Terapia de deprivare androgenica in cancer de prostata
Rezumat: Terapia de deprivare androgenică este esențială pentru numeroși pacienți cu cancer de prostată, deoarece reduce efectul testosteronului, hormon care poate stimula dezvoltarea celulelor tumorale. Tratamentul poate însă produce modificări metabolice importante, precum creșterea grăsimii corporale, rezistență la insulină, diabet, dislipidemie și hipertensiune.
Aceste modificări pot contribui la creșterea riscului cardiovascular, mai ales la pacienții care au deja boli cardiace sau factori de risc.
Monitorizarea tensiunii, glicemiei, colesterolului și greutății, renunțarea la fumat, activitatea fizică și controlul bolilor cardiovasculare existente sunt componente importante ale îngrijirii pacientului care urmează terapia de deprivare androgenică.
1. Ce este terapia de deprivare androgenică și când se folosește în cancerul de prostată?
a. Cum acționează asupra testosteronului?
b. În ce stadii ale cancerului de prostată poate fi recomandată?
2. Cum poate influența terapia de deprivare androgenică sănătatea cardiovasculară?
a. Modificările metabolice asociate tratamentului
b. Efectele asupra tensiunii arteriale, greutății și glicemiei
3. De ce poate crește riscul cardiovascular la pacienții cu cancer de prostată?
a. Rolul rezistenței la insulină și al dislipidemiei
b. Influența asupra vaselor de sânge și aterosclerozei
4. Cine are cel mai mare risc cardiovascular în timpul terapiei?
a. Pacienții cu boli cardiovasculare preexistente
b. Vârsta, diabetul, obezitatea și hipertensiunea
5. Ce complicații cardiovasculare pot apărea în timpul tratamentului?
a. Infarctul miocardic și boala coronariană
b. Insuficiența cardiacă și tulburările de ritm
6. Cum poate fi redus riscul cardiovascular în timpul terapiei de deprivare androgenică?
7. Concluzie
1. Ce este terapia de deprivare androgenică și când se folosește în cancerul de prostată?
Terapia de deprivare androgenică, cunoscută și prin abrevierea ADT, este un tratament hormonal utilizat frecvent în cancerul de prostată.
Scopul tratamentului este reducerea nivelului de androgeni sau blocarea efectelor acestora asupra celulelor canceroase. Principalul androgen la bărbați este testosteronul.
Celulele unui cancer de prostată utilizează adesea semnalele produse de androgeni pentru a crește și a se multiplica. Din acest motiv, reducerea testosteronului poate încetini dezvoltarea tumorii.
Terapia de deprivare androgenică poate fi realizată medicamentos, cu agoniști sau antagoniști ai hormonului de eliberare a gonadotropinei, numit GnRH. Există și metode chirurgicale, precum îndepărtarea testiculelor, numită orhiectomie.
Tratamentul hormonal modern poate include și medicamente care împiedică formarea androgenilor sau blochează receptorul androgenic.
a. Cum acționează asupra testosteronului?
Agoniștii GnRH, precum leuprolidul sau goserelinul, determină după o stimulare inițială reducerea producției de testosteron de către testicule.
Antagoniștii GnRH, precum degarelixul și relugolixul, blochează direct semnalul GnRH și produc o scădere rapidă a testosteronului.
Indiferent de mecanism, obiectivul este obținerea unor concentrații foarte mici de testosteron, astfel încât stimularea hormonală a celulelor unui cancer de prostată să fie redusă.
Această scădere hormonală explică însă și unele reacții adverse. Testosteronul influențează mușchii, grăsimea corporală, metabolismul glucozei, oasele și sistemul cardiovascular.
b. În ce stadii ale cancerului de prostată poate fi recomandată?
Terapia de deprivare androgenică nu este necesară tuturor bărbaților diagnosticați cu cancer localizat la prostată.
Poate fi asociată radioterapiei în anumite forme localizate cu risc nefavorabil intermediar sau risc ridicat. De asemenea, poate fi utilizată în boala recurentă după tratamentul inițial.
În cancerul de prostată metastatic sensibil la hormoni, ADT reprezintă baza tratamentului sistemic. În prezent, este frecvent asociată cu alte terapii hormonale moderne și, în anumite situații, cu chimioterapie.
Durata terapiei diferă foarte mult. Uneori este administrată pentru o perioadă limitată, iar în cancerul metastatic poate fi necesară pe termen lung.
2. Cum poate influența terapia de deprivare androgenică sănătatea cardiovasculară?
Legătura dintre terapia de deprivare androgenică și riscul cardiovascular este complexă.
