Cand e contraindicata terapia cu interferon la pacientii cu hepatita C
Rezumat: Interferonul a reprezentat timp de mulți ani baza tratamentului pentru hepatita C, de obicei în asociere cu ribavirina. Astăzi, această terapie a fost înlocuită aproape complet de antivirale cu acțiune directă, mai eficiente și mai bine tolerate.
Interferonul este contraindicat formal în anumite situații, precum hepatita autoimună și ciroza decompensată. Alte afecțiuni, inclusiv depresia severă, bolile cardiace, insuficiența renală sau modificările grave ale celulelor sangvine, pot face tratamentul nepotrivit sau necesită precauții speciale.
În sarcină există riscuri importante, mai ales în schemele care conțin ribavirină. În prezent, antiviralele orale vindecă majoritatea persoanelor cu hepatita C.
1. Ce este interferonul și ce rol a avut în tratamentul hepatitei C?
a. Cum acționează interferonul asupra virusului hepatitei C?
b. De ce a fost înlocuit în mare parte de antivirale moderne?
2. Când este contraindicată terapia cu interferon în hepatita C?
a. Afecțiuni psihice severe și depresie necontrolată
b. Boli autoimune
c. Ciroză hepatică decompensată
d. Sarcină și planificarea unei sarcini
e. Afecțiuni cardiace, renale sau hematologice severe
3. Ce reacții adverse poate provoca interferonul?
a. Simptome asemănătoare gripei și oboseală
b. Tulburări psihice și modificări ale analizelor de sânge
4. De ce antiviralele cu acțiune directă sunt preferate astăzi în hepatita C?
a. Eficiența antiviralelor moderne
b. Durata tratamentului și tolerabilitatea
5. Mai există totuși situații în care se folosește interferon pentru hepatita C?
6. Ce analize sunt necesare înainte de alegerea tratamentului pentru hepatita C?
7. Concluzie
1. Ce este interferonul și ce rol a avut în tratamentul hepatitei C?
Interferonii sunt proteine implicate în răspunsul natural al organismului împotriva infecțiilor virale. Interferonul alfa produs ca medicament a fost folosit timp de decenii pentru tratarea hepatitei C cronice.
Ulterior a fost introdus interferonul pegylat, numit și peginterferon. Modificarea moleculei îi prelungește acțiunea în organism și a permis administrarea mai rară decât în cazul formelor mai vechi.
Timp de mulți ani, tratamentul standard pentru hepatita C a constat în peginterferon asociat cu ribavirină. Terapia era însă îndelungată, producea numeroase reacții adverse și nu vindeca toate persoanele tratate.
a. Cum acționează interferonul asupra virusului hepatitei C?
Interferonul nu atacă virusul hepatitei C în același mod în care acționează antiviralele moderne. El se leagă de receptori aflați pe suprafața celulelor și activează mecanismele naturale de apărare antivirală.
Este stimulată calea de semnalizare JAK-STAT, care determină activarea mai multor gene implicate în răspunsul antiviral. Proteinele rezultate pot împiedica replicarea virusului și pot modifica răspunsul imun al organismului.
Tocmai pentru că interferonul influențează intens sistemul imunitar, efectele sale nu se limitează la virus. Pot apărea reacții la nivel psihic, hematologic, endocrin, cardiovascular sau autoimun.
b. De ce a fost înlocuit în mare parte de antivirale moderne?
Apariția medicamentelor antivirale cu acțiune directă a schimbat radical tratamentul pentru hepatita C. Aceste medicamente acționează asupra unor proteine de care virusul are nevoie pentru a se multiplica.
În prezent, organizațiile internaționale recomandă scheme pangenotipice cu antivirale orale pentru aproape toate persoanele cu infecție cronică cu virusul hepatitei C.
Antiviralele moderne pot vindeca peste 95% dintre persoanele tratate, iar multe scheme durează numai 8-12 săptămâni. În plus, reacțiile adverse sunt, în general, mult mai ușor de tolerat decât în cazul tratamentelor bazate pe interferon.
2. Când este contraindicată terapia cu interferon în hepatita C?
Este utilă o distincție. Nu toate bolile enumerate în trecut drept „contraindicații la interferon” sunt contraindicații absolute conform informațiilor actuale de prescriere.
