Ce trebuie sa stii despre scleroza multipla?
Scleroza multiplă reprezintă o tulburare de demielinizare prin care tecile de mielină, substanță care acoperă majoritatea fibrelor nervoase, precum și fibrele nervoase, îndeosebi nervii optici și elemente structurale ale măduvei spinării sunt deteriorate sau distruse. În acest articol despre scleroza multiplă vorbim despre cauze, simptome, dar și metode de tratament.
La nivel mondial, aproximativ 2,5 milioane de oameni au scleroză multiplă, iar în România sunt peste 10.000 de pacienți diagnosticați cu această afecțiune. Cauza bolii este necunoscută, dar poate implica o reacție autoimună, prin care sistemul imunitar atacă propriile țesuturi.
Termenii de „scleroză multiplă” se referă la mai multe zone de cicatrizare - scleroză propriu-zisă, care rezultă din distrugerea tecii din jurul nervilor. Această distrugere se numește demielinizare. Uneori și fibrele nervoase care trimit mesajele (axonii) sunt afectate. În timp, creierul se poate micșora (atrofie cerebrală) din cauza deteriorării axonilor.
Boala evoluează de regulă printr-o alternanță de perioade de sănătate relativă cu episoade de agravare a simptomelor - prin puseuri sau recidive; persoanele afectate pot experimenta probleme de vedere și senzații anormale, iar mișcările pot fi lente și imprecise, cu afectarea coordonării.
Diagnosticul se bazează pe simptomatologie, rezultatele examenului clinic și imagistică, prin rezonanță magnetică. Tratamentul include corticosteroizi, medicamente care ajută la reducerea inflamației și temporizarea deteriorării tecilor de mielină de către sistemul imunitar, precum și medicamente adjuvante, pentru ameliorarea simptomelor. De multe ori, tulburarea se agravează lent, influențând direct calitatea vieții pacientului.
Este considerată ca fiind una dintre cele mai invalidante boli ale adultului cu vârste între 25 și 31 de ani, afectând tinerii aflați în plină activitate socio-profesională, cu implicații socio-economice semnificative, deși se poate manifesta oricând între 15 și 60 de ani. Este oarecum mai frecventă în rândul femeilor și este rară la copii.
În condițiile unei bune gestionări terapeutice, boala nu afectează întotdeauna durata de viață, cu excepția cazului în care tulburarea este foarte severă, însă lipsa tratamentului adecvat sau amânarea pot duce la imobilizarea în scaun cu rotile, la incapacitatea de autoîntreținere, precum și la scăderea speranței de viață, cu 7‑10 ani.
Scleroza multiplă: cauze
Deși cauzele bolii rămân necunoscute, o posibilă explicație ar fi expunerea timpurie la un virus (posibil un virus herpetic sau retrovirus) sau o substanță necunoscută, care declanșează într-un fel reacția sistemului imunitar de a ataca țesuturile proprii (reacție autoimună).
Predispoziția genetică poate fi implicată în scleroza multiplă. De exemplu, un părinte, un frate sau soră cu scleroză multiplă cresc riscul de dobândire a bolii. De asemenea, afecțiunea prezintă o probabilitate mai mare de a se dezvolta la persoanele cu anumiți markeri genetici pe suprafața celulelor, numite antigen leucocitar uman. În mod normal, acești markeri ajută organismul să distingă celulele proprii de alte celule pentru a ști pe care le pot ataca.
Studiile epidemiologice arată ca și mediul în care oamenii petrec primii 15 ani de viață influențează riscul de dezvoltare a sclerozei multiple, fiind mai mare la persoanele care cresc într-o climă temperată - 1 din 2.000, față de numai 1 din 10.000 la oamenii dintr-un climat tropical, riscul scăzând spre nesemnificativ la persoanele care își petrec copilăria în apropierea Ecuatorului.
Aceste diferențe pot fi legate de nivelul de vitamina D, care crește la expunerea la ultraviolete, motiv pentru care s-au generat teoriile conform cărora un nivel scăzut al acestei vitamine ar predispune la dezvoltarea bolii. Modalitățile prin care vitamina D poate proteja împotriva tulburării sunt necunoscute. Fumatul, de asemenea, pare să crească riscul de a dezvolta tulburarea - de asemenea, mecanismul este necunoscut.
Scleroza multiplă: simptome
Simptomele variază foarte mult de la o persoană la alta, în funcție de gradul în care fibrele nervoase sunt demielinizate. În cazul în care fibrele nervoase care transportă informații senzoriale devin demielinizate, pacientul experimentează cu precădere probleme legate de senzații - simptome senzoriale. În cazul în care sunt afectate fibrele nervoase care transportă semnalele către mușchi, devin pregnante problemele legate de mișcare - simptomele motorii.
