Imunoterapia, rezultate în tratarea sclerozei multiple?
Rezumat: Scleroza multiplă este o boală inflamatorie și neurodegenerativă în care sistemul imunitar atacă structuri ale sistemului nervos central. Imunoterapia și alte tratamente care modifică răspunsul imun pot reduce puseurile, activitatea observată la RMN și, în anumite situații, progresia dizabilității.
Anticorpii monoclonali anti-CD20 sunt folosiți pe scară largă. Tratamentul cu transplant de celule stem, inhibitorii BTK și terapia CAR-T oferă mai multe opțiuni pentru unele tipuri de scleroză multiplă.
Totuși, eficiența diferă între pacienți, iar reducerea activității imune vine cu riscuri precum infecții și alte reacții adverse, necesitând selecție atentă și monitorizare medicală pe termen lung.
1. Ce este scleroza multiplă și cum afectează sistemul nervos?
2. Cum funcționează imunoterapia în scleroza multiplă?
a. Ce urmărește imunoterapia?
b. Cum poate imunoterapia să reducă atacul sistemului imunitar asupra nervilor?
c. Ce rezultate are imunoterapia în tratarea sclerozei multiple?
3. Care sunt limitele și riscurile imunoterapiei?
a. Reacții adverse și riscul de infecții
b. De ce este necesară monitorizarea medicală?
c. Poate fi vindecată scleroza multiplă prin imunoterapie?
4. Ce alte tratamente există pentru scleroza multiplă?
a. Tratamentele care modifică evoluția bolii
b. Corticosteroizii pentru puseuri
c. Medicamentele pentru controlul simptomelor
d. Recuperarea medicală și kinetoterapia
5. Concluzie
1. Ce este scleroza multiplă și cum afectează sistemul nervos?
Scleroza multiplă este o boală cronică a sistemului nervos central, care cuprinde creierul, măduva spinării și nervii optici. Sistemul imunitar atacă în mod anormal mielina, învelișul care protejează fibrele nervoase și permite transmiterea rapidă a impulsurilor nervoase.
Inflamația poate deteriora atât mielina, cât și fibrele nervoase. În zonele afectate apar leziuni sau „plăci”, care pot fi observate prin imagistica prin rezonanță magnetică.
Consecința este perturbarea mesajelor transmise între creier și diferitele părți ale organismului. În funcție de localizarea leziunilor, simptomele sunt foarte diferite de la un pacient la altul.
Pot apărea oboseală intensă, tulburări de vedere, furnicături, amorțeală, slăbiciune musculară, probleme de echilibru, spasme, durere, dificultăți de mers, tulburări urinare și probleme de memorie sau concentrare.
Unele persoane prezintă puseuri urmate de perioade de remisiune. La altele, dizabilitatea se agravează treptat, cu sau fără puseuri evidente.
În scleroza multiplă coexistă inflamația și procesele neurodegenerative. Din acest motiv, tratamentul modern încearcă atât să controleze activitatea anormală a sistemului imunitar, cât și să limiteze acumularea în timp a leziunilor neurologice.
2. Cum funcționează imunoterapia în scleroza multiplă?
Termenul imunoterapie cuprinde abordări care modifică activitatea sistemului imunitar. În scleroza multiplă, multe dintre medicamentele care modifică evoluția bolii acționează tocmai asupra celulelor sau mecanismelor imunitare implicate în inflamație.
Unele terapii reduc numărul anumitor limfocite. Altele împiedică pătrunderea celulelor imune în sistemul nervos central sau modifică modul în care acestea circulă și comunică între ele.
Anticorpii monoclonali reprezintă una dintre cele mai importante forme moderne de imunoterapie. Medicamente precum ocrelizumab, ofatumumab și ublituximab țintesc proteina CD20 de pe suprafața limfocitelor B și determină reducerea acestor celule.
a. Ce urmărește imunoterapia?
Scopul principal nu este „oprirea” completă a sistemului imunitar. Imunoterapia încearcă să scadă reacțiile imune care cauzează inflamație și distrug mielina. Totodată, încearcă să păstreze capacitatea organismului de a combate infecțiile.
Tratamentele eficiente pot reduce numărul puseurilor, apariția unor noi leziuni la RMN și acumularea dizabilității. Eficiența diferă însă în funcție de forma bolii și de mecanismul medicamentului.
În general, efectele sunt mai evidente asupra componentei inflamatorii a sclerozei multiple. Combaterea progresiei independente de puseuri, întâlnită mai ales în formele progresive, a reprezentat o provocare mult mai mare.
b. Cum poate imunoterapia să reducă atacul sistemului imunitar asupra nervilor?
Limfocitele B și T participă la reacțiile inflamatorii din scleroza multiplă. De aceea, unele tratamente țintesc direct aceste celule sau împiedică deplasarea lor spre creier și măduva spinării.
