Operațiile pentru fractură de șold sunt riscante?

Rezumat: Operațiile pentru fracturi de șold sunt efectuate frecvent la persoanele în vârstă, însă vârsta nu este singurul element care influențează riscul intervenției. Osteoporoza, bolile cardiovasculare și respiratorii, diabetul, anemia, fragilitatea și malnutriția pot afecta atât operația, cât și recuperarea.

Tratamentul chirurgical poate presupune osteosinteza, artroplastie parțială sau artroplastie totală, în funcție de localizarea și stabilitatea fracturii și de starea pacientului. Operația efectuată la timp și mobilizarea precoce sunt importante pentru recuperare.

1. De ce sunt riscante operațiile pentru fracturi de șold?
2. Ce legătură există între osteoporoză și fractura de șold?
3. Cum se tratează chirurgical o fractură de șold?
a. Osteosinteza: când este recomandată?
b. Artroplastie parțială
c. Artroplastie totală
4. Ce factori pot crește riscurile operației pentru fracturi de șold?
a. Afecțiunile cardiovasculare și respiratorii
b. Diabetul, anemia și problemele de coagulare
c. Fragilitatea, malnutriția și pierderea masei musculare
5. Ce complicații pot apărea după operația pentru fractură de șold?
a. Infecțiile și cheagurile de sânge
b. Delirul postoperator și alte complicații generale
c. Complicațiile legate de osteosinteză sau artroplastie
6. De ce este importantă mobilizarea rapidă după operație?
7. Concluzie

NEWSLETTER DOC DEDICAT

1. De ce sunt riscante operațiile pentru fracturi de șold?

O fractură de șold reprezintă o problemă medicală serioasă, mai ales la vârstnici. În majoritatea cazurilor, tratamentul este chirurgical, deoarece obiectivul principal este reducerea durerii și reluarea cât mai rapidă a mobilității.

Riscul unei operații nu este însă determinat doar de numărul anilor pacientului. Contează starea generală, autonomia de dinaintea fracturii, fragilitatea, bolile cronice, medicația, starea nutrițională și tipul fracturii.

Fractura produce ea însăși un stres important asupra organismului. Durerea, inflamația, pierderea de sânge, imobilizarea și schimbările metabolice apărute după traumatism se suprapun peste eventualele afecțiuni pe care pacientul le avea deja.

De aceea, două persoane de aceeași vârstă pot avea riscuri foarte diferite. O persoană de 80 de ani activă și cu boli cronice bine controlate poate suporta intervenția diferit de o persoană mai tânără, dar foarte fragilă și cu multiple afecțiuni.

În general, intervenția nu trebuie amânată inutil. Ghidurile recomandă efectuarea operației cât mai devreme, de regulă în primele 24-48 de ore de la internare, după ce problemele medicale corectabile au fost stabilizate.

2. Ce legătură există între osteoporoză și fractura de șold?

Osteoporoza determină scăderea rezistenței oaselor și crește probabilitatea apariției unor fracturi în urma unor traumatisme minore. O simplă cădere de la propria înălțime poate fi suficientă pentru apariția unei fracturi de șold.

Fracturile de fragilitate la persoanele în vârstă sunt frecvent asociate cu osteoporoză sau cu o rezistență osoasă redusă. Din acest motiv, fractura nu trebuie privită numai ca un accident, ci și ca un posibil semnal al unei afecțiuni osoase subiacente.

Osteoporoza poate influența și tratamentul. În cazul osteosintezei, șuruburile, plăcile sau tijele trebuie să se fixeze suficient de bine în os. Calitatea osoasă redusă poate face această fixare mai dificilă și poate contribui, în anumite situații, la eșecul mecanic al montajului.

După o fractură de șold, trebuie luat în considerare și riscul unei noi fracturi. Evaluarea osteoporozei și instituirea tratamentului indicat pot face parte din prevenția secundară, alături de măsurile pentru reducerea riscului de cădere.

3. Cum se tratează chirurgical o fractură de șold?

Nu toate fracturile de șold sunt identice. Ele pot afecta colul femural sau zonele situate mai jos, precum regiunea intertrohanteriană și subtrohanteriană.

