Sindromul Pickwick pune in pericol viata pacientului obez - cum il tratezi

Sindromul Pickwick, cunoscut și sub denumirea de sindromul obezitate-hipoventilație, este o afecțiune respiratorie de care suferă unele persoane diagnosticate cu obezitate. Acest sindrom determină nivelul de carbon din sânge să crească prea mult, iar pe cel de oxigen să scadă îngrijorător. Netratat corespunzător, sindromul Pickwick poate pune viața pacientului în pericol.

Numele acestei afecțiuni a fost inspirat de un personaj din romanul lui Charles Dickens „The Posthumous Papers of the Pickwick Club” care prezenta toate simptomele acestui sindrom, începând de la obezitate și până la apneea în somn. Acest sindrom face parte din categoria tulburărilor care apar în somn, însă efectele sale se resimt și în afara ciclurilor de somn.

Ce este sindromul Pickwick?

Sindromul Pickwick) este definit ca prezența hipoventilației alveolare caracterizată prin hipercapnie diurnă, adică o creștere a concentrației de dioxid de carbon în sânge, care se consideră a fi o consecință a scăderii impulsului și a capacității de ventilație asociate cu obezitatea.

NEWSLETTER DEDICAT DOC

Cauze și factori de risc sindrom Pickwick

Nu se cunoaște cauza exactă care duce la apariția acestui sindrom la unele persoane cu obezitate. O serie de factori contribuie, însă, la apariția afecțiunii:

  • Indicele de masă corporală (IMC) este mai mare de 30, ceea ce indică obezitate.
  • Sistemul pulmonar nu poate funcționa la capacitate maximă, din cauza greutății suplimentare puse pe zona pieptului.
  • Creierul nu are capacitatea de a controla respirația.

Simptome sindrom Pickwick

Principalul simptom al acestui sindrom constă în respirația superficială sau chiar oprirea respirației în timpul somnului – apnee în somn. Aproape toate simptomele acestui sindrom sunt cauzate de cantitatea insuficientă de oxigen din sânge. Cele mai frecvente simptome ale sindromului Pickwick sunt senzația de sufocare, lipsa de energie, oboseală accentuată pe timpul zilei, învinețirea degetelor de la mâini și picioare, dureri de cap matinale, simptome de depresie, hipertensiune.

Diagnosticare sindrom Pickwick

Pentru diagnosticarea sindromului obezitate-hipoventilație, medicul va face o examinare fizică, va calcula indicele de masă corporală și va face o serie de teste pulmonare – spirometrie, radiografii toracice și nu numai. Și analizele de sânge vor fi folosite de medic în stabilirea diagnosticului de sindrom Pickwick.

Un test de screening sensibil pentru hipercapnia cronică este un nivel crescut de bicarbonat seric (mai mare de 27 mEq/L) -  aproape toți pacienții cu sindromul Pickwick au bicarbonat crescut. Totuși, acesta nu este un test specific, iar creșterea poate apărea și din alte motive. Hipoxia poate fi măsurată neinvaziv prin pulsoximetrie, iar un alt instrument folosit în evaluarea afecțiunii este polisomnograma.

Hemoleucograma completă arată dacă poate fi prezentă policitemie din cauza hipoventilației cronice și hipoxiei. Testele de sânge pot exclude cauzele secundare ale eritrocitozei și alte diagnostice cu care poate fi confundată boala, cum ar fi hipotiroidismul.

Dacă hipercapnia este confirmată, alte cauze ar trebui excluse prin testarea funcției pulmonare și radiografie toracică sau tomografie computerizată (CT). Rezultatele testării funcției pulmonare pot dezvălui un defect restrictiv moderat fără dovezi de obstrucție a căilor respiratorii. Electrocardiograma (EKG) și ecocardiograma ajută la evaluarea măririi inimii secundare hipertensiunii pulmonare care se dezvoltă târziu în sindromul Pickwick.

Opțiuni de tratament pentru sindromul Pickwick

Modalitățile individuale de tratament care vizează diferitele mecanisme distincte de bază includ abordarea tulburărilor de respirație în timpul somnului, scăderea în greutate și modificările stilului de viață, intervenții chirurgicale și farmacoterapie. 

Scădere în greutate

În primul rând, medicul va recomanda scăderea în greutate. Este esențial ca pacientul să ajungă la un indice de masă corporală normal, întrucât obezitatea este principalul factor care contribuie la declanșarea acestui sindrom. În acest sens, pacientul ar trebui să apeleze la ajutorul unui nutriționist, precum și la sprijinul unui antrenor personal, astfel încât să combine modificările care țin de dietă cu sportul practicat în mod regulat. 

În general, se va face o dietă personalizată pentru ca pacientul să slăbească într-un ritm sănătos și să primească toți nutrienții de care are nevoie și, dacă e vorba de un număr foarte mare de kilograme, întâi se va aștepta ca pacientul să mai slăbească utilizând dieta și abia apoi se va recomanda și activitatea fizică susținută. 

În cazurile de obezitate morbidă sau când dieta și exercițiile fizice nu dau rezultate, se poate recomanda chirurgia bariatrică. Operația de slăbire poate duce la o scădere dramatică în greutate, după care pacientul nu va mai avea nevoie de atât de multă mâncare pentru a se sătura.

Pierderea în greutate îmbunătățește ventilația și s-a demonstrat în diferite alte patologii cardiace și respiratorii că este utilă pentru a reduce riscul de complicații precum hipertensiunea pulmonară. Scăderea în greutate îmbunătățește saturația nocturnă de oxihemoglobină, scade frecvența apneei respiratorii hipopnee și îmbunătățește funcția pulmonară. Se recomandă ca ținta de pierdere în greutate să fie de 25 până la 30% din greutatea corporală pentru a realiza hipoventilația în mod eficient.