Terapiile anti-CD20 reduc anumite populații de limfocite B implicate în prezentarea antigenelor, producerea unor mediatori inflamatori și întreținerea răspunsului imun. Aceste terapii au devenit unele dintre cele mai eficiente opțiuni pentru formele recidivante de scleroză multiplă.
Natalizumab are o strategie diferită. Acesta blochează o moleculă implicată în deplasarea celulelor imune prin bariera hemato-encefalică, reducând accesul lor către sistemul nervos central.
Alemtuzumab țintește CD52 și produce o scădere amplă, urmată de repopularea anumitor limfocite. Cladribina este o altă terapie prin care populațiile de limfocite sunt reduse temporar, cu scopul de a modifica răspunsul imun pe termen mai lung.
O abordare mai intensă este transplantul autolog de celule stem hematopoietice, numit AHSCT. Înaintea reinfuzării propriilor celule stem ale pacientului se administrează chimioterapie pentru a elimina mare parte din sistemul imun existent.
Scopul nu este ca celulele stem să repare direct nervii, ci realizarea unei „resetări” a sistemului imunitar. Recomandările europene din 2025 consideră AHSCT o opțiune pentru anumite persoane cu forme recidivante agresive, în special după eșecul terapiilor cu eficiență ridicată.
c. Ce rezultate are imunoterapia în tratarea sclerozei multiple?
Rezultatele terapiilor imune deja aprobate sunt importante. Anticorpii monoclonali pot reduce substanțial puseurile și activitatea inflamatorie evidențiată prin RMN, iar anumite tratamente pot încetini acumularea dizabilității.
Un progres recent este legat de tolebrutinib. Acesta este un inhibitor al tirozin-kinazei Bruton, sau BTK. Tolebrutinib poate intra în sistemul nervos central. El influențează limfocitele B și celulele microgliale, care joacă un rol în neuroinflamație.
În studiul HERCULES, desfășurat pe 1.131 de persoane cu scleroză multiplă secundar progresivă fără puseuri, progresia dizabilității confirmată la șase luni a apărut la 22,6% dintre cei tratați cu tolebrutinib și la 30,7% dintre cei care au primit placebo.
Pe baza acestor rezultate, medicamentul a primit autorizație în Uniunea Europeană în iunie 2026 pentru adulții cu scleroză multiplă secundar progresivă fără recăderi în ultimii doi ani.
Imunoterapia celulară CAR-T este o direcție și mai nouă. Celulele T ale pacientului sunt modificate astfel încât să poată recunoaște și elimina celule imune considerate importante în producerea bolii.
Într-un raport recent, doi pacienți cu scleroză multiplă progresivă au primit celule CAR-T îndreptate împotriva CD19. Tratamentul a avut un profil de siguranță acceptabil în aceste două cazuri, iar celulele CAR-T au fost detectate inclusiv în lichidul cefalorahidian.
Aceste rezultate sunt interesante, dar reprezintă doar începutul cercetării. Două cazuri nu pot demonstra că terapia CAR-T este eficientă sau sigură pentru populația largă cu scleroză multiplă. Sunt necesare studii clinice mai mari și urmărire îndelungată.
3. Care sunt limitele și riscurile imunoterapiei?
Principalul avantaj al imunoterapiei este și sursa principalelor riscuri: modificarea puternică a activității sistemului imunitar.
Cu cât un tratament suprimă mai eficient anumite componente ale imunității, cu atât trebuie evaluat mai atent echilibrul dintre controlul sclerozei multiple și riscul reacțiilor adverse.
a. Reacții adverse și riscul de infecții
Terapiile anti-CD20 pot crește susceptibilitatea la anumite infecții. Tratamentul îndelungat poate fi însoțit de scăderea imunoglobulinelor la unii pacienți și de un răspuns mai slab la anumite vaccinuri.
Unele medicamente administrate prin perfuzie pot produce reacții în timpul sau după administrare.
Natalizumab este asociat, rar, cu leucoencefalopatia multifocală progresivă, o infecție cerebrală gravă legată de virusul JC. Riscul nu este identic pentru toți pacienții și poate fi evaluat prin teste specifice.
Alemtuzumab poate fi asociat cu infecții și cu apariția unor afecțiuni autoimune secundare. Diferitele tratamente necesită, așadar, scheme distincte de supraveghere.
Pentru tolebrutinib, monitorizarea ficatului este deosebit de importantă. În studiul HERCULES au fost observate creșteri ale enzimelor hepatice, iar informațiile europene de prescriere includ cerințe specifice de monitorizare.
b. De ce este necesară monitorizarea medicală?
Înaintea unei terapii care modifică sistemul imun pot fi necesare analize de sânge, evaluarea funcției hepatice, determinarea imunoglobulinelor și teste pentru anumite infecții.
