Melanomul primar extracutanat (mucoase si organe)
Melanomul primar extracutanat (mucoase si organe)
Melanomul primar extracutanat (mucoase si organe)
Melanomul este de mai multe feluri, dar în acest articol ne axăm pe cel primar extracutanat, care apare pe mucoase și organe. Aceste forme de melanom se întâlnesc foarte rar, mai puțin de 1% dintre cazurile de melanom fiind tumori care apar pe mucoase sau la nivelul altor organe și nu pe piele.
Mucoasele sunt acele membrane care căptușesc cavitățile, cum ar fi mucoasa nazală, mucoasa sinusurilor, mucoasa orală, vulvară, ano-rectală sau uretrală. Atât mucoasele, cât și alte organe conțin celule pigmentare, care se pot transforma malign, dând naștere unui melanom.
Acestea se numesc melanoame primare, spre deosebire de metastazele de melanom care pot ajunge la acest nivel pornind de la o tumoră primar cutanată. Un diagnostic de melanom primar la nivelul mucoaselor, este cu atât mai complex cu cât se stabilește după excluderea posibilității ca melanomul să fie, de fapt, o metastază a unui alt melanom (cel mai frecvent cutanat sau ocular). Posibilitatea ca un eventual melanom primar cutanat să fi existat și să fi regresat, fără a face detecția lui posibilă, îngreunează diagnosticul și influențează opțiunile terapeutice.
La nivelul mucoaselor, melanomul poate afecta mucoasa intranazală, mucoasa orală, vulvară, anorectală, uretrală, mucoasa sinusurilor, excepțional de rar mucoasa respiratorie (bronhii), gastrică, intestinală. Formele de manifestare sunt reprezentate de pete neregulate, hiperpigmentare, chiar asociate cu sângerare, sau formațiuni nodulare, friabile, hiperpigmentare sau de culoare roz-roșu, care pot sângera.
Un melanom primar extracutanat nu are legătură cu expunerea la soare
Aceste tipuri de melanom nu sunt asociate cu o expunere crescută la ultraviolete, majoritatea nefiind localizate pe zone care sunt atinse de soare, în afară de cel ocular. Pentru unele melanoame de la nivel mucos s-au detectat mutații ale genelor din familia KIT, descoperirea acestora stând la baza utilizării terapiilor moleculate cu inhibitori ai genelor KIT (imatinib) la acești pacienți. Pentru melanoamele primare dezvoltate la nivelul diferitelor organe, nu s-au putut efectua multe studii genetice concludente, având în vedere raritatea acestor tumori.
Persoanele cu o istorie familială de melanom, fie cutanat, fie extracutanat, prezintă un risc crescut de a dezvolta această boală. Sindroame precum sindromul nevului displazic, sindromul Li-Fraumeni, sau sindromul melanomului cutanat familial atipic pot crește riscul de a dezvolta melanom, inclusiv în locații extracutanate. Persoanele cu ochii deschiși la culoare (albaștri, verzi) și pielea deschisă sunt mai susceptibile la melanomul ocular.
Persoanele cu imunitate compromisă, cum ar fi pacienții cu HIV/SIDA, cei care au suferit transplanturi de organe și urmează tratament imunosupresor, au un risc crescut de a dezvolta diverse forme de melanom, inclusiv cele extracutanate. Inflamațiile cronice ale mucoaselor (de exemplu, din cauza infecțiilor cronice sau iritațiilor persistente) pot contribui la dezvoltarea melanomului mucoaselor. Și unele infecții virale, precum infecția cu HPV (virusul papiloma uman), au fost asociate cu un risc crescut de melanom al mucoaselor în anumite zone ale corpului, cum ar fi regiunea ano-genitală.
Din cauza rarității acestor forme de melanom, nu sunt stabilite protocoale de diagnostic, stadializare și tratament. Excizia chirurgicală rămâne prima opțiune de tratament, cu asocierea terapiei sistemice în funcție de stadiul tumoral. Ratele de supraviețuire sunt mult mai mici comparate cu melanomul cutanat.