Tipul fracturii, deplasarea fragmentelor, calitatea osului, mobilitatea anterioară și starea generală a pacientului contribuie la alegerea intervenției. Principalele variante sunt osteosinteza și înlocuirea parțială sau totală a articulației.

a. Osteosinteza: când este recomandată?

Osteosinteza înseamnă stabilizarea fracturii cu ajutorul unor implanturi metalice, astfel încât fragmentele osoase să fie menținute într-o poziție favorabilă vindecării.

În funcție de fractură, pot fi folosite șuruburi, un șurub dinamic de șold sau o tijă intramedulară. De exemplu, pentru numeroase fracturi intertrohanteriene se utilizează sisteme de fixare, iar pentru fracturile subtrohanteriene sunt frecvent indicate dispozitivele cefalomedulare.

În unele fracturi stabile, impactate sau fără deplasare ale colului femural, osteosinteza poate fi luată în considerare. Alegerea nu depinde însă exclusiv de radiografie, ci și de caracteristicile individuale ale pacientului.

În cazul unei fracturi deplasate și instabile a colului femural la persoanele în vârstă, artroplastia este, în general, preferată fixării interne, deoarece osteosinteza poate avea un risc mai mare de eșec și de reintervenție.

b. Artroplastie parțială

Artroplastia parțială, numită și hemiartroplastie, presupune înlocuirea capului și a unei porțiuni din femur cu o proteză, în timp ce acetabulul, adică partea pelvină a articulației, este păstrat.

Este utilizată frecvent pentru fracturile deplasate ale colului femural la persoanele în vârstă pentru care artroplastia totală nu este cea mai potrivită alegere.

Decizia ține de starea pacientului, nivelul de activitate anterior, capacitatea de recuperare, afecțiunile asociate și speranța de viață funcțională.

c. Artroplastie totală

În artroplastia totală sunt înlocuite atât componenta femurală, cât și suprafața articulară de la nivelul acetabulului.

Această intervenție poate fi luată în considerare în special la pacienții care înainte de fractură se deplasau independent, erau activi și nu prezintă afecțiuni care să facă procedura nepotrivită.

Artroplastia totală poate oferi avantaje funcționale anumitor pacienți, însă este o intervenție mai amplă. Alegerea între hemiartroplastie și artroplastie totală trebuie individualizată, deoarece avantajele funcționale trebuie puse în balanță cu riscul de complicații.

4. Ce factori pot crește riscurile operației pentru fracturi de șold?

a. Afecțiunile cardiovasculare și respiratorii

Insuficiența cardiacă, aritmiile, ischemia cardiacă sau unele afecțiuni pulmonare pot crește complexitatea îngrijirii unui pacient cu fractură de șold.

O infecție respiratorie acută sau agravarea unei boli pulmonare cronice poate necesita tratament rapid înainte de intervenție. Același principiu se aplică insuficienței cardiace necontrolate și anumitor probleme cardiace care pot fi corectate.

Totuși, evaluarea preoperatorie nu urmărește amânarea operației până când toate bolile cronice devin „perfecte”. Scopul este identificarea problemelor acute și corectabile care ar crește inutil riscul intervenției.

b. Diabetul, anemia și problemele de coagulare

Diabetul necontrolat poate complica perioada perioperatorie și necesită stabilizare. Glicemia trebuie urmărită atent, deoarece atât valorile foarte mari, cât și cele foarte mici pot crea probleme.

Anemia este frecvent relevantă în cazul unei fracturi de șold. Traumatismul și intervenția pot implica pierdere de sânge, iar o hemoglobină foarte scăzută reduce capacitatea sângelui de a transporta oxigen.

Un studiu multicentric publicat în 2026 a găsit o asociere între anemia perioperatorie severă și un risc mai mare de delir postoperator la vârstnicii operați pentru fracturi intertrohanteriene. Asocierea nu demonstrează însă că anemia este singura cauză a delirului.