În funcție de medicament, se pot verifica hepatitele virale, tuberculoza, imunitatea la virusul varicelo-zosterian sau prezența anticorpilor împotriva virusului JC. Vaccinările necesare sunt uneori efectuate înaintea începerii tratamentului.
Monitorizarea continuă poate include analize sangvine și examinări RMN. Medicul urmărește simultan două lucruri: dacă scleroza multiplă este controlată și dacă tratamentul provoacă efecte nedorite importante.
c. Poate fi vindecată scleroza multiplă prin imunoterapie?
În prezent, scleroza multiplă nu poate fi vindecată prin imunoterapie sau printr-un alt tratament disponibil. Terapiile moderne pot însă schimba considerabil evoluția bolii.
Unele persoane pot avea perioade foarte lungi fără puseuri și fără leziuni noi după un tratament eficient. Acest lucru se numește control al bolii sau remisiune, nu vindecare.
Nici AHSCT nu trebuie prezentat ca tratament curativ. La pacienți atent selectați poate produce un control îndelungat al activității inflamatorii, dar boala se poate reactiva, iar leziunile neurologice deja instalate nu dispar automat.
CAR-T oferă perspectiva unei resetări imune mai profunde, dar rămâne experimentală în scleroza multiplă. Nu există în prezent suficiente date pentru a afirma că ar putea vindeca boala.
4. Ce alte tratamente există pentru scleroza multiplă?
Tratamentul sclerozei multiple nu se rezumă la o singură imunoterapie. Planul este ales în funcție de forma bolii, activitatea observată la RMN, puseuri, vârstă, alte boli, riscurile medicamentelor și preferințele pacientului.
a. Tratamentele care modifică evoluția bolii
Terapiile modificatoare ale bolii, sau DMT, reduc activitatea sclerozei multiple și pot încetini acumularea dizabilității. O mare parte dintre ele acționează, într-un fel sau altul, asupra sistemului imunitar.
Printre medicamentele injectabile se numără interferonii beta, glatiramer acetatul și ofatumumabul.
Tratamentele orale includ, între altele, teriflunomida, dimetil fumaratul, diroximel fumaratul, fingolimodul, siponimodul, ozanimodul, ponesimodul și cladribina.
Printre terapiile administrate prin perfuzie se află ocrelizumab, natalizumab, alemtuzumab și ublituximab.
Ocrelizumabul are indicație și pentru scleroza multiplă primar progresivă. Pentru formele progresive, opțiunile terapeutice rămân mai reduse decât pentru scleroza multiplă recidivantă.
În Uniunea Europeană, tolebrutinibul reprezintă din 2026 o opțiune suplimentară pentru adulții cu scleroză multiplă secundar progresivă fără recăderi recente.
b. Corticosteroizii pentru puseuri
Un puseu înseamnă apariția unor simptome neurologice noi sau agravarea celor existente, pe fondul unei noi activități inflamatorii.
Pentru puseurile suficient de importante încât să necesite tratament se pot utiliza doze mari de corticosteroizi, frecvent metilprednisolon. Aceștia reduc inflamația și pot grăbi recuperarea.
Corticosteroizii nu sunt însă tratament de fond și nu împiedică pe termen lung apariția sclerozei multiple.
În anumite puseuri severe care nu răspund suficient la corticosteroizi poate fi utilizat schimbul plasmatic, numit plasmafereză.
c. Medicamentele pentru controlul simptomelor
Tratamentele simptomatice nu modifică neapărat evoluția bolii, dar pot avea un impact major asupra vieții de zi cu zi.
Spasticitatea și spasmele musculare pot necesita medicamente precum baclofenul sau alte relaxante musculare. Durerea neuropată poate fi tratată cu medicamente specifice durerii provocate de afectarea nervilor.
Există tratamente pentru tulburările urinare, constipație, depresie, probleme sexuale și unele tulburări de somn. Abordarea trebuie adaptată simptomelor fiecărui pacient.
Oboseala necesită frecvent o combinație între identificarea cauzelor care o agravează, planificarea activităților, exerciții fizice, îmbunătățirea somnului și, în anumite cazuri, tratament medicamentos.
d. Recuperarea medicală și kinetoterapia
Recuperarea este o parte importantă a tratamentului pentru scleroza multiplă. Kinetoterapia poate ajuta la menținerea mobilității, forței musculare, echilibrului și independenței.
O meta-analiză care a inclus 40 de studii randomizate a constatat efecte favorabile ale exercițiilor asupra echilibrului, mersului, rezistenței la mers, oboselii și calității vieții persoanelor cu scleroză multiplă.
Programul trebuie adaptat capacității fiecărei persoane și poate cuprinde exerciții aerobice, antrenament de forță, exerciții pentru echilibru, coordonare și mers.
