Celulele stem modificate, un posibil leac pentru diabetul de tip 1

Rezumat: Diabetul de tip 1 este o boală autoimună în care sistemul imunitar distruge celulele pancreatice care produc insulina, hormonul necesar pentru controlul glucozei din sânge. Cercetările recente încearcă să înlocuiască aceste celule folosind celule stem și, în paralel, să împiedice un nou atac imun. Unele terapii experimentale au permis unor pacienți să producă din nou insulina și chiar să renunțe temporar la administrarea ei.

Modificarea celulelor pentru a evita sistemul imunitar, inclusiv prin mecanisme asociate proteinei PD-L1, reprezintă o direcție promițătoare. Rezultatele sunt remarcabile, dar sunt necesare studii mai mari înaintea utilizării de rutină.

1. Ce este diabetul de tip 1?
2. Diferențe între diabetul de tip 1 și diabetul de tip 2
3. Importanța insulinei și glucozei în organism
a. Consecințele lipsei insulinei
b. Sistemul imunitar și diabetul
c. Influența celulelor stem în diabet
d. Defectele celulelor stem în diabetul de tip 1
4. Cum pot celulele stem să contribuie la tratamente
a. Importanța proteinei PD-L1
b. Modificarea celulelor stem și rezultatele experimentale
5. Beneficiile potențiale ale tratamentului cu celule stem
a. Strategii de remodelare a sistemului imunitar
b. Cum ajută celulele stem modificate
c. Reversibilitatea diabetului în studii
6. Perspectiva viitoare asupra tratamentului diabetului de tip 1
a. Posibilități de aplicare în tratamente clinice
b. Provocări și considerații etice
7. Concluzie

1. Ce este diabetul de tip 1?

Diabetul de tip 1 este o boală autoimună cronică. În această afecțiune, sistemul imunitar identifică în mod eronat celulele beta din pancreas drept periculoase și le atacă. Aceste celule au rolul esențial de a produce insulina, hormonul care permite organismului să utilizeze eficient glucoza.

Pe măsură ce numărul celulelor beta scade, organismul produce tot mai puțină insulina. Glucoza rămâne astfel în sânge, iar glicemia crește. Boala poate apărea la copii, adolescenți sau adulți și, în prezent, majoritatea persoanelor diagnosticate au nevoie de administrarea zilnică de insulina pentru a supraviețui.

NEWSLETTER DEDICAT DOC

2. Diferențe între diabetul de tip 1 și diabetul de tip 2

Deși ambele forme de diabet determină creșterea glucozei în sânge, mecanismele sunt diferite. În diabetul de tip 1, problema principală este distrugerea autoimună a celulelor care secretă insulina. Pancreasul ajunge să producă foarte puțină sau deloc insulina.

În diabetul de tip 2, organismul devine în principal rezistent la efectele insulinei, iar în timp pancreasul poate să nu mai producă suficientă. Factorii genetici, greutatea corporală, vârsta și stilul de viață au roluri importante. Prin urmare, tratamentul pentru cele două forme de diabet nu este identic.

3. Importanța insulinei și glucozei în organism

Glucoza reprezintă una dintre principalele surse de energie ale organismului. Ea provine în mare parte din alimente și ajunge în sânge după digestie. Pentru ca glucoza să poată intra în multe dintre celulele organismului, este nevoie de insulina secretată de pancreas.

Putem privi insulina ca pe un semnal care permite celulelor să folosească glucoza pentru energie. În diabet, acest mecanism este perturbat. Monitorizarea glucozei și adaptarea dozelor de insulină în funcție de alimentație, activitate fizică și alți factori reprezintă, de aceea, elemente esențiale ale tratamentului.

a. Consecințele lipsei insulinei

Atunci când insulina lipsește, glucoza se acumulează în sânge, în timp ce celulele nu o pot utiliza normal. Pot apărea sete intensă, urinări frecvente, oboseală, scădere în greutate, vedere încețoșată și senzație accentuată de foame.