Studiile observaționale indică un risc mai mare de evenimente cardiovasculare la pacienții tratați cu ADT, în special la cei care pornesc tratamentul având deja un risc cardiovascular ridicat.
Nu toate studiile randomizate au demonstrat însă aceeași amploare a riscului. De aceea, este mai corect să spunem că ADT poate agrava numeroși factori cardiovasculari și că efectul clinic depinde de caracteristicile pacientului și de tratamentul utilizat.
a. Modificările metabolice asociate tratamentului
Scăderea testosteronului favorizează modificări ale compoziției corporale. Masa musculară se poate reduce, în timp ce cantitatea de țesut adipos crește.
Această combinație poate reduce capacitatea fizică și favoriza creșterea în greutate.
Terapia de deprivare androgenică poate modifica și metabolismul grăsimilor, fiind asociată cu creșteri ale colesterolului și trigliceridelor la unii pacienți.
Apar, de asemenea, modificări ale sensibilității la insulină. Organismul poate avea nevoie de o cantitate mai mare de insulină pentru a menține glicemia normală.
În timp, aceste schimbări pot favoriza apariția diabetului zaharat de tip 2 sau pot îngreuna controlul unui diabet existent.
b. Efectele asupra tensiunii arteriale, greutății și glicemiei
Creșterea cantității de grăsime corporală și pierderea masei musculare pot apărea relativ devreme după începerea tratamentului și pot continua dacă ADT este administrată pe termen lung.
Hiperglicemia și diabetul sunt incluse printre principalele probleme cardiovasculare și metabolice urmărite în timpul tratamentului.
Hipertensiunea este, de asemenea, importantă. Unele terapii adăugate la ADT, în special medicamente care acționează intens asupra căii receptorului androgenic, pot crește suplimentar tensiunea arterială.
De aceea, tensiunea, greutatea și glicemia trebuie urmărite periodic, nu doar înainte de începerea terapiei.
3. De ce poate crește riscul cardiovascular la pacienții cu cancer de prostată?
Riscul cardiovascular rezultă probabil din asocierea mai multor mecanisme.
Pacienții cu cancer de prostată sunt adesea vârstnici și pot avea deja hipertensiune, diabet, dislipidemie, obezitate sau ateroscleroză înainte de diagnosticarea cancerului.
La acest risc inițial se pot adăuga modificările metabolice produse de tratamentul hormonal.
a. Rolul rezistenței la insulină și al dislipidemiei
Insulina permite glucozei să pătrundă în celule. Când sensibilitatea la insulină scade, pancreasul trebuie să producă mai mult hormon pentru a menține glicemia normală.
Această rezistență la insulină favorizează ulterior hiperglicemia și diabetul.
Diabetul reprezintă, la rândul lui, un factor major de risc pentru boala coronariană, accident vascular cerebral și alte boli cardiovasculare.
Modificările lipidelor pot contribui suplimentar la risc. ADT poate determina creșteri ale colesterolului total, LDL și trigliceridelor, deși tiparul exact diferă între pacienți și între tratamente.
De aceea, profilul lipidic trebuie verificat și tratat conform recomandărilor cardiovasculare obișnuite.
b. Influența asupra vaselor de sânge și aterosclerozei
Ateroscleroza presupune formarea și evoluția plăcilor în pereții arterelor. Hipertensiunea, diabetul, colesterolul crescut și fumatul accelerează acest proces.
Terapia de deprivare androgenică poate agrava mai mulți dintre acești factori simultan.
Ghidurile cardio-oncologice includ agoniștii GnRH printre tratamentele asociate cu boala cardiacă ischemică și cu mecanisme ce pot favoriza progresia aterosclerozei sau instabilitatea plăcilor.
Totuși, relația dintre testosteronul scăzut, tratament și evenimentele cardiovasculare nu este complet elucidată.
O parte din riscul observat poate proveni și din vârsta pacienților, bolile existente și alți factori care însoțesc cancerul.
4. Cine are cel mai mare risc cardiovascular în timpul terapiei?
Riscul nu este același pentru fiecare pacient care începe terapia de deprivare androgenică.
Cele mai importante informații provin din evaluarea stării cardiovasculare înainte de tratament.
a. Pacienții cu boli cardiovasculare preexistente
Un pacient care a avut deja infarct miocardic, accident vascular cerebral, boală arterială periferică sau intervenții de revascularizare pornește de la un risc cardiovascular mai ridicat.
Același lucru este valabil pentru bolnavii cu insuficiență cardiacă sau alte boli cardiace importante.
În această categorie, optimizarea tratamentului cardiovascular înainte și în timpul terapiei oncologice este deosebit de importantă. Uneori este utilă evaluarea cardiologică sau cardio-oncologică.