Scleroză multiplă poate progresa și regresa impredictibil. În acest context s-au descris mai multe modele tipice de simptome:
Modelul remisiv
În acest caz, simptomele se agravează și alternează cu remisiuni, în care se diminuează sau stagnează. Remisiunile pot dura luni sau ani. Recidivele pot apărea însă, în mod spontan sau declanșate de o infecție, cum ar fi gripa.
Modelul primar progresiv
Boala progresează treptat, fără remisiuni sau recidive evidente, deși pot exista platouri temporare în timpul căreia afecțiunea stagnează.
Modelul secundar progresiv
Acest model începe cu recurențe care alternează cu remisiuni, dublate de progresia treptată a bolii.
Modelul recurent
În această situație, boala progresează treptat, iar progresia este întreruptă de recurențe bruște, un model mai rar întâlnit.
Pacienții prezintă de regulă o recidivă la fiecare 2 ani, dar frecvența variază de la un caz la altul. Simptomele timpurii de demielinizare la nivelul sistemului nervos pot începe cu mult înainte că tulburarea să fie diagnosticată.
În scleroza multiplă, cele mai frecvente simptome timpurii sunt furnicături, amorțeală, durere, senzație de arsură și mâncărime la nivelul brațelor, picioarelor, trunchiului sau feței și, uneori, o senzație de slăbiciune fără motiv sau de pierderea a dexterității, la un picior sau de mână.
Vederea centrală poate deveni slabă sau neclară, în timp ce vederea periferică (laterală) este mai puțin afectată. Poate apărea și oftalmoplegia internucleară, cu afectarea vederii, atunci când ochii se mișcă în lateral, din cauza afectării nervului optic
Inflamația nervului optic poate determina pierderea vederii la un ochi, cu durere atunci când este mișcat. În paralel, poate fi afectată și partea din spate a măduvei spinării, la nivelul gâtului și pacientul poate resimți la îndoirea sau aplecarea gâtului senzația de șoc electric sau furnicături, care coboară pe partea afectată, pe braț sau chiar picioare (un răspuns numit semnul lui Lhermitte). De obicei, senzația durează doar o clipă și dispare atunci când gâtul este îndreptat.
Când scleroza multiplă progresează, ca simptome se pot observa și mișcările instabile, neregulate și ineficiente în raport cu scopul. Oamenii ar putea deveni parțial sau complet paralizați. Musculatura se poate contracta involuntar provocând crampe dureroase, slăbiciune musculară, cu spasticitatea afectând mersul, care poate deveni imposibil, chiar și cu un dispozitiv de asistență precum un cadru.
Imobilizarea poate avea drept consecință scăderea densității osoase și osteoporoza, deci se impune gimnastică medicală și masaj. Și vorbirea poate fi afectată, devenind lentă și cuvintele greu de pronunțat. Pacienții își pot controla greu răspunsurile emoționale și ar putea să râdă sau să plângă necontrolat. Depresia este comună, iar capacitatea cognitivă poate fi afectată.
Prin afectarea segmentului medular nervos care controlează sfincterele urinare sau anale se perturbă capacitatea de micțiune sau defecație, poate apărea retenția de urină sau constipație ori dimpotrivă, incontinență urinară sau intestinală.
Scleroză multiplă: diagnosticarea
Medicii nu recunosc întotdeauna tulburarea în stadiile incipiente, însă pot suspecta scleroza multiplă la persoanele mai tinere, care dezvoltă brusc vedere încețoșată, vedere dublă, sau probleme de mișcare și senzații anormale în diferite părți ale corpului fără nicio explicație sau legătură între ele. Simptomele fluctuante și un tablou medical de recăderi și remisiuni susțin diagnosticul. Pacienții suspectați de scleroză multiplă ar trebui să descrie în mod clar toate simptomele care le-au avut, mai ales în cazul în care acestea nu sunt prezente la vizita medicală. Specialistul neurolog va evalua în detaliu funcționalitatea sistemului nervos, în timpul unui examen clinic.
RMN și puncție lombară
Se examinează fundul de ochi, pentru detectarea modificărilor și inflamațiilor nervului optic. Investigațiile continuă cu imagistica prin rezonanță magnetică (RMN), care poate pune în evidență zone de demielinizare la nivelul sistemului nervos central și măduva spinării. Înainte de RMN, medicii pot injecta în fluxul sangvin gadoliniu, un agent de contrast paramagnetic, care ajută în procesul de distingere a zonelor de demielinizare recente și inflamația activă din zonele de demielinizare de lungă durată.
