Hipertensiunea arterială: cauze si tratament
Rezumat: Hipertensiunea arterială apare când presiunea sângelui asupra pereților arterelor rămâne crescută. De multe ori, nu provoacă simptome, dar poate afecta inima, creierul, rinichii și vederea. Cauzele hipertensiunii includ predispoziția genetică, excesul de sare, sedentarismul și unele boli renale sau hormonale.
Diagnosticul se bazează pe măsurători repetate, inclusiv acasă. Tratamentul hipertensiunii combină alimentația sănătoasă, mișcarea și, când este necesar, medicamente. Controlul regulat al valorilor reduce riscul de infarct și accident vascular cerebral.
1. Ce este hipertensiunea arterială?
2. Care sunt cauzele hipertensiunii arteriale?
a. Hipertensiunea primară și factorii genetici
b. Hipertensiunea secundară: boli și medicamente care cresc tensiunea
c. Factorii de risc pentru hipertensiune: alimentația, stresul și stilul de viață
3. Ce simptome poate provoca hipertensiunea arterială?
4. Cum se diagnostichează hipertensiunea arterială?
5. În ce constă tratamentul hipertensiunii arteriale?
a. Schimbări ale stilului de viață pentru reducerea tensiunii
b. Medicamente recomandate pentru tratamentul hipertensiunii
c. Monitorizarea tensiunii și respectarea tratamentului
6. Ce complicații poate provoca hipertensiunea arterială netratată?
7. Cum poate fi prevenită hipertensiunea arterială?
8. Concluzie
1. Ce este hipertensiunea arterială?
Hipertensiunea arterială este o afecțiune cronică în care sângele exercită o presiune prea mare asupra pereților arterelor. În timp, această presiune suplimentară poate deteriora vasele de sânge și organele importante.
Tensiunea arterială este exprimată prin două valori. Prima, numită sistolică, indică presiunea din artere când inima se contractă. A doua, diastolică, arată presiunea dintre două bătăi ale inimii.
Potrivit ghidurilor europene, hipertensiunea arterială este definită prin valori măsurate în cabinet de cel puțin 140/90 mmHg, confirmate corespunzător. Valorile de 120–139 mmHg sistolic sau 70–89 mmHg diastolic sunt încadrate în categoria tensiunii crescute.
Ghidurile americane din 2025 folosesc un prag mai mic pentru hipertensiune: 130/80 mmHg. Această diferență reflectă sistemele de clasificare, nu faptul că o anumită valoare este complet sigură sau periculoasă pentru toată lumea.
Un diagnostic nu se stabilește, de regulă, după o singură măsurătoare, deoarece tensiunea poate crește temporar din cauza emoțiilor, durerii sau efortului.
2. Care sunt cauzele hipertensiunii arteriale?
Cauzele hipertensiunii arteriale diferă de la o persoană la alta. Există două forme principale: hipertensiunea primară, care se dezvoltă prin acțiunea mai multor factori, și hipertensiunea secundară, provocată de o boală sau de anumite substanțe.
a. Hipertensiunea primară și factorii genetici
Hipertensiunea primară, numită și esențială, reprezintă forma întâlnită cel mai frecvent. Nu are o singură cauză identificabilă, ci rezultă din interacțiunea predispoziției genetice cu vârsta și factorii de mediu.
Persoanele care au părinți sau frați cu hipertensiune prezintă un risc mai mare de a dezvolta, la rândul lor, tensiune mare. Totuși, predispoziția genetică nu înseamnă că boala este inevitabilă.
Odată cu înaintarea în vârstă, arterele își pot pierde din elasticitate. Acest proces favorizează creșterea tensiunii sistolice, mai ales dacă se asociază cu excesul ponderal sau cu alte afecțiuni cardiovasculare.
b. Hipertensiunea secundară: boli și medicamente care cresc tensiunea
Hipertensiunea secundară apare atunci când tensiunea mare este consecința unei alte probleme de sănătate. Identificarea cauzei este importantă deoarece tratamentul bolii respective poate îmbunătăți controlul tensiunii.
Printre principalele cauze se numără boala cronică de rinichi, îngustarea arterelor renale, apneea obstructivă în somn și tulburările hormonale.
Un exemplu este hiperaldosteronismul primar, afecțiune în care glandele suprarenale produc prea mult aldosteron. Acest hormon favorizează reținerea sodiului și a apei, contribuind la creșterea tensiunii.