Terapie CPAP

Terapia CPAP (presiune pozitivă continuă la nivelul căilor aeriene) este o terapie folosită în tratarea tulburărilor de somn și poate fi indicată și în cazul sindromului Pickwick. Este vorba despre un aparat care menține un nivel constant de oxigen la nivelul plămânilor și care asigură oxigenarea optimă chiar și pe timpul nopții.

Aderarea la această terapie, măsurată ca ore medii de utilizare zilnică în ultimele 30 de zile, este printre cele mai provocatoare aspecte ale gestionării afecțiunii; acest lucru poate fi determinat de dificultățile cu dispozitivul și masca, lipsa de complianță a pacientului sau constrângerile financiare. Într-o meta-analiză care a inclus 25 de studii, terapia cu presiune pozitivă a căilor respiratorii a fost asociată cu atenuarea simptomelor sindromului Pickwick și a mortalității. Tratamentul a îmbunătățit schimbul de gaze, somnolența în timpul zilei, calitatea somnului, calitatea vieții și frecvența vizitelor la departamentul de urgență.

Traheostomie

Traheostomia este o altă metodă terapeutică care poate fi folosită în caz de sindrom Pickwick, însă la pacienții la care alte metode de tratament dau greș. Această procedură medicală presupune crearea unui orificiu în trahee, astfel încât respirația să fie facilitată.

Terapii medicamentoase

Rolul terapiilor farmacologice în sindromul Pickwick este limitat. Stimulantele respiratorii, cum ar fi acetazolamida, și teofilina oferă un beneficiu convingător la nivel teoretic pacienților cu hipercapnie cronică sau depresie respiratorie, dar au date limitate care susțin utilizarea lor într-un cadru practic. 

Prin blocarea conversiei dioxidului de carbon în bicarbonat, acetazolamida poate scădea pH-ul creierului și, teoretic, poate crește ventilația centrală. Medroxiprogesteronul servește ca stimulent respirator la nivel hipotalamic, dar rezultatele studiilor au fost contradictorii, și, în plus, au indicat riscuri crescute de hipercoagulabilitate și tromboembolism venos. Printre reacțiile adverse s-au numărat și scăderea libidoului și disfuncția erectilă la bărbați și sângerarea uterină la femei. Teofilina este un bronhodilatator, precum și un stimulent respirator direct, dar utilizarea sa în sindromul Pickwick nu a fost studiată și nu este recomandată în prezent. 

Alte medicamente care stimulează sistemul respirator (cum ar fi buspirona și mirtazapina) și medicamentele hipnoticele (cum ar fi zolpidemul) au început a fi studiate la pacienții cu tulburări de respirație în somn și la pacienții cu risc ridicat, cum ar fi leziunile măduvei spinării. 

Utilizarea leptinei umane recombinate (metreleptin) ca injecție subcutanată la pacienții cu lipodistrofie generalizată congenitală sau dobândită a fost aprobată de Administrația SUA pentru Alimente și Medicamente (FDA) pentru a trata complicațiile metabolice ale deficienței de leptină, totuși nu există studii până în prezent care să implice pacienți cu sidrom Pickwick.

Complicații sindrom Pickwick

Netratat corespunzător, acest sindrom poate cauza complicații precum hipertensiunea pulmonară, tensiunea arterială mărită, edemul sau un nivel prea mare de globule roșii în sânge.

Prognosticul pacientului cu sindrom Pickwick

Sindromul Pickwick este frecvent diagnosticat greșit chiar și la pacienții cu obezitate morbidă, ceea ce duce la spitalizări frecvente cu insuficiență respiratorie hipercapnică. Cursul clinic al afecțiunii tinde să fie progresiv și este asociat cu complicații cardiovasculare, inclusiv hipertensiune pulmonară și insuficiență cardiacă dreaptă, conducând în cele din urmă la mortalitate ridicată. 

Cum se previne sindromul Pickwick?

Cea mai sigură metodă prin care poți reduce riscul de sindrom Pickwick constă în menținerea unei greutăți optime. Poți face acest lucru prin adoptarea unei diete echilibrate și prin practicarea unor forme de activitate fizică preț de cel puțin 30 de minute pe zi.

Dacă scapi de kilogramele în plus și sindromul nu îți mai dă bătăi de cap, acest lucru nu înseamnă că acesta nu poate reveni dacă te îngrași la loc. Așadar, este important să îți menții silueta după ce reușești să ajungi la un indice de masă corporală normal, tot cu ajutorul unei alimentații adecvate, a unui număr potrivit de calorii și a mișcării. Medicul de familie îți poate calcula nevoile calorice și te poate sfătui legat de ce este indicat să mănânci și cât și de ce fel de mișcare este mai potrivită pentru tine. În principiu, mersul pe jos mersul pe bicicletă pot ajuta majoritatea persoanelor să se mențină în formă și să aibă o stare mai bună de sănătate.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
 

 

 

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NCBI - Pickwickian Syndrome
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK542216/
ERS publication - Obesity hypoventilation syndrome
https://err.ersjournals.com/content/28/151/180097
Studiul „Obesity hypoventilation syndrome”, apărut în European Respiratory Review, 2019 28: 180097; DOI: 10.1183/16000617.0097-2018, autori: Juan F. Masa et al.


Te-ar mai putea interesa și...


 

 

 

DE SEZON
Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0