Tipul de ADT poate conta. Studiul HERO a raportat mai puține evenimente cardiovasculare majore cu relugolix decât cu leuprolid, dar evenimentele cardiovasculare nu reprezentau obiectivul cardiovascular adjudecat principal al studiului.
În studiul PRONOUNCE, dedicat pacienților cu boală aterosclerotică preexistentă, degarelixul nu a redus semnificativ evenimentele majore comparativ cu leuprolidul. Studiul a fost însă oprit prematur și nu a putut oferi un răspuns definitiv.
Prin urmare, posibilul avantaj cardiovascular al antagoniștilor GnRH rămâne o problemă discutată.
b. Vârsta, diabetul, obezitatea și hipertensiunea
Riscul crește și la pacienții cu mai mulți factori cardiovasculari, chiar dacă nu au avut încă infarct sau accident vascular cerebral.
Diabetul, hipertensiunea, colesterolul crescut, obezitatea, fumatul și sedentarismul sunt factori importanți.
Vârsta contează deoarece atât cancerul de prostată, cât și bolile cardiovasculare devin mai frecvente odată cu înaintarea în vârstă.
Ghidurile europene recomandă evaluarea riscului cardiovascular la începutul ADT, inclusiv tensiunea arterială, profilul lipidic, glicemia sau HbA1c și, când este relevant, electrocardiograma.
5. Ce complicații cardiovasculare pot apărea în timpul tratamentului?
Terapia de deprivare androgenică nu înseamnă că pacientul va dezvolta automat o boală cardiacă.
Majoritatea complicațiilor apar numai la o parte dintre pacienți, iar riscul individual variază considerabil.
Problemele descrise includ boala cardiacă ischemică, infarctul, hipertensiunea, insuficiența cardiacă, aritmiile și, mai rar, prelungirea intervalului QT pe electrocardiogramă.
a. Infarctul miocardic și boala coronariană
Boala coronariană apare atunci când arterele care hrănesc inima sunt îngustate de ateroscleroză.
Dacă o placă aterosclerotică se rupe și blochează brusc o arteră, poate apărea infarctul miocardic.
Studiile observaționale au asociat terapia de deprivare androgenică cu un risc cardiovascular mai mare, dar mărimea acestui risc diferă între studii și medicamente.
Durerea sau presiunea în piept, dificultatea de a respira, transpirațiile reci ori o stare bruscă de rău necesită evaluare medicală urgentă.
b. Insuficiența cardiacă și tulburările de ritm
O meta-analiză recentă care a inclus nouă studii și peste 189.000 de pacienți a identificat o asociere între ADT și un risc mai mare de insuficiență cardiacă. Rezultatul trebuie interpretat în contextul diferențelor dintre populațiile și studiile incluse.
Unele forme de tratament hormonal au fost asociate și cu fibrilație atrială sau alte aritmii.
Deprivarea androgenică poate produce și prelungirea intervalului QT. Aceasta este neobișnuită, iar complicația severă numită torsada vârfurilor este rară.
La pacienții cu QT prelungit anterior sau care iau alte medicamente ce prelungesc QT, poate fi necesară monitorizarea prin ECG.
6. Cum poate fi redus riscul cardiovascular în timpul terapiei de deprivare androgenică?
Primul pas este evaluarea riscului înainte de începerea terapiei.
Este recomandată verificarea tensiunii arteriale, colesterolului și trigliceridelor, glicemiei și HbA1c. Istoricul de infarct, accident vascular cerebral, insuficiență cardiacă, diabet și fumat trebuie cunoscut echipei oncologice.
Factorii modificabili trebuie apoi tratați conform ghidurilor cardiovasculare obișnuite.
Hipertensiunea trebuie controlată, diabetul tratat corespunzător, iar statinele sunt indicate pacienților care îndeplinesc criteriile cardiovasculare pentru astfel de medicamente. Aspirina nu trebuie începută automat doar pentru că pacientul primește ADT.
Renunțarea la fumat este una dintre cele mai importante măsuri pentru reducerea riscului cardiovascular.
Activitatea fizică este, de asemenea, utilă. Exercițiile aerobice și cele de rezistență pot ajuta la menținerea masei musculare, condiției fizice și controlului greutății în timpul terapiei hormonale.
Pentru majoritatea adulților care pot face efort în siguranță, obiectivul general este acumularea a aproximativ 150 de minute săptămânale de activitate aerobică moderată, alături de exerciții de forță adaptate capacității individuale.
Un pacient sedentar sau cu boală cardiovasculară trebuie să discute cu medicul înainte de a începe un program intens.
