Efectele secundare ale terapiei cu interferon

Terapia cu interferon este folosită pentru a trata hepatita C și durează, de regulă, 6-12 luni. Efectele secundare ale terapiei cu interferon reprezintă o provocare pentru pacienții care urmează un asemenea tratament pentru eliminarea virusului hepatic C, de aceea, în ultimii ani, au apărut și alte tratamente în locul acestui medicament.

Potrivit unor cercetări recente, infecția cu virusul hepatitei C are un efect substanțial asupra morbidității și mortalității la nivel mondial, deoarece este o cauză a cirozei, carcinomului hepatocelular, transplantului hepatic și decesului de cauză hepatică. Medicamentele antivirale cu acțiune directă disponibile în prezent au o eficacitate ridicată și o siguranță excelentă și pot fi utilizate la toți pacienții cu boală hepatică cronică evidentă clinic și în grupuri care demonstrează comportamente de risc pentru a reduce răspândirea infecției.

Până nu demult, pentru hepatita C se făcea doar tratament cu interferon, eventual combinat cu ribavirină. Interferonul are, însă, o serie de efecte adverse, mai ales pentru că este un tratament pe termen îndelungat, oferind astfel efectelor secundare șansa să se dezvolte și să se înrăutățească în timp. Un alt motiv pentru care acest tratament cu interferon are atât de multe efecte nedorite constă în faptul că adesea este folosit în asociere cu ribavirina, care la rândul ei are multe efecte adverse.

RECOMANDĂRILE EXPERȚILOR DOC

Efecte adverse care apar la începutul unui tratament cu interferon

La începutul tratamentului pe bază de interferon, pacientul poate experimenta efecte adverse blânde, care se ameliorează pe măsură ce trece timpul. Este vorba despre simptome similare cu cele provocate de o gripă:

Febră
Frisoane
Dureri musculare și articulare
Palpitații

Efecte adverse care apar ulterior în timpul terapiei cu interferon

Pe măsură ce tratamentul este continuat apar, însă, alte simptome precum:

Insomnii
Greață
Vărsături
Diaree
Oboseală accentuată
Pierderea apetitului
Irascibilitate
Mâncărimi la nivelul pielii

Efecte adverse severe ale terapiei cu interferon, pe termen lung

În cazuri mult mai rare, adică la 2 pacienți din 10, pot apărea și efecte adverse mult mai agresive în timpul unui tratament cu interferon, eventual combinat cu ribavirină, și anume:

Anemia

Interferonul împiedică funcționarea măduvei osoase, ceea ce înseamnă că aceasta nu va produce suficiente celule sangvine, cauzând o serie de afecțiuni printre care și anemia. Celulele roșii ale sângelui sunt cele care transportă oxigenul în organism. Un nivel redus al celulelor roșii din sânge cauzează deci anemie, care se manifestă prin simptome precum: oboseală, slăbiciune, paloare, aritmie.

Risc crescut de infecție

Celulele albe din sânge sunt cele care se luptă cu hepatita C, iar un nivel redus al acestor celulele crește riscul de infecție. Infecțiile se manifestă prin simptome precum: febră, frisoane, durere în gât, dureri la urinare, simptome de gripă.

Boală autoimună

Interferonul poate mări producția unor anumiți anticorpi din organism. Organismul poate confunda acești anticorpi în exces cu invadatori, reacționând în consecință și astfel pot apărea afecțiuni autoimune precum psoriazisul, poliartrita reumatoidă sau lupusul.

Depresie severă

Terapia cu interferon poate declanșa o depresie sau o tulburare psihică. Riscul este și mai mare dacă pacientul s-a confruntat deja cu o asemenea problemă în trecut. Simptomele pot fi următoarele: comportament agresiv, halucinații, manie și gânduri suicidale.

Accident vascular cerebral

Pacientul aflat în tratament cu interferon se poate confrunta cu creșterea tensiunii arteriale, ceea ce înseamnă că și riscul de accident vascular cerebral este mărit. Simptomele accidentului vascular cerebral pot fi următoarele: durere puternică de cap, confuzie, slăbiciune, probleme de vedere precum vederea încețoșată sau dublată, discurs incoerent.

Alte tratamente pentru hepatita C

Până de curând, tratamentul pentru hepatita C se baza, în mod exclusiv, pe terapia cu interferon și ribavirină. În ultimii ani însă, au apărut tratamente noi mai eficiente, care pot vindeca hepatita C în majoritatea cazurilor și care necesită o perioadă de tratament mult mai scurtă, ceea ce înseamnă că și efectele secundare au o intensitate mai slabă. Întrucât noile tratamente sunt foarte scumpe și sunt eficiente numai în anumite cazuri, unii medici folosesc în continuare terapia cu interferon pentru hepatită C.

Tratamentele moderne pentru hepatita C se bazează pe medicamente antivirale cu acțiune directă, care au fost dezvoltate pentru a combate virusul hepatitic C în mod direct, blocând diferitele etape ale ciclului său de replicare. Aceste medicamente sunt de obicei administrate într-un regim de combinație, pentru a crește eficacitatea și a preveni rezistența virală.

Cele mai comune clase de medicamente antivirale cu acțiune directă utilizate pentru hepatita C sunt:

Inhibitori de protează

Aceste medicamente împiedică acțiunea proteazei virale, o enzimă esențială în replicarea virală.

Inhibitori ai polimerazei nucleotidice/nucleozidice

Aceste medicamente acționează asupra polimerazei virale, împiedicând virusul să-și copieze materialul genetic.

Inhibitori ai polimerazei non-nucleotidice

Aceste medicamente acționează diferit de inhibitorii polimerazei nucleotidice, blocând activitatea polimerazei virale.