Localizarea unui melanom primar extracutanat
Dintre localizările mai frecvente amintim:
Melanomul tractului respirator
Majoritatea melanoamelor mucoase primare apar la nivelul mucoasei nazale și a sinusurilor, mult mai rar la nivelul mucoasei laringelui și broniilor. În schimb, tumorile parenchimului pulmonar sunt metastaze ale melanoamelor cutanate ori din alte organe.
Melanomul tractului digestiv
Melanomul primar apare la nivelul cavității bucale sau la nivel anorectal, extrem de rar la nivelul stomacului și intestinului. Melanoamele de la nivelul ficatului sunt metastaze ale unui melanom primar localizat pe piele, mucoase sau alte organe.
Melanomul tractului urogenital
Melanomul primar este mai frecvent la femei, apărând mai frecvent la nivelul vulvei și vaginului, mai rar la nivelul uretrei sau colului uterin.
Melanomul ocular
Afectarea oculară este cea mai frecventă după cea cutanată. Se estimează că în SUA se diagnostichează anual 6 cazuri de melanom ocular la 1 milion de locuitori. Pot fi afectate atât uveea, cât și conjunctiva și retina. Melanomul la nivelul conjunctivei și cel de la nivelul irisului pot fi depistate timpuriu, aceste zone fiind foarte accesibile inspecției.
Apariția melanomului ocular nu este considerată ca fiind în relație cu expunerea la soare. Din punct de vedere genetic, melanoamele oculare sunt diferite de cele cutanate. Ele nu exprimă de obicei mutații ale genelor afectate în melanomul cutanat, cum ar fi BRAF, NRAS, KIT. Apoximativ o jumătate dintre melanoamele oculare prezintă mutații la nivelul unei gene speciale, GNAQ.
Astfel, terapiile moleculare și imunologice actuale nu au indicație în tratamentul melanomului ocular, iar cercetătorii căuta în continuare molecute active pentru contracararea acestor mutații speciale.
Melanomul cerebral
Foarte rar tumorile de la nivelul creierului său meningelui sunt tumori primare, mult mai frecvent în cazul melanoamelor de la nivelul creierului este vorba de metastaze ale unui melanom cutanat.
Ce simptome provoacă melanomul extracutanat?
Simptomele melanomului primar extracutanat variază în funcție de locația și stadiul bolii. În funcție de localizarea specifică, pot apărea simptome diverse precum durere, sângerare, leziuni anormale sau modificări ale țesuturilor.
De exemplu, melanomul ocular poate duce la vedere încețoșată, pierderea parțială a vederii, sau apariția unor pete întunecate în câmpul vizual, dar și la modificări vizibile ale irisului sau ale altor structuri oculare, durere localizată în jurul ochiului afectat și prezența unor pete întunecate sau tumori pe suprafața ochiului (de exemplu, pe iris). Melanomul mucoasei genitale sau anale poate provoca sângerări anormale sau secreții în zona genitală sau anală, durere localizată, care poate fi asociată cu leziuni sau tumori și excrescențe neobișnuite în aceste zone.
În stadii avansate, melanomul extracutanat poate provoca simptome sistemice, cum ar fi pierdere în greutate, oboseală extremă, febră sau simptome de metastază în alte organe.
Cum se tratează un melanom primar extracutanat?
Excizia chirurgicală este de obicei tratamentul principal pentru melanomul primar extracutanat. Scopul este îndepărtarea completă a tumorii împreună cu o margine de țesut sănătos pentru a asigura că toate celulele canceroase sunt eliminate. Rezecțiile largi pot fi necesare, mai ales în cazurile de melanom mucos ocular sau în alte locații non-cutanate, pentru a asigura eliminarea completă a tumorii. Limfadenectomia (îndepărtarea ganglionilor limfatici) poate fi necesară dacă există dovezi că melanomul s-a răspândit la ganglionii limfatici.
Radioterapia adjuvantă poate fi utilizată după intervenția chirurgicală pentru a distruge orice celule canceroase rămase și pentru a reduce riscul de recidivă. În anumite cazuri, radioterapia poate fi folosită ca tratament principal dacă intervenția chirurgicală nu este posibilă sau este considerată prea riscantă, cum ar fi în cazul melanomului ocular sau al melanomului mucos avansat.