O lipsă severă de insulina poate duce la cetoacidoză diabetică. Organismul începe să descompună rapid grăsimile și produce cantități periculoase de cetone. Cetoacidoza este o urgență medicală. Pe termen lung, valorile crescute ale glucozei pot afecta vasele de sânge, rinichii, nervii, ochii și sistemul cardiovascular.

b. Sistemul imunitar și diabetul

În mod normal, sistemul imunitar protejează organismul împotriva virusurilor, bacteriilor și altor agenți periculoși. În diabetul de tip 1 apare însă o reacție autoimună: anumite componente ale sistemului imunitar atacă celulele beta pancreatice.

În proces sunt implicate în special limfocitele T și diferite mecanisme de reglare imună. Cercetarea modernă încearcă, așadar, să rezolve două probleme simultan: refacerea celulelor care produc insulina și controlarea reacției prin care sistemul imunitar le-ar putea distruge din nou.

Această a doua problemă este crucială. Simplul fapt că cercetătorii pot produce celule beta noi nu garantează succesul unui transplant, deoarece sistemul imunitar poate recunoaște și ataca celulele introduse.

c. Influența celulelor stem în diabet

Celulele stem au capacitatea de a se transforma, în anumite condiții, în tipuri specializate de celule. Cercetătorii au dezvoltat metode prin care anumite celule stem pluripotente pot fi transformate în celule asemănătoare celulelor insulare pancreatice, inclusiv celule capabile să producă insulina.

Această tehnologie oferă o posibilă sursă regenerabilă de celule pentru diabet. Spre deosebire de transplantul clasic de insule pancreatice provenite de la donatori decedați, celulele stem ar putea permite, în viitor, producerea controlată a unui număr mult mai mare de celule secretoare de insulina.

d. Defectele celulelor stem în diabetul de tip 1

Expresia „defecte ale celulelor stem” trebuie folosită cu atenție. Nu există dovezi că toate celulele stem ale persoanelor cu diabet de tip 1 ar fi defecte. Cercetarea a identificat însă modificări ale unor celule stem și progenitoare hematopoietice implicate în reglarea sistemului imunitar.

Un studiu preclinic important a observat o expresie redusă a PD-L1 în astfel de celule la modele animale de diabet, iar un defect similar a fost identificat în anumite celule umane analizate. Cercetătorii au încercat apoi să corecteze această particularitate pentru a controla mai eficient reacția autoimună.

Descoperirea a deschis o direcție diferită de simpla producere a unor celule beta: folosirea unor celule stem modificate pentru remodelarea răspunsului imun.

4. Cum pot celulele stem să contribuie la tratamente

Există în prezent două strategii majore. Prima folosește celule stem pentru producerea unor celule pancreatice capabile să detecteze glucoza și să elibereze insulina. Scopul este înlocuirea celulelor beta pierdute.

A doua strategie folosește celule stem sau celule derivate din acestea pentru a modifica modul în care funcționează sistemul imunitar. În unele experimente, celulele sunt editate genetic pentru a fi mai greu de identificat și distrus.

În viitor, cele două abordări ar putea fi combinate: refacerea producției de insulina și reducerea atacului imun asupra noilor celule.

a. Importanța proteinei PD-L1

PD-L1 este o proteină care participă la controlul activității sistemului imunitar. Ea se poate lega de receptorul PD-1 prezent pe anumite limfocite T și transmite un semnal care reduce activarea acestora. Acest mecanism contribuie la prevenirea unor reacții imune excesive.

În cercetarea pentru diabet, PD-L1 este interesantă deoarece ar putea ajuta la limitarea atacului împotriva celulelor care produc insulina. Experimente recente au folosit inclusiv celule beta derivate din celule stem și modificate pentru a prezenta PD-L1 la suprafață.