Pentru peginterferon alfa-2a, hepatita autoimună și ciroza hepatică decompensată sunt contraindicații formale. Alte boli severe pot necesita evitarea tratamentului, supraveghere atentă, modificarea dozei sau oprirea terapiei.
În practica actuală, problema apare mult mai rar, deoarece pentru hepatita C sunt preferate antivirale fără interferon.
a. Afecțiuni psihice severe și depresie necontrolată
Interferonul poate provoca sau agrava reacții neuropsihice severe. Au fost raportate depresie, idei suicidare, comportament agresiv, psihoză, halucinații, manie și recăderi ale unor tulburări psihice.
O depresie severă necontrolată sau o tulburare psihică instabilă făceau terapia cu interferon deosebit de problematică. Pacientul necesita evaluare psihiatrică și monitorizare atentă, iar apariția unor simptome severe putea impune oprirea tratamentului.
O analiză a subliniat că regimurile vechi cu peginterferon au contribuit la excluderea multor persoane cu boli psihice severe de la tratament, tocmai din cauza efectelor neuropsihiatrice.
Situația este diferită în era antiviralelor cu acțiune directă, care permit tratarea hepatitei C și la numeroși pacienți cu afecțiuni psihice.
b. Boli autoimune
Hepatita autoimună reprezintă o contraindicație explicită pentru peginterferon alfa-2a. Interferonul stimulează sistemul imunitar și poate agrava un proces în care imunitatea atacă propriile țesuturi.
Și alte boli autoimune necesită atenție. Interferonul poate determina apariția sau exacerbarea unor tulburări autoimune și endocrine, inclusiv modificări ale funcției tiroidei.
Totuși, expresia „orice boală autoimună reprezintă o contraindicație absolută” ar fi prea generală. Riscul depinde de boală, activitatea acesteia și produsul utilizat.
c. Ciroză hepatică decompensată
Ciroza decompensată înseamnă că ficatul nu mai reușește să își îndeplinească suficient funcțiile. Pot apărea ascită, encefalopatie hepatică, hemoragii digestive sau icter important.
Peginterferonul este contraindicat la pacienții cu ciroză și decompensare hepatică. Tratamentul poate agrava insuficiența hepatică și poate pune pacientul în pericol.
În prezent, pacienții cu hepatita C și ciroză decompensată pot beneficia de anumite scheme de antivirale cu acțiune directă, alese de medicul specialist în funcție de severitatea bolii și de celelalte caracteristici individuale.
O meta-analiză a arătat că regimurile pe bază de sofosbuvir pot obține răspuns virologic susținut la numeroși pacienți cu ciroză decompensată, deși tratamentul acestei categorii rămâne mai complex.
d. Sarcină și planificarea unei sarcini
În trecut, interferonul pentru hepatita C era folosit frecvent împreună cu ribavirina. Această distincție este importantă deoarece ribavirina are un risc cunoscut de toxicitate embrio-fetală.
Ribavirina este contraindicată femeilor însărcinate și bărbaților ale căror partenere sunt însărcinate. Trebuie prevenită sarcina și pentru o perioadă după încheierea tratamentului, conform informațiilor actuale ale produsului.
Pentru peginterferon, datele adecvate la femeile gravide sunt insuficiente. Studiile pe animale au indicat posibilitatea afectării sarcinii, astfel încât utilizarea în această perioadă nu este considerată o opțiune de rutină.
Așadar, vechea combinație interferon-ribavirină este clar nepotrivită în sarcină, iar planificarea unei sarcini trebuie discutată cu medicul înainte de orice tratament antiviral.
e. Afecțiuni cardiace, renale sau hematologice severe
Interferonul poate determina scăderea numărului de globule albe și trombocite și poate accentua probleme hematologice existente. Din acest motiv, hemoleucograma era obligatorie înainte și în timpul tratamentului.
Informațiile de prescriere recomandă prudență la valori inițiale mici ale neutrofilelor, trombocitelor sau hemoglobinei și reducerea ori întreruperea tratamentului dacă apar citopenii severe.
Și bolile cardiovasculare necesită precauție. Au fost raportate hipertensiune, tulburări de ritm, durere toracică și infarct miocardic în timpul tratamentului cu peginterferon.
Asocierea cu ribavirină este și mai problematică în bolile cardiace instabile, deoarece ribavirina poate provoca anemie și poate agrava ischemia cardiacă.
