Tratamentul în caz de ciroză
Ciroza este o afecțiune cronică a ficatului caracterizată prin fibroza și deteriorarea ireversibilă a celulelor hepatice. Pentru a stabili un tratament pentru ciroză hepatică, medicul va lua în calcul cauza de bază, stadiul bolii și complicațiile apărute.
Tratamentul cirozei implică o abordare multidisciplinară, incluzând medici gastroenterologi, hepatologi, dieteticieni și specialiști în transplant. Este esențială atât tratarea cauzei subiacente, cât și gestionarea simptomelor și complicațiilor pentru a îmbunătăți prognosticul și calitatea vieții pacienților.
Tratament ciroză hepatică în funcție de cauza bolii
Mai multe situații pot provoca ciroza, deci identificarea și tratamentul cauzei cirozei este esențial pentru a încetini progresia bolii.
Hepatita virală
Când o persoană este infectată cu HBV sau HCV, virusul invadează celulele hepatice (hepatocite) și începe să se multiplice. Sistemul imunitar răspunde la infecție atacând celulele hepatice infectate, ceea ce duce la inflamație și moarte celulară (necroză). În unele cazuri, infecția acută nu este eliminată complet și devine cronică. Acest lucru este mai frecvent în cazul hepatitei C și la persoanele care contractează hepatita B în copilărie. Inflamația cronică continuă să distrugă celulele hepatice pe parcursul anilor sau decadelor.
Ca răspuns la distrugerea celulară cronică, ficatul începe să repare daunele prin formarea de țesut cicatricial (fibroză). Hepatocitele sunt înlocuite de celule stelate activare, care secretă colagen și alte proteine ale matricei extracelulare, formând cicatrici. În timp, fibroza se agravează și devine difuză, afectând funcționarea normală a ficatului. Acumularea progresivă de țesut cicatricial perturbă arhitectura hepatică și fluxul de sânge prin ficat, afectând capacitatea ficatului de a funcționa corect.
Când fibroza devine severă și difuză, ficatul dezvoltă ciroză. Ciroza este caracterizată prin noduli de regenerare hepatică înconjurați de benzi de țesut fibros. În acest stadiu, ficatul nu mai poate funcționa eficient, iar pacientul poate dezvolta simptome și complicații grave, cum ar fi hipertensiunea portală, ascita, encefalopatia hepatică și insuficiența hepatică.
Tratamentul antiviral pentru hepatitele B și C este esențial pentru a preveni progresia bolii către ciroză și alte complicații severe. Entecavir, un analog nucleozidic eficient, cu o barieră genetică înaltă la rezistență și un profil de siguranță bun, este utilizat pe scară largă pentru a trata hepatita B. Tenofovir disoproxil fumarat și tenofovir alafenamid sunt analogi nucleotidici foarte eficienți, cu o barieră genetică înaltă la rezistență. Tenofovir alafenamid are un profil de siguranță mai bun, în special pentru rinichi și os. Pentru hepatita C, tratamentul include în general sofosbuvir în combinație cu alți agenți antivirali cu acțiune directă.
Consumul de alcool
Abstinența completă de la alcool este crucială pentru pacienții cu ciroză alcoolică. Renunțarea la alcool este esențială pentru a opri progresia bolii, pentru a îmbunătăți funcția hepatică și pentru a reduce riscul de complicații grave. Consumul continuu de alcool agravează leziunile hepatice și accelerează progresia fibrozei către ciroză decompensată. Renunțarea la alcool poate încetini sau chiar opri deteriorarea suplimentară a ficatului. Pe scurt, pacienții care nu mai consumă alcool au un prognostic mai bun și o speranță de viață mai mare decât cei care continuă să bea.
Pentru pacienții în stare gravă, transplantul hepatic poate fi singura opțiune de tratament în ciroza hepatică. Cu toate acestea, majoritatea centrelor de transplant cer pacienților să demonstreze abstinență de la alcool pentru o perioadă de cel puțin șase luni înainte de a fi considerați eligibili pentru transplant. Abstinența continuă este necesară și după transplant pentru a preveni deteriorarea noului ficat.
Afecțiuni autoimune
Hepatita autoimună este o afecțiune cronică în care sistemul imunitar atacă celulele hepatice, provocând inflamație și deteriorare hepatică. Această inflamație cronică poate duce la formarea de țesut cicatricial (fibroză) și, în timp, la ciroză. Ciroza afectează capacitatea ficatului de a funcționa normal, ducând la o serie de complicații severe, cum ar fi hipertensiunea portală, ascita și insuficiența hepatică.
Imunosupresoarele, cum ar fi corticosteroizii sau azatioprina, pot fi folosite pentru a trata hepatita autoimună. Prednisonul este adesea primul medicament utilizat pentru a reduce inflamația hepatică. Este foarte eficient în inducerea remisiei, dar are efecte secundare pe termen lung. Azatioprina este utilizată frecvent în combinație cu prednisonul pentru a reduce doza necesară de corticosteroid și pentru a menține remisiunea pe termen lung.
Boli metabolice
Hemocromatoza este o tulburare metabolică caracterizată prin acumularea excesivă de fier în organism, care poate duce la ciroză. În hemocromatoza primară (adică hemocromatoza ereditară), organismul absoarbe și depozitează mai mult fier decât are nevoie, din cauza unor mutații genetice (de obicei în gena HFE). Fierul acumulat se depune în hepatocite și în alte țesuturi, provocând daune oxidative.