Tratamentul cu anticoagulante este, de asemenea, important. Echipa medicală trebuie să echilibreze riscul de sângerare cu riscul formării cheagurilor și să decidă momentul sigur al intervenției.

c. Fragilitatea, malnutriția și pierderea masei musculare

Fragilitatea nu este sinonimă cu vârsta. Ea descrie o rezervă fiziologică redusă, care face organismul mai vulnerabil la traumatisme, operații, infecții și alte situații stresante.

O meta-analiză din 2024, care a inclus peste 49.000 de pacienți vârstnici cu fractură de șold, a asociat fragilitatea cu mortalitate și complicații postoperatorii mai mari. Printre acestea s-au numărat delirul, pneumonia, complicațiile cardiace și infecțiile.

Malnutriția este un alt factor important. Lipsa proteinelor și a energiei necesare organismului poate contribui la pierderea masei musculare, recuperare mai dificilă și reducerea mobilității.

O analiză sistematică a asociat malnutriția la vârstnicii cu fracturi de șold cu rezultate mai nefavorabile, inclusiv mortalitate, delir și pierderea autonomiei.

5. Ce complicații pot apărea după operația pentru fractură de șold?

a. Infecțiile și cheagurile de sânge

Orice intervenție chirurgicală poate fi urmată de infecție. În cazul unei osteosinteze sau artroplastii, infecția poate afecta plaga și, uneori, țesuturile din jurul implantului.

Imobilizarea, traumatismul și intervenția chirurgicală cresc și riscul de tromboembolism venos, care include tromboza venoasă profundă și embolia pulmonară.

Din acest motiv, profilaxia tromboembolismului venos este recomandată pacienților cu fractură de șold. Strategia concretă este stabilită de echipa medicală în funcție de riscul de tromboză și de sângerare.

b. Delirul postoperator și alte complicații generale

Delirul este o stare acută de confuzie, cu modificări ale atenției și orientării, care poate apărea după o fractură de șold și după operație.

Riscul este influențat de mai mulți factori, printre care fragilitatea, tulburările cognitive anterioare, starea generală, nutriția și problemele medicale apărute în perioada perioperatorie.

Pot apărea și pneumonie, infecții urinare, probleme cardiace, leziuni provocate de imobilizare sau deteriorarea temporară a funcției renale.

De aceea, îngrijirea modernă a unei fracturi de șold implică nu doar chirurgul ortoped, ci și anestezistul, geriatrul sau medicul internist, fizioterapeutul și alți specialiști.

c. Complicațiile legate de osteosinteză sau artroplastie

După osteosinteză, fractura se poate vindeca lent sau poate să nu se consolideze corespunzător. Implantul se poate deplasa sau poate pierde fixarea, mai ales dacă osul este fragil ori fractura este instabilă.

În unele fracturi ale colului femural poate apărea și necroza avasculară a capului femural, deoarece traumatismul poate afecta vascularizația acestuia.

După artroplastie sunt posibile luxația protezei, infecția, fracturile din jurul implantului și, în timp, slăbirea componentelor. Riscul concret diferă însă considerabil de la un pacient la altul.

6. De ce este importantă mobilizarea rapidă după operație?

Obiectivul operației nu este doar repararea unei radiografii, ci readucerea pacientului în picioare și recuperarea cât mai mare a autonomiei.

Dacă starea medicală și intervenția permit, mobilizarea este recomandată precoce. Ghidurile prevăd evaluarea de către fizioterapeut și începerea mobilizării cel târziu în ziua următoare operației.

Ridicarea din pat și mersul asistat ajută la limitarea efectelor repausului prelungit. Imobilizarea favorizează pierderea masei musculare, reducerea capacității de efort, escarele și alte complicații ale spitalizării.

În funcție de tipul intervenției și stabilitatea obținută, poate fi permis sprijinul precoce pe membrul operat. Recomandarea trebuie însă stabilită individual de chirurg și echipa de recuperare.

Recuperarea include progresiv ridicarea la marginea patului, transferurile, menținerea poziției în picioare, mersul cu dispozitiv de sprijin și exercițiile pentru forță și echilibru.