În insuficiența renală, eliminarea peginterferonului poate fi modificată, iar doza poate necesita ajustare. Afecțiunea renală severă nu este automat o contraindicație absolută a interferonului, dar necesită evaluare individuală.
3. Ce reacții adverse poate provoca interferonul?
Terapia cu interferon este cunoscută pentru numărul relativ mare de reacții adverse. Unele sunt neplăcute, dar controlabile, în timp ce altele pot deveni suficient de severe pentru întreruperea tratamentului.
Din acest motiv, pacienții tratați în trecut cu interferon necesitau analize regulate și monitorizare clinică atentă.
a. Simptome asemănătoare gripei și oboseală
Printre cele mai frecvente reacții se numărau febra, frisoanele, durerile musculare și articulare, cefaleea, slăbiciunea și oboseala.
Aceste manifestări asemănătoare gripei puteau apărea după injecție și puteau afecta semnificativ calitatea vieții, în special în cazul tratamentelor de lungă durată.
Alte reacții puteau include scăderea apetitului, greață, pierdere în greutate, iritabilitate și tulburări de somn.
b. Tulburări psihice și modificări ale analizelor de sânge
Depresia este una dintre cele mai cunoscute probleme asociate interferonului. La unii pacienți simptomele puteau deveni severe și necesitau evaluare psihiatrică ori oprirea terapiei.
Interferonul poate suprima și activitatea măduvei osoase. Pot apărea neutropenie, trombocitopenie și alte modificări hematologice. Asocierea cu ribavirină creștea suplimentar riscul unor probleme precum anemia.
Au mai fost descrise afecțiuni autoimune și endocrine, tulburări oculare, infecții, probleme pulmonare și reacții cutanate severe.
4. De ce antiviralele cu acțiune directă sunt preferate astăzi în hepatita C?
Antiviralele cu acțiune directă, prescurtate DAA, blochează proteine specifice ale virusului hepatitei C. Astfel, împiedică virusul să se multiplice și permit eliminarea infecției.
Ele au schimbat tratamentul deoarece sunt administrate oral, sunt mult mai eficiente și produc mai puține reacții adverse decât vechile scheme cu interferon.
a. Eficiența antiviralelor moderne
Antiviralele moderne vindecă peste 95% dintre persoanele tratate în multe situații clinice. Vindecarea este definită prin absența ARN-ului viral după încheierea tratamentului, de regulă evaluată la cel puțin 12 săptămâni.
În prezent există scheme pangenotipice, adică eficiente împotriva mai multor genotipuri ale virusului hepatitei C.
Pentru mulți adulți fără ciroză, ghidurile actuale includ, de exemplu, glecaprevir/pibrentasvir timp de opt săptămâni sau sofosbuvir/velpatasvir timp de 12 săptămâni.
b. Durata tratamentului și tolerabilitatea
Vechile tratamente cu interferon și ribavirină puteau dura luni și necesitau injecții regulate, analize repetate și ajustarea dozelor.
Multe scheme cu antivirale actuale durează doar 8-12 săptămâni și sunt formate din comprimate administrate zilnic.
În plus, tratamentul cu DAA este posibil pentru categorii de pacienți care erau greu de tratat în perioada interferonului, inclusiv multe persoane cu afecțiuni psihice sau alte boli asociate.
5. Mai există totuși situații în care se folosește interferon pentru hepatita C?
În tratamentul modern al hepatitei C, interferonul nu mai reprezintă o opțiune de rutină. Recomandările actuale se bazează pe scheme orale cu antivirale cu acțiune directă.
Unele produse cu peginterferon păstrează în anumite țări indicații autorizate pentru hepatita C, însă acest lucru nu înseamnă că reprezintă standardul terapeutic actual.
În situații excepționale, accesul la medicamente, disponibilitatea locală și particularitățile pacientului pot influența decizia terapeutică. O eventuală utilizare a interferonului ar necesita însă evaluare de specialitate și nu este alternativa obișnuită la DAA.
Pentru majoritatea pacienților, inclusiv pentru cei dificil de tratat în trecut, există astăzi scheme cu antivirale fără interferon.
6. Ce analize sunt necesare înainte de alegerea tratamentului pentru hepatita C?
Înainte de tratamentul actual pentru hepatita C trebuie confirmată infecția activă prin determinarea ARN-HCV, adică încărcătura virală.
