Aspectele anatomo-patologice în poliartrita reumatoidă

Poliartrita reumatoidă este o boală care vine cu multe efecte negative în corp și cu consecințe grave dacă nu este tratată adecvat. Este important să ştim ce efecte are această boală asupra articulaţiilor și nu numai şi de ce nu ar trebui lăsată netratată.

Poliartrita reumatoidă este o boală autoimună cronică, caracterizată prin inflamația persistentă a articulațiilor, care duce la durere, rigiditate, umflături și, în timp, distrugerea progresivă a cartilajului și a osului. Aceasta afectează în principal articulațiile mici ale mâinilor, încheieturilor și picioarelor, dar poate implica și alte articulații și sisteme ale corpului. În poliartrita reumatoidă, sistemul imunitar atacă în mod eronat sinoviul (membrana care căptușește articulațiile), provocând o reacție inflamatorie care poate deteriora structurile articulare și poate duce la deformări.

Este o boală simetrică, adică afectează de obicei aceleași articulații de pe ambele părți ale corpului. Poate avea manifestări sistemice, cum ar fi oboseală, febră de grad scăzut și implicarea organelor interne (plămâni, inimă, ochi, este mai frecventă la femei decât la bărbați și poate debuta la orice vârstă, dar cel mai des apare între 30 și 50 de ani. Cauza exactă nu este complet înțeleasă, dar se crede că o combinație de factori genetici, de mediu și autoimuni contribuie la declanșarea bolii.

ÎNSCRIE-TE ÎN APAA!

Cum se dezvoltă poliartrita reumatoidă?

Poliartrita reumatoidă este o boală cronică sistemică inflamatorie, care are, deci, o cauză necunoscută. Se crede că un factor extern (ca de exemplu, fumatul, o infecţie sau un traumatism) care declanşează o reacţie autoimună duce la hipertrofia membranei sinoviale şi la inflamarea cronică a articulaţiilor, pe lângă potenţialele manifestări extra-articulare, boala apărând astfel în rândul indivizilor cu o predispoziţie genetică.

Sinoviul (membrana sinovială) este sediul principal al procesului inflamator. Aici au loc: o creștere a numărului de celule și straturi celulare, o infiltrare limfoplasmocitară (limfocite T 30-50%, limfocite B 1-5%, celule dendritice, fibroblaste, macrofage etc.), apariția vaselor de neoformație (neovascularizație). Rezultatul este formarea unui țesut de granulație hipertrofiat și hipervascularizat numit panus sinovial.

Efectele sunt următoarele:

distrugere cartilaginoasă (penetrarea acestuia de către panus, hipersecreție de enzime litice);
eroziunea osului subcondral (interfața os-cartilaj);
osteopenie juxtaarticulară (hiperactivare osteoclastică).

Astfel, la nivel articular, poliartrita reumatoidă duce la o proliferare a membranei sinoviale, osteoporoză periarticulară și la eroziuni osteocartilaginoase. Din punct de vedere funcțional, sinovita induce o modificare a biomecanicii articulare, alterare care se accentuează pe măsura instalării distrucțiilor articulare și a îngustării spațiului articular, fiind completă în formele severe de poliartrită reumatoidă în care apar anchilozele articulare.

Aspectele anatomo-patologice sunt reprezentate de:

eroziunea osului subcondral;
distrugerea simetrică a cartilajului;
osteopenie juxtaarticulară;
distensia capsulei articulare;
panus sinovial: cu proliferare sinovială, neovascularizație și infiltrare limfoplasmocitară;
lichid sinovial în exces (bogat in PMN-polimorfonucleare).

Consecinţe pe care le are poliartrita reumatoidă netratată

Poliartrita reumatoidă netratată are consecinţe grave asupra sănătăţii. Poţi evita aceste potenţiale complicaţii printr-un diagnostic precoce şi prin tratarea timpurie a bolii, însă nu uita că este important ca medicul tău să te monitorizeze cu regularitate.

Consecințele poliartritei reumatoide sunt:

Distrugerea şi deformarea articulaţiei

În poliartrita reumatoidă, sistemul imunitar al pacientului atacă membrana sinovială a articulaţiei, ducând la deteriorarea cartilajului şi a osului. Dacă este lăsată netratată, inflamaţia cronică a articulaţiei poate duce la efecte permanente şi la deformări permanente.

