Ceaiuri recomandate în diabet
Diabetul zaharat a devenit o preocupare pentru sănătatea publică. S-a dovedit că diabetul este o tulburare metabolică cronică a etiologiilor multiple. Diabetul, caracterizat printr-o stare de deficit de insulină, care duce la creșterea glicemiei, este clasificat în mod obișnuit ca: diabet zaharat insulino-dependent (tip 1, o boală autoimună în care celulele beta ale pancreasului sunt afectate de sistemul de apărare al organismului) și diabet zaharat non-insulino-dependent (tip 2, o tulburare metabolică caracterizată prin rezistență și deficit de insulină).
Diabetul zaharat are o morbiditate și mortalitate ridicate din cauza complicațiilor sale asociate cum ar fi: nefropatia și retinopatia diabetică, complicația cardiovasculară, neuropatia și hepatopatia diabetică.
Efectul benefic al ceaiului asupra diabetului
Ceaiul este cea mai consumată băutură din lume după apă. Acesta are o lungă istorie ca remediu popular, dar proprietățile medicinale benefice ale ceaiului au fost descoperite abia în urmă cu aproximativ 35 de ani.
Studiile epidemiologice efectuate de-a lungul timpului au arătat că consumul de ceai a fost invers asociat cu riscul de diabet zaharat și complicațiile acestui diagnostic. Ceaiurile pentru diabet au efect hipoglicemiant și de asemenea, proprietăți antihiperlipidemice. Aceste proprietăți sunt atribuite conținutului de flavonoide, triterpene și fitosteroli din ceai. Flavanolii sunt principala clasă de flavonoizi din ceaiul negru și ceaiul verde, printre care se numără catechina, epicatechina (EC), epigalocatechina (EGC), galatul de epicatechină (ECG) și galatul de epigalocatechină (EGCG), pe lângă alți polifenoli precum quercetina și kaempferol.
Ceaiul verde, negru și oolong
În funcție de procesul de bază de fabricare, ceaiul poate fi clasificat în ceai verde, negru și oolong. Toate acestea sunt produse dintr-o singură specie de plante, dar ele se disting prin tehnica de prelucrare. Ceaiul Oolong este parțial fermentat în timpul procesării, ceaiul verde nu este fermentat, iar ceaiul negru este complet fermentat. Aproximativ 76-78% din ceaiul consumat la nivel mondial este ceaiul negru, principala băutură de ceai consumată în Statele Unite ale Americii (SUA) și în țările europene. Ceaiul verde se consumă de obicei, în țările asiatice, inclusiv în China, Coreea, Japonia. Consumul de ceai oolong este mai popular în sud-estul Chinei.
Compoziția ceaiurilor
Ingredientele de bază din ceaiuri sunt un grup de polifenoli cunoscuți sub numele de catechine, iar în general, cantitatea de polifenoli polimerizați este determinată de nivelul fermentației. Mai mult decât atât, antioxidanții polifenolici găsiți în ceai contribuie la reducerea nivelului de zahăr din sânge și insulină, dar, de asemenea, cresc sensibilitatea la insulină. Cele trei ceaiuri non-vegetale (verde, negru, oolong) au substanțe chimice calitative și cantitative diferite. Ceaiul verde conține mai mulți antioxidanți simpli din punct de vedere chimic, în timp ce ceaiul negru și ceaiul oolong conțin antioxidanți mai complecși. Ceaiul negru are o cantitate echivalentă de polifenoli antioxidanți cu ceaiul verde.
Ceaiul negru conține catechine simple, precum și oxidate, și polimerizate. Toți acești compuși ai ceaiului sunt antioxidanți. Galatul de epigalocatechină, compusul principal în ceaiul verde, este cel mai puternic antioxidant într-un model in vitro de oxidare a lipoproteinelor. În ciuda faptului că ceaiul verde devine din ce în ce mai popular în lumea occidentală, ceaiul negru reprezintă 80% din producția mondială de ceai.
Ceaiul verde
Ceaiul verde este considerat ca având efecte hipoglicemiante, antiinflamatorii, antioxidante și totodată, proprietăți termogene datorate polifenolilor (în special, galatul de epigalocatechină cunoscut și sub numele de 3-galat de epigalocatehină), pe care îi regăsim în compoziția sa. S-a demonstrat că ceaiului verde are capacitatea de a controla glucoza la indivizii cu sindrom metabolic. Constituenții fenolici ai ceaiului verde sunt capabili să stimuleze celulele beta pancreatice pentru a crește insulina postprandială și, în consecință, duc și la îmbunătățirea acțiunii pancreasului.
În ceaiul verde, catechinele constituie aproximativ 80-90%, iar flavanolii aproximativ 10% din totalul flavonoidelor, cea mai abundentă catechină este galatul de epigalocatechina sau EGCG (48-55%). Efectele biologice ale ceaiului verde se datorează conținutului său de epicatechină (EC) 5-7%, epigalocatechină (EGC) 9-12% și galatul de epicatechină (ECG) 9-12%, împreună cu galatul de epigalocatechina (EGCG).