Inhibitori ai NS5A (inhibitori de proteină NS5A)

Aceste medicamente au rol în interferarea cu replicarea virală și asamblarea particulelor virale.

Regimurile de tratament variază în funcție de genotipul viral al pacientului și de gradul de afectare hepatică. Durata tratamentului poate varia de la câteva săptămâni la câteva luni. Unul dintre principalele avantaje ale acestor tratamente moderne pentru hepatita C este că au o rată de vindecare ridicată, de obicei peste 95%, ceea ce înseamnă că virusul devine nedetectabil în sânge și se poate produce o recuperare completă a ficatului.

Genotipul 1 al virusului hepatic C

Potrivit specialiștilor, genotipul 1 este mai rezistent la tratamentul cu interferon-alfa pegilat plus ribavirină decât alte genotipuri, însă odată cu utilizarea acestor medicamente antivirale cu acțiune directă fără interferon, situația stă mult mai bine pentru pacienți.

Tratamentul de primă linie pentru genotipul 1 al virusului hepatic C include următoarele combinații posibile:

Ledipasvir/sofosbuvir
Elbasvir/grazoprevir
Velpatasvir/ sofosbuvir
Glecaprevir/pibrentasvir

Combinația de ledipasvir 90 mg cu sofosbuvir 400 mg se administrează pe cale orală o dată pe zi timp de 8 până la 12 săptămâni, în funcție de istoricul de tratament anterior al pacientului, de încărcătura virală înainte de tratament și de gradul de de fibroză hepatică.

Combinația în doză fixă de elbasvir 50 mg cu grazoprevir 100 mg se administrează oral o dată pe zi, cu sau fără ribavirină 500 până la 600 mg pe cale orală de două ori pe zi, timp de 12 până la 16 săptămâni, în funcție de istoricul de terapie anterioară, de gradul de fibroză hepatică și, la pacienții cu genotip 1a, prezența sau absența variantelor inițiale la elbasvir asociate rezistenței NS5A.

Combinația cu doză fixă de velpatasvir 100 mg cu sofosbuvir 400 mg se administrează oral o dată pe zi timp de 12 săptămâni.

Combinația cu doză fixă de glecaprevir 300 mg cu pibrentasvir 120 mg se administrează pe cale orală o dată pe zi timp de 8 până la 16 săptămâni, în funcție de istoricul tratamentului anterior și de gradul de fibroză hepatică.

Ribavirina este de obicei bine tolerată, dar de obicei provoacă anemie din cauza hemolizei. Doza trebuie redusă dacă hemoglobina scade la < 10 g/dL (100 g/L). Ribavirina este teratogenă atât la bărbați, cât și la femei, de aceea este necesar să se utilizeze metode contraceptive în timpul tratamentului și timp de 6 luni după terminarea tratamentului.

Genotipurile 2, 3, 4, 5 și 6 ale virusului hepatic C

Pentru genotipul 2, se recomandă una dintre următoarele combinații:

Doză fixă de sofosbuvir 400 mg cu velpatasvir 100 mg o dată pe zi timp de 12 săptămâni
Doză fixă de glecaprevir 300 mg cu pibrentasvir 120 mg o dată pe zi timp de 8 până la 12 săptămâni, în funcție de istoricul tratamentului anterior și de gradul de fibroză hepatică

Pentru genotipul 3, tratamentele de primă linie includ:

Doză fixă de sofosbuvir 400 mg cu velpatasvir 100 mg o dată pe zi timp de 12 săptămâni
Doză fixă de glecaprevir 300 mg cu pibrentasvir 120 mg o dată pe zi timp de 8 până la 16 săptămâni, în funcție de istoricul tratamentului anterior și de gradul de fibroză hepatică

Pentru genotipul 4, tratamentele de primă linie includ:

Doză fixă de ledipasvir 90 mg cu sofosbuvir 400 mg oral o dată pe zi timp de 12 săptămâni
Combinație cu doză fixă de elbasvir 50 mg cu grazoprevir 100 mg oral o dată pe zi timp de 12 săptămâni
Combinație cu doză fixă de velpatasvir 100 mg cu sofosbuvir 400 mg o dată pe zi timp de 12 săptămâni
Combinație cu doză fixă de glecaprevir 300 mg cu pibrentasvir 120 mg o dată pe zi timp de 8 până la 12 săptămâni, în funcție de gradul de fibroză hepatică

Pentru genotipurile 5 și 6, tratamentele de primă linie includ:

Doză fixă de ledipasvir 90 mg cu sofosbuvir 400 mg oral o dată pe zi timp de 12 săptămâni
Doză fixă de velpatasvir 100 mg cu sofosbuvir 400 mg o dată pe zi timp de 12 săptămâni
Doză fixă de glecaprevir 300 mg cu pibrentasvir 120 mg o dată pe zi timp de 8 până la 12 săptămâni, în funcție de gradul de fibroză hepatică

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
MSD Manual - Hepatitis C, Chronic
https://www.msdmanuals.com/professional/hepatic-and-biliary-disorders/hepatitis/hepatitis-c,-chronic
NHS – Treatment - Hepatitis C
https://www.nhs.uk/conditions/hepatitis-c/treatment/
NCBI - Hepatitis C: Standard of Treatment and What to Do for Global Elimination
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8954407/
Studiul „Hepatitis C: Standard of Treatment and What to Do for Global Elimination”, apărut în Viruses. 2022 Mar; 14(3): 505. Published online 2022 Feb 28. doi: 10.3390/v14030505, autori: Lorenza Di Marco, Claudia La Mantia, Vito Di Marco

Te-ar mai putea interesa și...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA ȘI