Pierderea funcţiei articulare şi dizabilitate

Inflamaţia în cazul articulaţiilor afectate de artrita reumatoidă afectează ţesuturile din preajma articulaţiei, inclusiv tendoanele, ligamentele şi muşchii care stabilizează articulaţiile. Această inflamaţie slăbeşte articulaţiile şi poate duce la pierderea funcţiei şi la dizabilităţi.

Osteoporoză

Persoanele care au poliartrită reumatoidă prezintă un risc crescut de a face osteoporoză, afecţiune care subţiază oasele. Pierderea masei osoase, asociată cu inflamaţia în poliartrita reumatoidă, este una dintre cauzele care determină acest risc crescut. În plus, corticosteroizii care sunt folosiţi pentru a trata inflamaţia în cazul acestei boli pot contribui la pierderea densităţii osoase.

Boala arterială coronariană

Persoanele care au poliartrită reumatoidă prezintă un risc crescut de a dezvolta boală arterială coronariană (cunoscută şi sub denumirea de cardiopatie ischemică), adică se confruntă cu întărirea arterelor inimii. Oamenii de ştiinţă suspectează că inflamaţia care are legătură cu poliartrita reumatoidă declanşează acumularea depozitelor de plăci de aterom pe pereţii arterelor şi vaselor de sânge.

Anemie

Multe persoane care suferă de poliartrită reumatoidă au, în acelaşi timp, anemie, o afecţiune în care sângele nu are suficiente globule roşii. Numite şi eritrocite, aceste globule roşii sunt necesare pentru a livra sau a duce oxigenul la ţesuturile din corp. Anemia provoacă adeseori oboseală şi alte simptome. Inflamaţia în cazul poliartritei reumatoide reduce formarea de globule roşii în măduva osoasă, ceea ce duce astfel la anemie.

Deces prematur

Poliartrita reumatoidă netratată creşte riscul de mortalitate. Persoanele care au această boală netratată sunt de două ori mai predispuse să moară, comparativ cu oamenii de aceeaşi vârstă care nu au boala. Cel puţin 25% dintre pacienții cu poliartrită reumatoidă își pierd viața din cauza bolilor cardiovasculare, iar alte 25 de procente din cauza infecţiilor.

Care sunt opțiunile de tratament pentru poliartrita reumatoidă?

Tratamentul pentru poliartrita reumatoidă se concentrează pe reducerea inflamației, calmarea durerii, prevenirea distrugerii articulare și menținerea funcționalității pacientului. Opțiunile actuale includ medicamente, terapii fizice și, în unele cazuri, intervenții chirurgicale. Abordarea este personalizată, în funcție de severitatea bolii, simptomele pacientului și răspunsul la tratament.

Medicamente

Ca medicamente, se indică antireumatice modificatoare de boală (DMARDs), care încetinesc progresia bolii și previn deteriorarea articulațiilor. Metotrexat este tratamentul de primă linie, având efecte antiinflamatorii și imunosupresoare. Leflunomida este o alternativă la metotrexat, fiind de asemenea eficientă în reducerea inflamației. Sulfasalazina este utilizată în cazuri ușoare până la moderate, iar hidroxiclorochina este uneori utilizată în combinație cu alte DMARDs, în special în formele ușoare.

Terapia biologică vizează molecule sau celule specifice implicate în inflamație. Inhibitorii de TNF-α - adalimumab, etanercept, infliximab, certolizumab, golimumab - reduc inflamația prin blocarea factorului de necroză tumorală alfa (TNF-α). Inhibitorii de IL-6 - tocilizumab, sarilumab - vizează interleukina-6, o citokină proinflamatorie. Inhibitorii celulelor B, precum rituximab, reduc activitatea celulelor B, care joacă un rol în răspunsul autoimun, iar inhibitorii celulelor T, cum este abatacept, previn activarea celulelor T, care contribuie la inflamație.