În modele animale, această strategie a îmbunătățit supraviețuirea celulelor transplantate. Totuși, intervenția asupra unor mecanisme care controlează sistemul imunitar trebuie evaluată cu mare atenție din perspectiva siguranței.

b. Modificarea celulelor stem și rezultatele experimentale

În 2021, cercetătorii au descris modificarea unor celule beta derivate din celule stem pentru reducerea recunoașterii lor de către limfocitele T implicate în diabet. Printre metode s-au numărat modificarea moleculelor HLA și creșterea controlată a expresiei PD-L1.

În 2022, o altă cercetare a arătat că celulele beta derivate din celule stem și modificate pentru a exprima PD-L1 au avut o supraviețuire mai bună după transplant în anumite modele animale cu autoimunitate.

Rezultatele nu reprezintă dovada unei vindecări la om, dar arată că protejarea transplantului de sistemul imunitar este posibilă biologic.

5. Beneficiile potențiale ale tratamentului cu celule stem

Principalul avantaj teoretic ar fi restabilirea unei secreții naturale de insulină. O celulă beta funcțională poate detecta schimbările glucozei și poate răspunde dinamic, mecanism dificil de reprodus perfect prin injecții sau pompe.

Pentru persoanele cu diabet, o terapie celulară eficientă ar putea reduce fluctuațiile glucozei, episoadele severe de hipoglicemie și povara administrării permanente de insulina. Un alt avantaj al celulelor stem este posibilitatea producerii lor la scară mare. Dacă tehnologia devine sigură, reproductibilă și accesibilă, ea ar putea depăși una dintre principalele limite ale transplantului convențional: numărul redus de donatori.

a. Strategii de remodelare a sistemului imunitar

Cercetarea nu urmărește doar să ascundă celulele transplantate. O altă posibilitate este reeducarea sistemului imunitar astfel încât acesta să tolereze celulele beta fără o imunosupresie generală permanentă.

PD-L1 reprezintă una dintre căile investigate. Alte strategii folosesc editarea genelor asociate recunoașterii imunologice, încapsularea celulelor, modificarea moleculelor HLA sau intervenția asupra celulelor T reglatoare.

Scopul este obținerea unei toleranțe cât mai selective. Ideal, sistemul imunitar ar continua să combată infecțiile și celulele anormale, dar nu ar mai distruge celulele necesare pentru producerea de insulina.

b. Cum ajută celulele stem modificate

Celulele stem modificate pot avea două roluri foarte diferite. Unele sunt transformate în celule pancreatice producătoare de insulina și apoi editate astfel încât sistemul imunitar să le atace mai greu. Altele sunt celule stem hematopoietice modificate pentru a influența direct toleranța imunologică.

Această diferență este importantă, deoarece cele două strategii nu trebuie confundate. Prima încearcă să înlocuiască celulele beta. Cea de-a doua încearcă să corecteze componenta autoimună a diabetului.

În 2026 a început inclusiv recrutarea pentru un studiu clinic de fază I/II în care propriile celule stem și progenitoare hematopoietice ale pacienților sunt modificate pentru a exprima PD-L1. Studiul urmărește în primul rând siguranța și conservarea funcției beta reziduale.

c. Reversibilitatea diabetului în studii

În modelele animale, anumite intervenții asupra celulelor stem și PD-L1 au reușit să inverseze hiperglicemia asociată diabetului experimental. Cuvântul „reversibilitate” trebuie însă interpretat prudent atunci când discutăm despre oameni.

Într-un studiu clinic publicat în 2024, o pacientă care a primit un transplant de celule insulare pancreatice obținute din propriile celule pluripotente reprogramate a devenit independentă de insulina administrată din exterior la aproximativ 75 de zile după transplant. La un an, controlul glucozei a rămas foarte bun.

Rezultatul a fost obținut însă la o singură persoană în analiza inițială, ceea ce nu permite generalizarea concluziilor. Date clinice publicate în 2025 au adus o altă dovadă importantă. Într-un studiu cu celule insulare complet diferențiate, obținute din celule stem, toți cei 14 participanți evaluați au prezentat dovezi de funcționare a transplantului. Dintre cei 12 care au primit doza completă, 10 nu mai utilizau insulina exogenă la un an.