În anumite situații, medicii pot efectua puncție lombară, cu colectarea unei probe de lichid cefalorahidian. Conținutul de proteine al fluidului poate fi mai mare decât în mod normal. Concentrația anticorpilor poate fi ridicată, iar un model specific de anticorpi (numite benzi oligoclonale) sunt detectate la majoritatea pacienților cu scleroză multiplă.
Potențiale evocate vizuale
Pentru acest test se folosesc anumiți stimuli senzoriali, cum ar fi lumina intermitentă pentru a activa anumite zone ale creierului și se înregistrează răspunsurile electrice ale acestuia. La persoanele cu scleroză multiplă, răspunsul creierului la stimuli poate fi lent, deoarece este afectată conducerea semnalului de-a lungul fibrelor nervoase demielinizate. Acest test poate detecta, de asemenea, o ușoară deteriorare a nervilor.
Alte teste
Alte teste ajută în diagnosticul diferențial. De exemplu, testele de sânge se pot impune pentru a exclude boala Lyme, sifilisul, SIDA, parapareza spastică tropicală și lupusul, iar testele imagistice pot elucida originea simptomelor în cazul unei spondiloze cervicale, hernie de disc, siringomielia etc.
Scleroza multiplă - tratament
Există mai multe metode de tratament pentru scleroza multiplă:
Corticosteroizi
Corticosteroizii sunt utilizați pentru a suprima capacitatea sistemului imunitar să atace în continuare tecile de mielină și nervii, mai ales în timpul epidoadelor acute. Se administrează pentru perioade scurte de timp pentru ameliorarea simptomelor imediate (cum ar fi pierderea vederii, spasticitate, pierderea coordonării). Prednisonul poate fi administrat pe cale orală, iar metilprednisolonul se poate administra intravenos.
Deși corticosteroizii pot scurta durata recăderii și încetini progresia sclerozei multiple, aceștia nu vindecă boala și nu stopează progresia generală. Folosiți pentru o lungă perioadă de timp, corticosteroizii pot avea multe efecte secundare, cum ar fi scăderea imunității și sensibilitatea crescută la infecții, diabet zaharat, creșterea în greutate, oboseala, osteoporoza și ulcerul.
Alte medicamente
Și alte abordări terapeutice sunt folosite în prezent în clinicile de neurologie pentru reducerea recurențelor, precum injecțiile cu beta-interferon.
Acetatul de glatiramer poate avea beneficii similare pentru persoanele cu scleroză în stadii de debut.
Mitoxantrona, un medicament chimioterapic, poate reduce frecvența recidivelor și poate încetini progresia bolii. Este administrată numai până la doi ani și numai atunci când alte medicamente nu funcționează, deoarece poate duce la probleme cardiace.
Natalizumabul este un anticorp administrat intravenos sub formă de perfuzie, o dată pe lună. Este mai eficient decât alte medicamente pentru reducerea numărului de recidive și previne deteriorarea la nivelul sistemului nervos central. Cu toate acestea, natalizumabul poate crește riscul unei infecții rare, fatale a creierului și măduvei spinării (leucoencefalopatie multifocală progresivă). Natalizumab este utilizat numai de către medici special instruiți, iar pacienții trebuie verificați periodic pentru depistarea semnelor de leucoencefalopatie multifocală.
Alemtuzumabul, un alt medicament oncogen, utilizat pentru tratamentul leucemiei, s-a dovedit a fi eficient în tratarea sclerozei multiple, care apare la modelele de recăderi (model recurent-remisiv și modelul de recădere progresivă). Se administrează intravenos. Cu toate acestea, crește riscul de boli autoimune grave și anumite tipuri de cancer.
Fingolimodul, teriflunomida și dimetilul fumarat, medicamente relativ noi, pot fi utilizate pentru tratamentul sclerozei multiple recidivante și se administrează oral.
Daclizumabul este un anticorp monoclonal utilizat pentru tratamentul sclerozei multiple, care apare în modelele de recăderi. Se administrează intradermic, o dată pe lună. Acesta poate duce, însă, la afectarea ficatului.
Autohemoterapia, cu „schimbarea” de plasmă este recomandate de către unii experți pentru recidivele severe, care nu mai pot fi controlate de corticosteroizi. Cu toate acestea, nu au fost stabilite total beneficiile schimbului de plasmă. Pentru acest tratament, se recoltează o cantitate de sânge de la pacient din care sunt extrași anticorpii anormali, iar sângele este reintrodus. Rezultatele sunt variabile.