7. Concluzie

Operațiile pentru fracturi de șold prezintă riscuri, însă explicația nu se reduce la vârsta pacientului. Osteoporoza, fragilitatea, malnutriția, bolile cardiovasculare sau respiratorii, anemia, diabetul și medicația pot influența evoluția.

Tipul fracturii este esențial pentru alegerea intervenției. Osteosinteza poate fi potrivită pentru anumite fracturi, în timp ce o fractură deplasată a colului femural necesită frecvent artroplastie parțială sau totală.

Evaluarea medicală rapidă, corectarea problemelor tratabile și intervenția efectuată fără întârzieri inutile contribuie la îmbunătățirea șanselor de recuperare. La fel de importantă este mobilizarea precoce, care trebuie adaptată stării fiecărui pacient.

O fractură de șold trebuie să ducă și la investigarea osteoporozei și a riscului de cădere. Tratarea cauzelor care au favorizat prima fractură poate contribui la prevenirea altor fracturi în viitor.

Întrebări și răspunsuri

Întrebare: Este posibil să vindeci o fractură de șold fără operație?
Răspuns: Uneori, dar numai în cazuri selectate. Tratamentul nechirurgical poate fi luat în considerare pentru anumite fracturi stabile sau la pacienți pentru care operația prezintă un risc foarte mare ori îngrijirea are obiective paliative. Pentru majoritatea fracturilor de șold la vârstnici, operația rămâne tratamentul standard.

Întrebare: În cât timp ar trebui operată o fractură de șold?
Răspuns: În general, operația este recomandată cât mai repede, deseori în primele 24-48 de ore de la internare, după corectarea problemelor medicale acute care pot fi stabilizate.

Întrebare: Ce este osteosinteza unei fracturi de șold?
Răspuns: Osteosinteza este fixarea fragmentelor osoase cu șuruburi, plăci, tije sau alte implanturi, astfel încât osul să fie stabilizat și să se poată vindeca.

Întrebare: Care este diferența dintre artroplastie parțială și artroplastie totală?
Răspuns: La artroplastia parțială este înlocuită partea femurală a articulației. La artroplastia totală sunt înlocuite atât componenta femurală, cât și suprafața articulară a acetabulului.

Întrebare: Osteoporoza poate provoca o fractură de șold?
Răspuns: Osteoporoza slăbește rezistența osului și crește considerabil susceptibilitatea la fracturi de fragilitate. La o persoană cu os fragil, chiar și o cădere de la propria înălțime poate produce o fractură de șold.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Pub Med - Comparative Effectiveness of Internal Fixation Versus Hemiarthroplasty and Total Hip Arthroplasty for Displaced Femoral Neck Fractures in Patients Aged ≥65 Years: A Network Meta-Analysis
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/42205624/
Studiul „Comparative Effectiveness of Internal Fixation Versus Hemiarthroplasty and Total Hip Arthroplasty for Displaced Femoral Neck Fractures in Patients Aged ≥65 Years: A Network Meta-Analysis”, apărut în Cureus. 2026 Apr 26;18(4):e107725. doi: 10.7759/cureus.107725. eCollection 2026 Apr, autori: Ayman Saad et al.
Pub Med - The impact of perioperative anemia on postoperative delirium after hip fracture surgeries in older adults: a multicenter retrospective cohort study
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/41624180/
Studiul „The impact of perioperative anemia on postoperative delirium after hip fracture surgeries in older adults: a multicenter retrospective cohort study”, apărut în Front Nutr. 2026 Jan 15:12:1683080. doi: 10.3389/fnut.2025.1683080. ECollection 2025, autori: Xin Xu et al.
Pub Med - Association of frailty with adverse outcomes in surgically treated geriatric patients with hip fracture: A meta-analysis and trial sequential analysis
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/38905251/
Studiul „Association of frailty with adverse outcomes in surgically treated geriatric patients with hip fracture: A meta-analysis and trial sequential analysis”, apărut în PLoS One. 2024 Jun 21;19(6):e0305706. doi: 10.1371/journal.pone.0305706. ECollection 2024, autori: Xiaomeng Dong et al.