Hipertiroidismul, hipotiroidismul, sindromul Cushing și unele tumori suprarenale pot reprezenta alte cauze ale hipertensiunii.
Anumite medicamente pot crește tensiunea, inclusiv antiinflamatoarele nesteroidiene precum ibuprofenul și naproxenul, unele contraceptive hormonale, corticosteroizii și decongestionantele nazale cu efect sistemic.
De aceea, medicul trebuie informat despre toate medicamentele și suplimentele utilizate. Tratamentele prescrise nu trebuie întrerupte fără recomandare medicală.
c. Factorii de risc pentru hipertensiune: alimentația, stresul și stilul de viață
Excesul de sare este unul dintre principalii factori alimentari care favorizează tensiunea mare. Sodiul în exces contribuie la retenția de apă și poate crește presiunea din vasele de sânge.
Alți factori de risc pentru hipertensiune sunt sedentarismul, obezitatea, consumul excesiv de alcool și alimentația săracă în fructe și legume.
Stresul poate provoca creșteri temporare ale tensiunii. Stresul cronic poate influența indirect riscul, prin somn insuficient, alimentație dezechilibrată sau consum crescut de alcool.
Fumatul produce creșteri acute ale tensiunii și afectează vasele sanguine, amplificând riscul cardiovascular. Diabetul și boala renală pot coexista cu hipertensiunea arterială și pot agrava consecințele acesteia.
3. Ce simptome poate provoca hipertensiunea arterială?
Hipertensiunea arterială este adesea numită „ucigașul tăcut”, deoarece multe persoane nu prezintă simptome, chiar dacă au valori crescute timp de ani întregi.
Durerile de cap, amețelile sau sângerările nazale nu sunt semne specifice hipertensiunii. Prezența lor nu confirmă diagnosticul, iar absența lor nu exclude tensiunea mare.
Când valorile cresc foarte mult, pot apărea dureri de cap severe, tulburări de vedere, greață sau dificultăți respiratorii.
O tensiune peste 180 mmHg sistolic sau 120 mmHg diastolic, asociată cu durere toracică, dificultăți de respirație, confuzie, slăbiciune bruscă ori tulburări de vorbire, poate reprezenta o urgență hipertensivă. În această situație, sună imediat la 112.
Aceste simptome necesită ajutor medical de urgență chiar dacă nu ai reușit să măsori tensiunea.
Dacă apar valori peste 180/120 mmHg fără simptome, repetă măsurătoarea după cel puțin un minut de repaus. Dacă valorile rămân foarte ridicate, contactează imediat un medic pentru evaluare, fără să modifici singur dozele.
4. Cum se diagnostichează hipertensiunea arterială?
Diagnosticul începe cu măsurarea corectă a tensiunii arteriale, folosind un tensiometru validat și o manșetă de dimensiune potrivită.
Înainte de măsurare, evită efortul fizic, fumatul și băuturile cu cofeină timp de aproximativ 30 de minute. Stai liniștit cel puțin cinci minute, cu spatele sprijinit și picioarele pe podea.
Brațul trebuie susținut la nivelul inimii, iar în timpul măsurării nu trebuie să vorbești.
Dacă tensiunea este crescută în cabinet, medicul poate recomanda monitorizarea ambulatorie timp de 24 de ore sau măsurători repetate acasă, pentru confirmarea diagnosticului.
În sistemul european de diagnostic, o medie a valorilor măsurate acasă de cel puțin 135/85 mmHg poate confirma hipertensiunea, în contextul evaluării medicale.
Monitorizarea la domiciliu ajută și la identificarea hipertensiunii de halat alb, când valorile cresc doar în cabinet, sau a hipertensiunii mascate, când sunt normale la consultație, dar crescute în rest.
Pentru evaluarea riscului cardiovascular și identificarea eventualelor cauze, medicul poate recomanda analize pentru glicemie, colesterol, creatinină, sodiu și potasiu.
Examenul de urină, inclusiv determinarea albuminei urinare, și electrocardiograma sunt utile pentru identificarea unor posibile afectări renale sau cardiace.
Dacă există suspiciunea unei hipertensiuni secundare, pot fi necesare investigații hormonale, ecografie renală sau teste pentru apneea în somn.
5. În ce constă tratamentul hipertensiunii arteriale?