Fierul depozitat generează radicali liberi care cauzează stres oxidativ și daune celulare. Stresul oxidativ duce la inflamație cronică și moartea hepatocitelor (necroză). Ca răspuns la daunele continue și inflamație, ficatul începe să dezvolte țesut fibros pentru a înlocui celulele hepatice distruse. Fibroza progresivă poate afecta funcția hepatică și poate duce la formarea de țesut cicatricial. Dacă acumularea excesivă de fier nu este tratată și continuă să cauzeze daune, fibroza se agravează și devine ciroză.
Flebotomia este tratamentul principal pentru hemocromatoza ereditară și implică extragerea periodică de sânge (de obicei săptămânal sau lunar) pentru a reduce cantitatea de fier din organism. Flebotomia ajută la scăderea nivelului de fier din ficat și alte organe și poate preveni sau încetini progresia fibrozei și dezvoltarea cirozei. În cazuri în care flebotomia nu este posibilă (de exemplu, la pacienții care nu tolerează sau nu pot face flebotomie), se pot folosi medicamente chelatoare de fier, cum ar fi deferoxamina sau deferasiroxul. Acestea ajută la eliminarea fierului în exces din organism.
Și boala Wilson poate duce la ciroză. Boala Wilson este o tulburare genetică rară în care organismul nu poate elimina eficient cuprul în exces, ceea ce duce la acumularea acestuia în diverse organe, în special în ficat și creier. Acumularea excesivă de cupru în ficat poate cauza inflamație cronică, necroză hepatică și progresia către ciroză.
Tratamentul pentru boala Wilson se concentrează pe reducerea acumulării de cupru în organism și prevenirea daunei suplimentare. D-penicilamina este un agent chelator care se leagă de cupru și facilitează eliminarea acestuia prin urină. Este tratamentul de primă linie pentru boala Wilson. Trientina este o alternativă la D-penicilamină, utilizată în special pentru pacienții care nu o tolerează.
Tratament ciroză hepatică: medicație pentru gestionarea simptomelor și complicațiilor
Diureticele se prescriu pentru controlul ascitei (acumularea de lichid în abdomen) și edemului. Exemple includ spironolactona și furosemidul. Beta-blocantele neselective precum propranololul pot reduce riscul de hemoragie variceală prin scăderea presiunii portale.
Pentru profilaxia infecțiilor, cum ar fi peritonita bacteriană spontană sunt frecvent utilizate cefalosporinele. Lactuloza și rifaximinul pot fi indicate pentru gestionarea encefalopatiei hepatice prin reducerea amoniacului din sânge. De asemenea, pacienții cu ciroză pot avea deficiențe de vitamine (A, D, E, K) și minerale, deci necesită suplimentare.
Proceduri și intervenții pentru complicații ale cirozei
În cazuri severe, se poate recomanda paracenteza, o procedură pentru eliminarea lichidului de ascită. O altă procedură ar fi ligatura varicelor esofagiene - endoscopie pentru a preveni sângerarea varicelor. Șuntul portosistemic intrahepatic transjugular sau TIPS (Transjugular intrahepatic portosystemic shunt) este o procedură minim invazivă care reduce presiunea portală prin crearea unui pasaj între vena portă și vena hepatică.
Transplantul de ficat în caz de ciroză
Pentru pacienții cu ciroză decompensată sau în stadii terminale, transplantul hepatic poate fi singura opțiune de tratament curativ. Evaluarea și includerea pe lista de transplant sunt procese complexe și necesită criterii stricte de eligibilitate.
Îngrijirea de susținere pentru pacientul cu ciroză
- O dietă echilibrată, bogată în proteine și cu un aport redus de sare pentru a preveni edemul și ascita;
- Teste de sânge periodice, imagistică și evaluări clinice pentru a monitoriza progresia bolii și răspunsul la tratament;
- Sprijin psihologic, consiliere și grupuri de suport pentru a ajuta pacienții să facă față bolii și să mențină o calitate a vieții cât mai bună.
Tratamentul cu terapie combinată
Tratamentul cu terapie combinată pentru pacienții cu ciroză, în mod special pentru cei cu ciroză decompensată, este încă un subiect delicat. Ținând cont de faptul că ratele răspunsului virusologic susținut (RVS) sunt foarte scăzute în acest stadiu al bolii, în general tratamentul nu a fost indicat pacienților cu ciroză. În plus, există riscul ca tratamentul să accelereze procesul de decompensare iar efectele sale secundare pot fi extrem de severe.
Studiile recente au demonstrat însă că tratamentul poate fi benefic atât pentru pacienții cu ciroză compensată cât și pentru unii dintre pacienții cu ciroză decompensată, foarte atent selecționați.
Aproape o treime dintre pacienții care urmează tratament pot obține RVS și în plus o reducere a inflamației și fibrozei. Tratamentul poate fi de asemenea benefic și înainte de operație, pentru pacienții cu ciroză decompensată care sunt în așteptarea unui transplant de ficat. Pentru pacienții care obțin RVS înainte de operație, există o șansă rezonabilă ca virusul hepatitei C să nu mai revină după transplant. Atunci când virusul este încă detectabil, aproape întotdeauna noul ficat se va reinfecta după transplant. Dovezile arată că tratamentul va fi cu adevărat eficient pentru pacienții cu ciroză care nu au recidivat sau care nu au urmat un tratament anterior.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NHS - Treatment Cirrhosis
https://www.nhs.uk/conditions/cirrhosis/treatment/
Cleveland Clinic - Cirrhosis of the Liver
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/15572-cirrhosis-of-the-liver
Pub Med - Diagnosis and Management of Cirrhosis and Its Complications: A Review
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/37159031/
Studiul „Diagnosis and Management of Cirrhosis and Its Complications: A Review”, apărut în JAMA. 2023 May 9;329(18):1589-1602. doi: 10.1001/jama.2023.5997, autori: Elliot B Tapper, Neehar D Parikh
Te-ar mai putea interesa și...