Alimentația poate pune accent pe legume, fructe, cereale integrale, leguminoase, pește și surse de grăsimi nesaturate, cu limitarea excesului de sare, zahăr și grăsimi saturate.
Un studiu sistematic recent asupra intervențiilor nutriționale în timpul ADT sugerează că alimentația și controlul greutății pot îmbunătăți anumiți factori metabolici, deși studiile sunt încă relativ mici.
Pacienții cu boală cardiovasculară cunoscută sau cu mai mulți factori de risc pot beneficia de colaborarea dintre oncolog, urolog, medicul de familie și cardiolog sau cardio-oncolog.
În anumite situații, echipa medicală poate lua în calcul și tipul ori durata terapiei de deprivare androgenică atunci când evaluează raportul dintre beneficiul oncologic și riscul cardiovascular.
Tratamentul hormonal nu trebuie însă întrerupt sau modificat de pacient pentru a „proteja inima”. Controlul cancerului rămâne prioritar, iar deciziile trebuie individualizate împreună cu medicii.
7. Concluzie
Terapia de deprivare androgenică este una dintre componentele esențiale ale tratamentului pentru numeroși pacienți cu cancer de prostată. Beneficiile sale oncologice pot fi importante, în special în boala cu risc ridicat, recurentă sau metastatică.
Scăderea testosteronului poate însă modifica greutatea, masa musculară, metabolismul glucozei și profilul lipidic și poate favoriza hipertensiunea. Prin aceste mecanisme, terapia poate contribui la creșterea riscului cardiovascular.
Riscul este mai relevant la pacienții care au deja ateroscleroză, infarct, accident vascular cerebral, diabet, hipertensiune, obezitate sau alți factori cardiovasculari.
Evaluarea riscului înaintea tratamentului, monitorizarea regulată și controlul agresiv al factorilor modificabili permit continuarea terapiei oncologice în condiții mai sigure.
Întrebări și răspunsuri
Întrebare: Ce este terapia de deprivare androgenică?
Răspuns: Este un tratament care reduce producția sau efectele androgenilor, în special ale testosteronului, pentru a încetini dezvoltarea cancerului de prostată.
Întrebare: Terapia de deprivare androgenică crește riscul de infarct?
Răspuns: Unele studii observaționale indică un risc cardiovascular mai mare, mai ales la pacienții cu boli cardiace preexistente. Riscul absolut diferă însă de la un pacient la altul.
Întrebare: Terapia hormonală poate crește glicemia?
Răspuns: Da. ADT poate reduce sensibilitatea la insulină și poate favoriza hiperglicemia și apariția diabetului, motiv pentru care glicemia și HbA1c trebuie monitorizate.
Întrebare: Ce analize sunt utile înainte și în timpul tratamentului?
Răspuns: Sunt importante tensiunea arterială, colesterolul și trigliceridele, glicemia și HbA1c. La anumite persoane este indicată și electrocardiograma sau o evaluare cardiologică.
Întrebare: Pacienții aflați sub terapia de deprivare androgenică trebuie să facă mișcare?
Răspuns: Da, dacă starea medicală permite. Activitatea aerobică și exercițiile de rezistență pot ajuta la controlul greutății, menținerea musculaturii și reducerea factorilor de risc cardiovascular.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Pub Med - Androgen Deprivation Therapy/Androgen Receptor Signaling Inhibitor Treatments for Prostate Cancer: Pathophysiology and Review of Effects on Cardiovascular Disease
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/38701845/
Studiul „Androgen Deprivation Therapy/Androgen Receptor Signaling Inhibitor Treatments for Prostate Cancer: Pathophysiology and Review of Effects on Cardiovascular Disease”, apărut în South Med J. 2024 May;117(5):245-253. doi: 10.14423/SMJ.0000000000001687, autori: Richard Orji et al.
PMC - Cardiovascular Risk in Prostate Cancer
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11711826/
Studiul „Cardiovascular Risk in Prostate Cancer”, apărut în JACC CardioOncol. 2024 Nov 19;6(6):835–846. doi: 10.1016/j.jaccao.2024.09.012, autori: Darryl P Leong et al.
Pub Med - A practical guide for assessing and managing cardiovascular risk during androgen-deprivation therapy in patients with prostate cancer
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/38529566/
Studiul „A practical guide for assessing and managing cardiovascular risk during androgen-deprivation therapy in patients with prostate cancer”, apărut în Cancer. 2024 Jun 1;130(11):1916-1929. doi: 10.1002/cncr.35285. Epub 2024 Mar 26, autori: Aum J Solanki et al.
Te-ar mai putea interesa și...