Tratamentul hipertensiunii urmărește reducerea tensiunii și prevenirea complicațiilor cardiovasculare. Alegerea depinde de valorile măsurate, vârstă, bolile asociate și riscul individual.
a. Schimbări ale stilului de viață pentru reducerea tensiunii
Modificarea alimentației reprezintă o parte esențială a tratamentului hipertensiunii. Un model recomandat este dieta DASH, bogată în legume, fructe, cereale integrale, leguminoase și lactate cu puține grăsimi.
Aceasta limitează sarea, carnea procesată și alimentele bogate în grăsimi saturate. Studiile arată că poate reduce tensiunea atât la persoanele hipertensive, cât și la cele fără hipertensiune.
Consumul zilnic de sare ar trebui redus la mai puțin de aproximativ 5 grame, echivalentul a aproape 2 grame de sodiu. Trebuie luată în calcul și sarea ascunsă în pâine, mezeluri, brânzeturi și preparate industriale.
Alimentele bogate în potasiu, precum fasolea, spanacul și fructele, pot contribui la controlul tensiunii. Totuși, persoanele cu boli renale sau care iau anumite medicamente trebuie să discute cu medicul înaintea suplimentelor ori înlocuitorilor de sare cu potasiu.
Activitatea fizică regulată este, de asemenea, importantă. Se recomandă, în general, cel puțin 150 de minute săptămânal de mișcare aerobică moderată, precum mersul alert sau înotul, adaptată capacității individuale.
Scăderea în greutate, atunci când există exces ponderal, poate îmbunătăți tensiunea arterială. Renunțarea la fumat, limitarea alcoolului, somnul suficient și gestionarea stresului completează tratamentul.
b. Medicamente recomandate pentru tratamentul hipertensiunii
Dacă modificările stilului de viață nu sunt suficiente sau riscul cardiovascular este crescut, medicul recomandă medicamente antihipertensive.
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), precum perindoprilul, enalaprilul și ramiprilul, relaxează vasele de sânge prin blocarea unui mecanism hormonal care crește tensiunea.
Blocanții receptorilor angiotensinei (BRA), precum losartanul, valsartanul și candesartanul, acționează asupra aceluiași sistem hormonal, printr-un mecanism diferit.
Blocantele canalelor de calciu, precum amlodipina și lercanidipina, ajută la relaxarea arterelor și reducerea rezistenței la circulația sângelui.
Diureticele tiazidice sau asemănătoare tiazidelor, precum indapamida și clortalidona, favorizează eliminarea sodiului și contribuie la reducerea tensiunii.
Betablocantele, precum bisoprololul și metoprololul, pot fi recomandate în anumite situații, mai ales când hipertensiunea coexistă cu boli cardiace care justifică utilizarea lor.
Uneori, tratamentul hipertensiunii începe cu două medicamente din clase diferite, în doze mici, reunite într-un singur comprimat. Această strategie poate facilita controlul tensiunii și respectarea tratamentului.
Medicamentele pot provoca reacții adverse. De exemplu, IECA pot determina tuse seacă, blocantele canalelor de calciu pot provoca umflarea gleznelor, iar diureticele pot modifica nivelurile unor electroliți.
Medicul verifică periodic funcția renală și potasiul, atunci când tratamentul o impune. IECA și BRA nu sunt recomandate în sarcină, fiind necesare alte opțiuni terapeutice.
În hipertensiunea rezistentă, când tensiunea rămâne crescută în ciuda tratamentului adecvat cu mai multe medicamente, poate fi necesară investigarea unor cauze secundare și ajustarea schemei terapeutice.
c. Monitorizarea tensiunii și respectarea tratamentului
Tratamentul hipertensiunii este, în multe cazuri, de lungă durată. Medicamentele nu trebuie întrerupte doar pentru că valorile tensiunii s-au normalizat.
Ghidurile europene recente recomandă pentru majoritatea adulților tratați o tensiune sistolică de 120–129 mmHg, dacă este bine tolerată. Țintele pot fi mai puțin stricte pentru persoanele fragile, foarte vârstnice sau care prezintă reacții adverse.
Monitorizarea regulată acasă și consultațiile periodice permit ajustarea dozelor. Un jurnal cu valorile tensiunii poate ajuta medicul să evalueze eficiența tratamentului.
6. Ce complicații poate provoca hipertensiunea arterială netratată?
Hipertensiunea arterială necontrolată poate deteriora treptat arterele și organele, chiar în absența simptomelor.
La nivelul inimii, tensiunea mare favorizează îngroșarea mușchiului cardiac, boala coronariană, infarctul miocardic și insuficiența cardiacă.