Mai mult, s-a arătat că EGCG acționează prin inhibarea proliferării și diferențierii adipocitelor și prin creșterea recepției glucozei de către celule prin proteinkinază, prin activarea AMP. Acest mecanism este analog cu cel utilizat de medicamentele hipoglicemiante, cum ar fi metformina. De asemenea, s-a constatat că prin consumul de ceai verde se reduce semnificativ nivelul glicemic și hemoglobina glicată (HbA1c) la subiecții cu risc de sindrom metabolic. Acest fapt sugerează, de asemenea, că polifenolii din ceaiul verde sunt capabili să crească adipocitele și capacitatea mușchilor scheletici de a colecta glucoza prin translocația GLUT4. Cu toate acestea, încă nu este posibil să se calculeze doza exactă de catechine pentru a obține un răspuns semnificativ.
În plus, s-a studiat și asocierea dintre consumul de ceai verde și riscul de a dezvolta diabet zaharat de tip 2. Astfel, s-a observat că participanții la un studiu1, care au băut patru sau mai multe cești de ceai verde, pe zi au avut un risc mai scăzut cu 20% de dezvolta diabet zaharat de tip 2 decât participanții care au băut mai puțin ceai sau deloc.
Ceaiul negru
Ceaiul negru este fabricat din ceai verde prin fermentarea frunzelor de Camellia sinensis. Ceaiul negru conține o cantitate mare de catechine flavonoide, în special galatul de epigalocatechină, care are capacitate antiinflamatoare și antioxidantă. Dovezile epidemiologice din cadrul unui studiu2 din 2003, cu aproape 3.000 de subiecți au arătat că consumul crescut de ceai este semnificativ asociat cu niveluri mai scăzute de glucoză și trigliceride serice. De asemenea, un alt studiu3 la care au participat peste 3.000 de subiecți a demonstrat că consumul crescut de ceai negru a fost semnificativ și invers legat de nivelurile mai scăzute de glucoză din sânge.
Ceaiul oolong
Ceaiul oolong sau bleu-verde este ceaiul intermediar între ceaiul verde și cel negru. Ceaiul oolong s-a demonstrat că este eficient în scăderea nivelului de glucoză plasmatică la subiecții care au diabet de tip 2 și care iau agenți antihiperglicemici orali. Mai mult, ceaiul oolong împreună cu agenții antihiperglicemici, este mai eficient în scăderea glucozei plasmatice decât administrarea singură a medicamentelor.
În plus, cu excepția ceaiului verde, negru și oolong, putem meționa și consumul benefic al ceaiul pentru diabet (eng.diabetea tea), care este un medicament alternativ antidiabetic utilizat în unele țări din Asia. Principalul constituent al ceaiului pentru diabet este ceaiul negru originar din Camellia sinensis, dar care este completat de alte 12 plante medicinale cum ar fi: Nuga Ficus benghalensis, Attika Ficus racemosa, Trigonella foenum graecum (Fenugreek), Terminalia chebula sau Terminalia arjuna.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
1.Meta-analiza „Tea consumption and risk of type 2 diabetes: a meta-analysis of cohort Studies”, apărut în Journal of General Internal Medicine volume 24, pages 557–562(2009), autori: Yang WS, Wang WY, Fan WY, Deng Q, Wang X.
2. Studiul „Tea consumption and cardiovascular risk in the SU.VI.MAX Study: Are life-style factors important?”, apărut în Nutrition Research, Volume 23, Issue 7, 2003, Pages 879-890, ISSN 0271-5317, autori: Mennen, L. I.; Malvy, D.; Galan, P.; Preziosi, P.; Bertrais, S.; Bruckert, E.; Maurel, M.; Franchisseur, C.; Hercberg, S.
3. Studiul „Tea consumption and the prevalence of coronary heart disease in Saudi adults: results from a Saudi national study”, apărut în Preventive Medicine, Volume 36, Issue 1, 2003, Pages 64-70, ISSN 0091-7435, autori: Hakim, I. A.; Alsaif, M. A.; Alduwaihy, M.; Al-Rubeaan, K.; Al-Nuaim, A. R.; Al-Attas, O. S.
American Diabetes Association: „Antihyperglycemic effect of oolong tea in type 2 diabetes” (2003), https://care.diabetesjournals.org/content/26/6/1714.short
Science Direct: „The effect of an extract of green and black tea on glucose control in adults with type 2 diabetes mellitus: double-blind randomized study”(2007), https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0026049507001904
The Journal of Nutrition: „Tea consumption may improve biomarkers of insulin sensitivity and risk factors for diabetes”(2008), https://academic.oup.com/jn/article/138/8/1584S/4750821
BioMed Research International:„Effectiveness of green tea in a randomized human cohort: relevance to diabetes and its complications”(2013), https://www.hindawi.com/journals/bmri/2013/412379/
BMJ Open:„Tea consumption and risk of type 2 diabetes mellitus: a systematic review and meta-analysis update”(2014), https://bmjopen.bmj.com/content/4/7/e005632.short
Wiley Online Library:„Therapeutic potential of green tea on risk factors for type 2 diabetes in obese adults–a review” (2016), https://onlinelibrary.wiley.com/doi/abs/10.1111/obr.12452
Te-ar mai putea interesa și...