Acești pacienți primeau însă tratament imunosupresor. Prin urmare, rezultatul arată că celulele stem pot restabili funcția celulelor insulare, dar nu rezolvă încă problema protecției lor față de sistemul imunitar fără alte medicamente.

6. Perspectiva viitoare asupra tratamentului diabetului de tip 1

Unul dintre obiectivele majore este dezvoltarea unor celule producătoare de insulina care să poată supraviețui fără imunosupresie permanentă. În 2025, un studiu clinic separat a arătat că celulele insulare provenite de la un donator și modificate genetic au putut supraviețui și secreta insulina într-un pacient cu diabet fără medicamente imunosupresoare. Datele publicate în 2026 indicau persistența funcției până la 14 luni.

Aceste celule nu proveneau din celule stem, deci rezultatul nu trebuie confundat cu studiile terapiilor bazate pe celule stem. El reprezintă însă o dovadă importantă că editarea genetică poate ajuta celulele producătoare de insulina să evite respingerea imună.

Următoarea provocare este aplicarea sigură și predictibilă a unor principii asemănătoare celulelor obținute din celule stem.

a. Posibilități de aplicare în tratamente clinice

Progresele din ultimii ani arată că terapia celulară pentru diabet nu mai este exclusiv un concept de laborator. Unele metode au ajuns deja în studii clinice pe oameni, iar rezultatele privind producerea de insulina sunt încurajatoare.

Totuși, există diferențe mari între studiile aflate în desfășurare. Unele folosesc celule stem transformate în insule pancreatice. Altele testează propriile celule stem hematopoietice ale pacientului, modificate pentru influențarea sistemului imunitar.

În prezent, aceste intervenții sunt experimentale. Tratamentul obișnuit pentru diabetul de tip 1 rămâne administrarea de insulina, împreună cu monitorizarea glucozei și, atunci când sunt potrivite, pompele și sistemele automate de administrare.

b. Provocări și considerații etice

Orice terapie bazată pe celule stem trebuie să demonstreze că celulele obținute sunt stabile, funcționale și suficient de pure. Cercetătorii trebuie să reducă inclusiv riscul proliferării necontrolate a celulelor rămase într-o stare nediferențiată.

Editarea genetică adaugă alte întrebări privind modificările nedorite ale ADN-ului și efectele pe termen lung. În cazul celulelor concepute să evite sistemul imunitar, trebuie demonstrat și că această proprietate nu produce alte riscuri.

Urmează problemele legate de costuri, producție, acces echitabil și monitorizarea pacienților timp de mulți ani.

Este important și ca pacienții să facă diferența între studii clinice autorizate și clinicile care comercializează proceduri cu celule stem fără dovezi solide. Autoritățile medicale avertizează că produse celulare neaprobate pot provoca reacții adverse grave. Promisiunea unei „vindecări” rapide a diabetului trebuie privită cu precauție.

7. Concluzie

Celulele stem au schimbat substanțial perspectiva asupra tratamentului diabetului de tip 1. Pentru prima dată, există dovezi clinice că celule pancreatice obținute prin asemenea tehnologii pot secreta insulina și pot controla glucoza suficient de bine încât anumiți participanți la studii să nu mai necesite temporar insulina administrată din exterior.

Marea problemă rămâne sistemul imunitar. Dacă noile celule sunt distruse, beneficiul tratamentului poate dispărea. Din acest motiv, cercetătorii explorează PD-L1, editarea genetică și alte metode de inducere a toleranței imune.

În 2026, există inclusiv un studiu clinic care testează celule stem hematopoietice autologe modificate pentru exprimarea PD-L1. Este un pas important de la experimentele de laborator către medicina clinică, dar rezultatele privind eficiența nu sunt încă disponibile.