La nivelul creierului, hipertensiunea crește riscul de accident vascular cerebral, atât ischemic, cât și hemoragic. De asemenea, poate contribui la declin cognitiv și demență vasculară.
Rinichii pot fi afectați prin deteriorarea vaselor mici care filtrează sângele, ceea ce poate duce la boală cronică de rinichi.
Hipertensiunea poate afecta și retina, provocând modificări ale vaselor de sânge din ochi, iar în formele severe, tulburări de vedere.
Un control eficient al tensiunii reduce riscul acestor complicații. Un studiu clinic amplu a arătat că un control tensional mai intensiv a redus evenimentele cardiovasculare la adulți cu diabet de tip 2 și risc crescut, dar a crescut unele reacții adverse.
7. Cum poate fi prevenită hipertensiunea arterială?
Hipertensiunea primară nu poate fi prevenită în toate situațiile, însă riscul poate fi redus prin adoptarea unor obiceiuri sănătoase.
O alimentație bogată în legume, fructe, cereale integrale și proteine sănătoase, cu puțină sare, este o măsură importantă.
Mișcarea regulată și menținerea unei greutăți potrivite contribuie la sănătatea vasculară. Evitarea fumatului și limitarea alcoolului reduc suplimentar riscul cardiovascular.
Somnul adecvat și identificarea apneei obstructive în somn sunt importante, mai ales când există sforăit puternic și somnolență în timpul zilei.
Persoanele cu antecedente familiale de hipertensiune, diabet sau boli renale ar trebui să își verifice periodic tensiunea.
Prevenția înseamnă și evitarea automedicației prelungite cu substanțe care pot crește tensiunea, precum unele antiinflamatoare sau decongestionante.
Chiar și după diagnostic, aceste măsuri rămân utile deoarece pot îmbunătăți controlul bolii și pot completa efectele medicamentelor.
8. Concluzie
Hipertensiunea arterială este o afecțiune frecventă, care poate evolua fără simptome, dar care crește riscul de infarct, accident vascular cerebral și afectare renală.
Cauzele hipertensiunii sunt variate, de la predispoziția genetică și factorii de stil de viață până la boli renale și hormonale.
Tratamentul hipertensiunii combină alimentația echilibrată, activitatea fizică și medicamentele, atunci când sunt necesare. Monitorizarea regulată și respectarea recomandărilor medicale sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor.
Întrebări și răspunsuri
Întrebare: De la ce valori se consideră că începe hipertensiunea arterială?
Răspuns: În ghidurile europene, hipertensiunea este definită prin valori repetate de cel puțin 140/90 mmHg în cabinet. Ghidurile americane folosesc pragul de 130/80 mmHg.
Întrebare: Care sunt principalele cauze ale hipertensiunii?
Răspuns: Predispoziția genetică, vârsta, excesul de sare, sedentarismul, obezitatea și unele boli renale sau hormonale.
Întrebare: Care sunt opțiunile de tratament pentru hipertensiunea arterială?
Răspuns: Tratamentul include reducerea sării, dieta DASH, mișcare, controlul greutății și medicamente precum IECA, BRA, blocante ale canalelor de calciu sau diuretice.
Întrebare: Hipertensiunea arterială poate fi vindecată definitiv?
Răspuns: Hipertensiunea primară necesită, de obicei, control pe termen lung. Unele forme secundare se pot ameliora sau chiar remite după tratarea cauzei.
Întrebare: Ce trebuie să faci dacă ai tensiune mare, dar nu ai simptome?
Răspuns: Repetă măsurătorile și solicită evaluare medicală. Lipsa simptomelor nu exclude hipertensiunea și riscul de complicații.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
European Society of Cardiology - 2024 ESC Guidelines for the Management of Elevated Blood Pressure and Hypertension
https://www.escardio.org/guidelines/clinical-practice-guidelines/all-esc-practice-guidelines/elevated-blood-pressure-and-hypertension/
Cochrane - Does the DASH diet help people with or at risk of cardiovascular diseases?
https://www.cochrane.org/evidence/CD013729_does-dash-diet-help-people-or-risk-cardiovascular-diseases
NEJM - Intensive Blood-Pressure Control in Patients with Type 2 Diabetes
https://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJMoa2412006
Studiul „Intensive Blood-Pressure Control in Patients with Type 2 Diabetes”, apărut în N Engl J Med 2025;392:1155-1167, DOI: 10.1056/NEJMoa2412006, VOL. 392 NO. 12, autori: Yufang Bi et al.
Te-ar mai putea interesa și...
