartrita reumatoidă poate fi greu de identificat. Simptomele pot să apară și să treacă de la sine și, în plus, nu sunt la fel pentru toți pacienții care suferă de această afecțiune. Medicii reumatologi caută, însă, semne specifice bolii, cum ar fi:

Durere articulară, tumefacție (umflare), redoare, în special în articulațiile mici, cum ar fi încheieturile, articulațiile mâinilor sau cele de la laba piciorului
Disconfort care durează cel puțin 6 săptămâni
Redoare matinală, care durează cel puțin 30 de minute; pacientul își simte articulațiile înțepenite dimineața
Oboseală
Scăderea apetitului

Nu există un test anume care să îi dea medicului reumatolog un răspuns clar, iar în stadiile incipiente, poliartrita poate să semene cu alte afecțiuni, cum ar fi: lupusul, sindromul Sjogren, artrita psoriazică, artrita Lyme, artroza (termen sinonim cu osteoartrita).

Tocmai din acest motiv, pentru că simptomele pot să semene foarte mult cu cele ale altor afecțiuni, este important diagnosticul diferențial. De aceea, medicul curant se va baza pe multe aspecte, care îl vor ajuta să identifice cauza durerilor articulare și a altor simptome pe care le poate avea pacientul.

Diferențe în ce privește simptomele

Diferențierea poliartritei reumatoide de alte afecțiuni ale țesutului conjunctiv poate fi extrem de dificilă. Cu toate acestea, anumite trăsături clinice pot fi de folos pentru medic.

Pe de o parte, febra reumatică este caracterizată de natura migratoare a artritei și de un răspuns mai prompt la tratamentul cu aspirină, spun experții. Pe de altă parte, lupusul eritematos sistemic este sugerat de prezența următoarelor semne: fotosensibilitate, alopecie, erupția în formă de fluture, boala renală, anomalii ale sistemului nervos central etc.

Polimialgia reumatică doar ocazional cauzează poliartrită în cazul pacienților cu vârste mai mari de 50 de ani, spun experții, însă acești pacienți au mai cu seamă durere musculară proximală și redoare (rigiditate) articulară și rămân cu rezultate negative pentru factorul reumatoid.

Pentru diagnosticul diferențial al poliartritei reumatoide, medicul reumatolog trebuie să compare simptomele pacientului și să le analizeze pentru a elimina din discuție posibilitatea unor boli precum: fibromialgia, boala Lyme, sindromul mielodisplazic, artroza, sindroamele paraneoplazice, polimialgia reumatică, sarcoidoza, sindromul Sjogren, lupusul eritematos sistemic.

Primul pas în diagnosticul bolii este să se determine debutul și momentul simptomelor (dacă sunt acute sau cronice). Simptomele acute pot dura de la câteva ore până la 2 săptămâni, pe când simptomele cronice sunt cele care durează mai mult de 2 săptămâni. Dimensiunea și tipul articulațiilor implicate oferă indicii majore în ceea ce privește diagnosticul. De exemplu, spondilartropatiile implică de fapt coloana vertebrală și articulațiile mari/medii, cum ar fi umerii, șoldurile, genunchii și gleznele.

Când sunt implicate articulațiile mai mici, cum ar fi încheieturile, degetele de la mâini și cele de la picioare, acesta este un semn mai consistent, care indică poliartrită reumatoidă sau lupus. Dacă prezinți simptome care ar putea fi ale unei poliartrite reumatoide, recomandarea noastră este să mergi la medic pentru un diagnostic și tratament adecvat.

Criteriile de clasificare ACR/EULAR pentru poliartrita reumatoidă

Numărul și dimensiunea articulațiilor implicate

2 până la 10 articulații mari = 1 punct (umeri, coate, șolduri, genunchi și glezne)
1 până la 3 articulații mici = 2 puncte (articulații metacarpofalangiene, articulații interfalangiene proximale, articulații metatarsofalangiene a doua până la a cincea, articulații interfalangiene ale degetului mare și încheieturi)
4 până la 10 articulații mici = 3 puncte
Mai mult de 10 articulații (inclusiv cel puțin 1 articulație mică) = 5 puncte

Testare serologică pentru factorul reumatoid sau anticorpii anti-CCP

Scăzut pozitiv = 2 puncte
Pozitiv ridicat = 3 puncte

Reactant de fază acută crescută (viteza de sedimentare a eritrocitelor [VSH] sau proteina C reactivă [CRP]) = 1 punct

Durata simptomelor de cel puțin șase săptămâni = 1 punct

Un scor total mai mare sau egal cu 6 clasifică pacientul ca având poliatrită reumatoidă.