Se evaluează și gradul fibrozei hepatice. Scorul FIB-4 este una dintre metodele folosite pentru identificarea pacienților care pot avea fibroză avansată sau ciroză.
Printre analizele recomandate înainte de antivirale se numără hemoleucograma, INR, albumina, bilirubina, ALT, AST, fosfataza alcalină și evaluarea funcției renale prin eGFR.
Se fac și teste pentru hepatita B și HIV. În anumite scheme poate fi necesară determinarea genotipului virusului hepatitei C.
Medicul trebuie să verifice toate medicamentele, suplimentele și produsele pe bază de plante utilizate de pacient, deoarece unele antivirale pot avea interacțiuni medicamentoase importante.
Pentru femeile aflate la vârstă fertilă poate fi indicat un test de sarcină și trebuie discutate riscurile tratamentului în cazul unei sarcini.
7. Concluzie
Interferonul a avut un rol esențial în tratamentul hepatitei C înainte de apariția medicamentelor moderne, dar era dificil de tolerat și avea numeroase limitări.
Hepatita autoimună și ciroza decompensată se află printre contraindicațiile formale ale peginterferonului. Depresia severă, tulburările hematologice și bolile cardiace sau renale importante necesită, de asemenea, precauții majore.
În sarcină, problema este deosebit de importantă pentru vechile scheme cu ribavirină, medicament contraindicat din cauza riscului pentru făt.
Astăzi, tratamentul hepatitei C se bazează în principal pe antivirale orale cu acțiune directă. Acestea vindecă peste 95% dintre pacienți în multe situații și, pentru majoritatea persoanelor, au făcut ca terapia cu interferon să devină istorie.
Întrebări și răspunsuri
Întrebare: Se mai tratează hepatita C cu interferon?
Răspuns: Nu în mod obișnuit. În prezent, standardul îl reprezintă antiviralele cu acțiune directă, administrate oral și mult mai bine tolerate.
Întrebare: Când este interferonul contraindicat?
Răspuns: Printre contraindicațiile formale ale peginterferonului se numără hepatita autoimună și ciroza hepatică decompensată. Alte boli severe pot necesita evitarea sau întreruperea tratamentului.
Întrebare: Interferonul poate provoca depresie?
Răspuns: Da. Interferonul poate provoca sau agrava depresia și alte tulburări neuropsihice. În cazurile severe, tratamentul trebuie întrerupt și este necesară evaluarea medicală.
Întrebare: Cât durează tratamentul modern pentru hepatita C?
Răspuns: Pentru mulți pacienți, tratamentul cu antivirale durează aproximativ 8-12 săptămâni, dar schema și durata depind de starea ficatului, tratamentele anterioare și medicamentele alese.
Întrebare: Ce analize se fac înainte de tratamentul pentru hepatita C?
Răspuns: Se verifică ARN-HCV, hemoleucograma, funcția ficatului și rinichilor, gradul fibrozei și prezența hepatitei B sau HIV. Pot fi necesare și alte teste, în funcție de situația pacientului.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Johns Hopkins University - The Role of Interferon for the Treatment of Chronic Hepatitis C Virus Infection
https://pure.johnshopkins.edu/en/publications/the-role-of-interferon-for-the-treatment-of-chronic-hepatitis-c-v/
Pub Med - Efficacy and Safety of Sofosbuvir-based Regimens in Hepatitis C Patients With Decompensated Cirrhosis: A Systematic Review and Meta-analysis
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/36406321/
Studiul „Efficacy and Safety of Sofosbuvir-based Regimens in Hepatitis C Patients With Decompensated Cirrhosis: A Systematic Review and Meta-analysis”, apărut în J Clin Transl Hepatol. 2023 Feb 28;11(1):144-155. doi: 10.14218/JCTH.2022.00006. Epub 2022 Jun 28, autori: Wenyan Zhang et al.
PMC - Treatment of Hepatitis C Infections with Interferon: A Historical Perspective
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC2989738/
Studiul „Treatment of Hepatitis C Infections with Interferon: A Historical Perspective”, apărut în Hepat Res Treat. 2010 Sep 6;2010:323926. doi: 10.1155/2010/323926, autori: Robert M Friedman, Sara Contente
Te-ar mai putea interesa și...