Inhibitorii de Janus kinază (JAK) - baricitinib, tofacitinib, upadacitinib - sunt agenți orali care blochează căile de semnalizare asociate inflamației și sunt utilizați în cazurile moderate sau severe, când DMARDs sau terapia biologică nu sunt eficiente. AINS-urile (antiinflamatoare nesteroidiene) precum ibuprofen, naproxen sau diclofenac reduc durerea și inflamația, dar nu opresc progresia bolii.

Corticosteroizii tip prednison sau metilprednisolon sunt folosiți pe termen scurt pentru a controla inflamația severă sau ca terapie adjuvantă.

Terapie fizică și ocupațională

Exercițiile personalizate ajută la menținerea mobilității și a forței musculare. Exercițiile de întindere (stretching) sunt foarte bune, deoarece îmbunătățesc flexibilitatea articulațiilor și reduc rigiditatea. De exemplu, se pot roti încet mâinile în ambele direcții pentru a menține mobilitatea încheieturilor (5-10 rotații în fiecare direcție). Sau se deschide palma și se întind degetele cât mai mult, apoi se închide pumnul ușor (10-15 ori pentru fiecare mână). Din stând pe un scaun se ridică un piciorul încet până când este drept, se menține poziția timp de 5 secunde, apoi se coboară încet piciorul. Se fac 10 repetări pentru fiecare picior.

Dispozitivele de susținere cum sunt ortezele sunt indicate pentru a stabiliza articulațiile și a reduce stresul. Terapia ocupațională presupune educație pentru adaptarea activităților zilnice în funcție de limitările pacientului.

Schimbări în stilul de viață

Pacientul cu poliartrită reumatoidă ar trebui să aibă o alimentație antiinflamatoare, care să pună accentul pe legume și fructe, pește gras (macrou, hering, sardine, somon) și diverse nuci, însă cu evitarea zahărului și a prăjelilor, care contribuie la inflamație. De asemenea, cine suferă de această boală ar trebui să aibă grijă la greutatea corporală (pentru cei supraponderali sau cu obezitate, slăbitul e important pentru a reduce stresul asupra articulațiilor afectate). Foarte important, fumătorii cu poliartrită reumatoidă ar trebui să facă demersuri pentru a renunța la fumat, deoarece acest obicei este asociat cu o progresie mai rapidă a bolii - medicul de familie poate fi de ajutor cu sfaturi și cu prescrierea unor medicamente.

Intervenții chirurgicale

În cazurile avansate, când articulațiile sunt grav afectate, se pot recomanda intervenții chirurgicale. Sinovectomia presupune îndepărtarea țesutului sinovial inflamat, artroplastia înseamnă înlocuirea articulațiilor afectate (de exemplu, proteze pentru genunchi sau șold), iar fuziunea articulară implică fuzionarea oaselor pentru a stabiliza articulațiile și a reduce durerea.

Terapii complementare și alternative

Unii pacienți cu poliartrită reumatoidă apelează și la terapii complementare și alternative pentru a gestiona mai bine boala. Acupunctura poate ajuta la reducerea durerii, suplimentele cu Omega-3, vitamina D și curcumină au efecte antiinflamatorii, iar utilizarea compreselor calde sau a celor reci poate fi de folos pentru reducerea durerii.

Obiectivele tratamentului sunt obținerea remisiei sau a unei activități minime a bolii, reducerea simptomelor și prevenirea leziunilor ireversibile și îmbunătățirea calității vieții și a funcționalității pacientului. Tratamentul poliartritei reumatoide este de obicei pe termen lung și necesită monitorizare atentă. Medicul poate ajusta terapiile în funcție de răspunsul pacientului și de eventualele efecte secundare.

Studii viitoare poliartrită reumatoidă

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NIAMS - Rheumatoid Arthritis
https://www.niams.nih.gov/health-topics/rheumatoid-arthritis
PMC - Overview of Rheumatoid Arthritis and Scientific Understanding of the Disease
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10628871/
Studiul „Overview of Rheumatoid Arthritis and Scientific Understanding of the Disease”, apărut în Mediterr J Rheumatol. 2023 Aug 1;34(3):284–291. doi: 10.31138/mjr.20230801.oo, autori: Mohd Jahid et al.

Te-ar mai putea interesa și...

Te-ar mai putea interesa și