Alte medicamente sunt utilizate pentru controlul simptomatologiei, cum ar fi miorelaxantele pentru spasmele musculare sau pentru incontinență urinară, anticonvulsivantele (gabapentină, pregabalină sau carbamazepină). Pentru a trata somnolența excesivă se pot administra modafinil, armodafinil sau amfetamină.
Gestionarea depresiei se face cu antidepresive, cum ar fi sertralina sau amitriptilina; în cazul constipației, se pot recomanda agenți de înmuiere a scaunului sau laxative. Persoanele cu episoade repetate de retenție de urină pot fi învățate să își monteze singure sonda urinară și să își golească vezica.
Persoanele cu scleroză multiplă își pot menține adesea un stil de viață activ, cu toate că pot obosi cu ușurință și nu reușesc să țină pasul cu un program încărcat. Pacienții trebuie încurajați să facă gimnastică medicală, să practice mersul pe bicicletă, mersul pe jos, înot și masaj, pentru a reduce spasticitatea și menținerea unei bune sănătăți cardiovasculare. În plus, exercițiile fizice îi pot ajuta psihologic să-și mențină echilibrul, o dispoziție mai bună, dar și capacitatea de a merge și ajută la reducerea spasticității și slăbiciunii musculare.
Pacienții trebuie să evite expunerea la temperaturi ridicate, băile sau dușurile fierbinți, deoarece căldura le poate agrava simptomele.
De asemenea, este crucială oprirea fumatului.
Terapii complementare
Ca terapii complementare se poate apela la acupunctură, reflexoterapie, presopunctură. Nu sunt susținute științific terapiile alternative precum terapiile homeopate, cu extracte din plante, administrarea de apitoxină (extrasă din venin de albine) sau alte forme de venin în tratarea sclerozei multiple.
Întrucât s-a constatat că acei pacienți care au un nivel scăzut de vitamina D tind să aibă forme de scleroză multiplă mai severe și pentru că, în plus, vitamina D poate reduce riscul de a dezvolta osteoporoză, medicii de obicei recomandă suplimente de vitamina D la acești pacienți. În prezent se efectuează cercetări clinice cu privire la aportul suplimentelor de vitamina D în încetinirea progresiei sclerozei multiple.
Prognosticul pacientului cu scleroză multiplă
Prognoza sclerozei multiple variază foarte mult și este impredictibilă. Remisiunile pot dura, în unele cazuri de la câteva luni până la 10 ani, sau mai mult, însă unele persoane, cum ar fi bărbații care dezvoltă tulburarea la vârsta mijlocie și prezintă atacuri frecvente, pot dobândi rapid incapacitatea de muncă.
Cu toate acestea, aproximativ 75% dintre persoanele cu scleroză multiplă nu au nevoie de scaun cu rotile, iar aproximativ 40% nu își întrerup activitățile normale. Durata de viață este de obicei neafectată, cu excepția cazurilor în care afecțiunea este foarte severă.
Se poate preveni scleroza multiplă?
Scleroza multiplă este o boală autoimună a sistemului nervos central, și, din păcate, nu există o modalitate cunoscută de a preveni cu siguranță apariția sa. Un nivel bun de vitamina D sau suplimentarea, dacă este necesar, după o discuție cu un medic, poate avea un impact pozitiv asupra riscului de dezvoltare a afecțiunii. Și evitarea fumatului sau renunțarea la acest viciu ar putea fi o măsură de prevenire a sclerozei multiple.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
MSD Manual - Multiple Sclerosis (MS)
https://www.msdmanuals.com/professional/neurologic-disorders/demyelinating-disorders/multiple-sclerosis-ms
Frontiers - Therapeutic Advances in Multiple Sclerosis
https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/fneur.2022.824926/full
Studiul „Therapeutic Advances in Multiple Sclerosis”, apărut în Front. Neurol., 03 June 2022, Sec. Multiple Sclerosis and Neuroimmunology, Volume 13 - 2022 | https://doi.org/10.3389/fneur.2022.824926, autori: Jennifer H. Yang et al
Frontiers - Editorial: Preventing multiple sclerosis
https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/fneur.2022.982411/full
Studiul „Editorial: Preventing multiple sclerosis”, apărut în Front. Neurol., 20 July 2022, Sec. Multiple Sclerosis and Neuroimmunology, Volume 13 - 2022 | https://doi.org/10.3389/fneur.2022.982411, autori: Ruth Dobson, Radu Tanasescu, Bruno Gran
Te-ar mai putea interesa și...