Inhibitorii de punct de control imun (cum ar fi ipilimumab, nivolumab și pembrolizumab) sunt utilizați pentru a stimula sistemul imunitar să atace celulele melanomului. Această abordare este deosebit de utilă în cazurile avansate sau metastatice. Terapia cu interferon sau alte terapii imunomodulatoare pot fi utilizate, de asemenea, în funcție de specificul cazului.
Dacă melanomul extracutanat are mutații genetice specifice (cum ar fi mutația BRAF), pot fi utilizate medicamente țintite, cum ar fi vemurafenib sau dabrafenib, în combinație cu trametinib. Aceste medicamente blochează căile de semnalizare care permit celulelor canceroase să crească și să se înmulțească.
Chimioterapia nu este de obicei prima linie de tratament pentru melanom, dar poate fi utilizată în cazuri avansate sau atunci când alte tratamente nu sunt eficiente. Medicamentele chimioterapice, cum ar fi dacarbazina, pot fi utilizate singure sau în combinație cu alte terapii.
Terapia fotodinamică și laserul sunt folosite ocazional în special pentru cazuri de melanom care presupun leziuni mici sau superficiale. Terapia fotodinamică utilizează un medicament fotosensibil și o sursă de lumină pentru a distruge celulele canceroase.
Melanomul dezvoltat în mucoase și organe nu are un prognostic bun
Dacă melanomul primar extracutanat este detectat într-un stadiu incipient și nu s-a răspândit dincolo de localizarea primară, tratamentul prompt și adecvat poate avea un prognostic favorabil. Prognosticul poate fi influențat și de starea generală de sănătate a pacientului și de vârstă: pacienții mai tineri și cei cu o stare generală bună au adesea un prognostic mai bun.
Însă, având în vedere că zonele în care apare melanomul primar extracutanat sunt puțin accesibile inspecției sau chiar inaccesibile (vorbim de organele interne), tumorile dezvoltate la nivelul lor se diagnostichează de obicei foarte târziu, în stadii avansate. De asemenea, lipsa unor mijloace de detecție timpurie contribuie la diagnosticul în faze tardive și prognosticul sumbru al acestor pacienți.
Se poate preveni melanomul primar extracutanat?
Deși nu există modalități sigure de prevenire a melanomului primar extracutanat, se poate încerca reducerea riscului de dezvoltare a acestei forme rare de melanom. De exemplu, utilizarea ochelarilor de soare cu protecție UV poate reduce riscurile asociate cu melanomul ocular. Reducerea expunerii la substanțe chimice, iritante sau agenți infecțioși care ar putea contribui la inflamații cronice ale mucoaselor și menținerea unei igiene adecvate în zonele mucoase poate reduce riscurile de inflamații cronice și de melanom extracutanat.
Examinările periodice sunt importante, în special pentru persoanele cu factori de risc crescut. Autoexaminarea este mai relevantă pentru melanomul cutanat, dar observarea oricăror schimbări neobișnuite în zonele mucoase poate ajuta la identificarea precoce a problemelor.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Frontiers - Editorial: Non-cutaneous melanoma: new therapeutic insights
https://www.frontiersin.org/journals/oncology/articles/10.3389/fonc.2023.1362238/full
Studiul „Editorial: Non-cutaneous melanoma: new therapeutic insights”, Front. Oncol., 17 January 2024, Sec. Skin Cancer, Volume 13 - 2023 | https://doi.org/10.3389/fonc.2023.1362238, autori: Ernesto Rossi, Richard D. Carvajal
Hematology/Oncology Clinics - Extracutaneous Melanoma
https://www.hemonc.theclinics.com/article/S0889-8588(20)30118-0/abstract
Studiul „Extracutaneous Melanoma”, apărut în Hematology/Oncology Clinics, Volume 35, ISSUE 1, P85-98, February 2021, DOI:https://doi.org/10.1016/j.hoc.2020.09.004, autori: Richard Carvajal, Rohan Maniar
Te-ar mai putea interesa și...