Terapia ocupațională poate ajuta pacientul să adapteze activitățile cotidiene și mediul de acasă sau de la serviciu. Logopedia poate fi utilă atunci când sunt afectate vorbirea sau înghițirea.
5. Concluzie
Imunoterapia a schimbat profund tratamentul sclerozei multiple. Terapiile care țintesc celulele B, în special anticorpii anti-CD20, pot controla foarte eficient activitatea inflamatorie la numeroși pacienți, reducând puseurile și apariția unor noi leziuni.
Cercetarea se îndreaptă acum și către mecanismele care întrețin progresia independentă de puseuri. Rezultatele cu inhibitorii BTK sunt importante, iar autorizarea europeană a tolebrutinibului în 2026 reprezintă un progres pentru o categorie de pacienți cu scleroză multiplă secundar progresivă.
Imunoterapia CAR-T reprezintă o direcție experimentală interesantă, dar datele disponibile sunt încă prea limitate pentru a o considera tratament standard. AHSCT are un rol mai bine stabilit, însă numai pentru pacienți atent selectați și în centre cu experiență.
În prezent, scleroza multiplă nu are un tratament curativ. Combinația dintre terapiile care modifică evoluția bolii, tratarea puseurilor, controlul simptomelor, recuperare și monitorizare poate însă limita deteriorarea neurologică și menține pentru mai mult timp autonomia și calitatea vieții.
Întrebări și răspunsuri
Întrebare: Care sunt medicamentele utilizate pentru tratarea sclerozei multiple?
Răspuns: Sunt utilizate interferoni beta, glatiramer acetat, fumarate, teriflunomidă, modulatori S1P, cladribină și terapii precum ocrelizumab, ofatumumab, natalizumab, alemtuzumab sau ublituximab. Alegerea depinde de forma și activitatea bolii.
Întrebare: Este posibil să te vindeci de scleroza multiplă?
Răspuns: Nu există în prezent un tratament care să vindece scleroza multiplă. Terapiile moderne pot însă reduce puseurile, activitatea bolii și riscul acumulării dizabilității.
Întrebare: Ce înseamnă imunoterapia în scleroza multiplă?
Răspuns: Imunoterapia presupune influențarea sistemului imunitar pentru a reduce atacul asupra sistemului nervos. Anticorpii monoclonali care țintesc limfocitele B sunt exemple importante.
Întrebare: Imunoterapia CAR-T este disponibilă pentru scleroza multiplă?
Răspuns: CAR-T este încă experimentală pentru scleroza multiplă. Primele rezultate la pacienți au demonstrat posibilitatea administrării acestei terapii, dar sunt necesare studii clinice mai ample.
Întrebare: Corticosteroizii tratează scleroza multiplă pe termen lung?
Răspuns: Nu. Corticosteroizii sunt utilizați în principal pentru anumite puseuri, deoarece pot reduce inflamația și grăbi recuperarea. Tratamentul pe termen lung se bazează pe terapiile care modifică evoluția bolii.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Pub Med - The Present and Future of Monoclonal Antibody Therapies for Multiple Sclerosis
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/40986178/
Studiul „The Present and Future of Monoclonal Antibody Therapies for Multiple Sclerosis”, apărut în BioDrugs. 2025 Nov;39(6):815-826. doi: 10.1007/s40259-025-00741-1. Epub 2025 Sep 23, autori: Silvia Susin-Calle et al.
Pub Med - CAR T cells as novel therapeutic strategy for multiple sclerosis and other neuroimmune disorders
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/41470000/
Studiul „CAR T cells as novel therapeutic strategy for multiple sclerosis and other neuroimmune disorders”, apărut în J Neuroinflammation. 2025 Dec 30;23(1):35. doi: 10.1186/s12974-025-03668-0, autori: Sara Samadzadeh et al.
Pub Med - Autologous haematopoietic stem cell transplantation for treatment of multiple sclerosis and neuromyelitis optica spectrum disorder - recommendations from ECTRIMS and the EBMT
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/39814869/
Studiul „Autologous haematopoietic stem cell transplantation for treatment of multiple sclerosis and neuromyelitis optica spectrum disorder - recommendations from ECTRIMS and the EBMT”, apărut în Nat Rev Neurol. 2025 Mar;21(3):140-158. doi: 10.1038/s41582-024-01050-x. Epub 2025 Jan 15, autori: Paolo A Muraro et al.
Pub Med - Tolebrutinib in Nonrelapsing Secondary Progressive Multiple Sclerosis
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/40202696/
Studiul „Tolebrutinib in Nonrelapsing Secondary Progressive Multiple Sclerosis”, apărut în N Engl J Med. 2025 May 15;392(19):1883-1892. doi: 10.1056/NEJMoa2415988. Epub 2025 Apr 8, autori: Robert J Fox et al.
Te-ar mai putea interesa și...