Poliartrita reumatoidă nu se vindecă

Poliartrita reumatoida nu are vindecare, fiind o boală progresivă; fără tratament, pacienții tind să aibă un prognostic slab, confruntându-se cu dizabilități și mortalitate crescută. Tratamentul precoce, inițiat în decurs de șase luni de la debutul simptomelor, a arătat o capacitate funcțională îmbunătățită și o activitate scăzută a bolii, spun oamenii de știință, măsurată prin numărul articulațiilor umflate și numărul articulațiilor sensibile.

Aproximativ 40% dintre pacienții cu poliartrită reumatoidă se vor confrunta cu o dizabilitate funcțională care le afectează capacitatea de muncă și de a finaliza activitățile vieții zilnice în decurs de zece ani de la diagnostic. Ceele mai notabile complicații sunt reprezentate de boli cardiovasculare, boli pulmonare și afecțiuni maligne, ceea ce la rândul lor cresc riscul de mortalitate prematură la acești pacienți.

Poți preveni poliartrita reumatoidă?

Așa cum am discutat, poliartrita reumatoidă este o boală autoimună și nu există modalități specifice de a o preveni în totalitate, deoarece cauzele exacte nu sunt cunoscute. Cu toate acestea, există anumite măsuri de stil de viață care pot fi luate în considerare:

Stil de viață sănătos

Ai auzit de multe ori de un stil de viață sănătos, ca modalitate de prevenire a bolilor cronice sau de o mai bună gestionare a acestora. Adoptarea unui stil de viață sănătos, care include o alimentație hrănitoare, exerciții fizice regulate și evitarea fumatului, poate contribui la menținerea sănătății și poate influența pozitiv starea sistemului imunitar. Peștele gras (cum ar fi somonul, tonul, sardinele și macroul) conține acizi grași Omega 3, care au proprietăți antiinflamatoare. Afinele, căpșunile și alte fructe de pădure sunt bogate în antioxidanți și pot ajuta și acestea la combaterea inflamației. Fructele și legumele bogate în antioxidanți, cum ar fi roșiile, morcovii, spanacul și varza pot ajuta, de asemenea, la ținerea la distanță a inflamației cronice.

Evitarea expunerii la factorii de risc

Evitarea expunerii la factori de risc cunoscuți, cum ar fi fumatul și anumite substanțe chimice toxice, poate ajuta la reducerea riscului de boli autoimune, inclusiv poliartrită reumatoidă. Dacă lucrezi într-un mediu toxic, ai grijă să porți echipamentele de protecție necesare. Dacă fumezi și nu știi cum să faci să te lași, sfatul nostru este să discuți cu medicul de familie, care să te ajute să faci un plan realizabil prin care să te lași de fumat.

Monitorizarea sănătății

Este important să fii atent la semnele și simptome care ar putea indica o problemă de sănătate și să mergi la medicul de familie pentru evaluare și diagnostic precoce. Mai ales dacă știi că ai în familie pe cineva cu poliartrită reumatoidă (mamă, frați), poți discuta cu medicul despre riscul potențial și despre măsurile de monitorizare și prevenire. De asemenea, consilierea genetică poate oferi informații suplimentare și poate ajuta la înțelegerea riscului individual.

STUDII CLINICE ARTRITĂ PSORIAZICĂ

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NCBI - Rheumatoid Arthritis
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK441999/
UpToDate - Diagnosis and differential diagnosis of rheumatoid arthritis
https://www.uptodate.com/contents/diagnosis-and-differential-diagnosis-of-rheumatoid-arthritis

Te-ar mai putea interesa și...

Te-ar mai putea interesa și