Q&A: Întrebări și răspunsuri
Întrebare: Diabetul de tip 1 se poate vindeca?
Răspuns: În prezent, nu există un tratament standard care să vindece definitiv diabetul de tip 1. Unele terapii experimentale cu transplant de insule sau celule stem au permis anumitor pacienți să nu mai utilizeze insulina pentru anumite perioade, dar sunt necesare studii mai ample și urmărire pe termen lung.

Întrebare: Care sunt medicamentele pentru diabetul de tip 1?
Răspuns: Insulina este tratamentul esențial pentru diabetul de tip 1 și poate fi administrată prin injecții sau pompă. Există mai multe tipuri și scheme de insulină. În anumite situații pot fi utilizate și terapii suplimentare, însă tratamentul trebuie individualizat de medicul diabetolog. Teplizumab este o terapie imunologică utilizată în anumite țări pentru întârzierea progresiei de la stadiul 2 la stadiul 3 al diabetului de tip 1 la persoanele eligibile; nu înlocuiește tratamentul cu insulina în boala instalată.

Întrebare: Care este regimul alimentar recomandat pentru un pacient cu diabet de tip 1?
Răspuns: Nu există un singur regim universal. Alimentația trebuie individualizată, cu accent pe alimente nutritive, legume, surse de fibre, proteine și grăsimi de bună calitate. Cantitatea de carbohidrați influențează direct glucoza după masă și trebuie corelată cu doza de insulină. Un dietetician cu experiență în diabet poate adapta planul alimentar fiecărei persoane.

Întrebare: Care este cel mai bun tratament pentru diabet?
Răspuns: Depinde de tipul de diabet și de particularitățile pacientului. Pentru diabetul de tip 1, baza tratamentului este insulina. Monitorizarea continuă a glucozei și sistemele automate care combină un senzor cu o pompă de insulina pot îmbunătăți controlul glicemic și pot reduce riscul de hipoglicemie la multe persoane.

Întrebare: Ce e bun să scadă glicemia?
Răspuns: În diabetul de tip 1, o glicemie crescută se corectează conform planului individual stabilit cu echipa medicală, de regulă prin insulina și prin verificarea factorilor care au determinat creșterea glucozei. Nu este recomandată înlocuirea insulinei cu alimente, ceaiuri sau suplimente. Valorile foarte mari asociate cu cetone, vărsături sau stare generală alterată necesită evaluare medicală urgentă.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases (NIDDK) - Type 1 Diabetes
https://www.niddk.nih.gov/health-information/diabetes/overview/what-is-diabetes/type-1-diabetes
American Diabetes Association - Standards of Care in Diabetes 2026
https://professional.diabetes.org/standards-of-care
Studiul „The Management of Type 1 Diabetes in Adults. The Updated 2026 Consensus Report by the American Diabetes Association (ADA) and the European Association for the Study of Diabetes (EASD)”, Diabetes Care , 2026, autori: Richard I.G. Holt, J. Hans DeVries et al.
https://diabetesjournals.org/care/article/doi/10.2337/dci26-0122/172498/The-Management-of-Type-1-Diabetes-in-Adults-The
Studiul „Transplantation of chemically induced pluripotent stem-cell-derived islets under abdominal anterior rectus sheath in a type 1 diabetes patient”; Cell, 2026, autori: Shusen Wang1, Yuanyuan Du, Boya Zhang et al.
https://www.cell.com/cell/fulltext/S0092-8674(24)01022-5
Studiul „Human stem cell derived beta-like cells engineered to present PD-L1 improve transplant survival in NOD mice carrying human HLA class I”, Front Endocrinol (Lausanne). 2022 Nov 25, autori: Jorge Santini-González, Roberto Castro-Gutierrez et al.
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/36506044/
Studiul „Allogeneic islet products for type 1 diabetes: Navigating nonclinical and manufacturing regulatory expectations”; Stem Cell Reports. 2026 Jul 14, autori: Chengyuan Press, Kevin D'Amour, Nicholas Mamrak et al.
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/42409021/