Cum poate evolua ficatul gras
Ficatul gras, cunoscut și sub denumirea de steatoză hepatică sau steatohepatită non-alcoolică, este caracterizat de acumularea grăsimilor la nivelul ficatului. Deși boala de ficat gras este reversibilă, poate evolua spre afecțiuni mai grave și ireversibile.
Ficatul gras sau steatoza hepatică non-alcooolică reprezintă o afecțiune cronică, deci care se dezvoltă și persistă pentru mai mulți ani. Este dificil de prezis care va fi cursul evoluției sale la fiecare pacient în parte; foarte puțini factori s-au doedit a fi utili în a prezice evoluția ficatului gras, dintre aceștia remarcându-se biopsia hepatică.
O persoană cu ficat gras poate să nu aibă simptome
În multe cazuri, boala de ficat gras nu prezintă simptome evidente pentru pacient, de aceea este adesea diagnosticată tardiv. Dacă o persoană cu ficat gras are, totuși, simptome, acestea sunt oboseala inexplicabilă altfel și un disconfort în partea dreaptă sus a abdomenului.
Ficatul gras poate evolua în fibroză și ulterior în ciroză
În unele cazuri, steatoza poate evolua în fibroză hepatică, boală care are, la rândul ei, potențialul de a se transforma în ciroză. Însă această situație este întâlnită în general la pacienții care suferă de obezitate și care nu își modifică dieta și stilul de viață după primirea diagnosticului. Complicațiile bolii de ficat gras apar din cauza inflamației celulelor hepatice, care sunt afectate de acumulările de grăsime.
S-a observat că majoritatea pacienților cu steatohepatită non-alcoolică nu dezvoltă afecțiuni grave hepatice ulterioare. Unele studii științifice au arătat că, pe de o parte, pacienții cu ficat gras sunt aproximativ la fel de longevivi precum persoanele fără boală de ficat gras, și că analizele de laborator sunt stabile în timp.
Pe de altă parte, însă, la unii pacienți această afecțiune poate progresa. Anumite cercetări efectuate la pacienții cu ficat gras la care s-a urmărit evoluția bolii, au arătat că la aproximativ 54% dintre aceștia boala a rămas stabilă în timp, dar la aproximativ 45% s-a agravat semnificativ.
Fibroza hepatică
Fibroza înseamnă formarea unei cantități anormal de mari de țesut cicatricial în ficat și apare atunci când acest organ încearcă să repare și să înlocuiască celulele deteriorate. După un episod de deteriorare a ficatului (cum ar fi în cazul hepatitei acute), acesta se repară prin crearea de noi celule hepatice pe care le atașează la rețeaua de țesut conjunctiv care rămâne atunci când celulele hepatice mor.
Însă, dacă vătămarea ficatului este repetată sau continuă (cum ar fi în cazul hepatitei cronice), celulele hepatice încearcă să repare deteriorarea, dar încercările au ca rezultat apariția de țesut cicatricial, adică fibroză. Pentru a trata fibroza, se prescriu medicamente antivirale în caz de hepatită virală cronică sau medicamente pentru a elimina metalele grele dacă pacientul are hemocromatoză sau boala Wilson. De asemenea, se recomandă evitarea alcoolului și pierderea în greutate, alături de controlul nivelului de zahăr și lipide din sânge.
Ciroza hepatică
Cea mai de temut complicație a ficatului gras este ciroza hepatică. Aceasta este, în unele cazuri, prezisă de biopsia hepatică, atunci când ficatul s-a fibrozat. Cei mai expuși riscului de a dezvolta ciroză hepatică sunt pacienții vârstnici, cu diabet. Țesutul cicatricial blochează fluxul de sânge prin ficat și încetinește capacitatea acestuia de a procesa nutrienți, hormoni sau medicamente și reduce producția de proteine și alte substanțe produse de ficat. În cele din urmă, ciroza împiedică ficatul să mai funcționeze corect și pune viața în pericol.
Deși nu există un tratament standard pentru ciroză, se pot lua măsuri pentru a întârzia sau opri progresul bolii și pentru a reduce complicațiile, cum ar fi renunțarea la alcool, adoptarea unei alimentații prielnice ficatului și administrarea unor medicamente antivirale pentru tratarea hepatitei. Ultima soluție este transplantul de ficat.
Sindromul metabolic și ficatul gras
Pacienții cu steatohepatită non-alcoolică au de cele mai multe ori și sindrom metabolic, adică predispoziția spre diabet zaharat asociată cu obezitate și nivel crescut de grăsimi în sânge. Acest sindrom metabolic crește riscul dezvoltării bolilor cardiovasculare. Însă gestionarea bolii de ficat gras (și, în special, scăderea în greutate) s-a remarcat a fi utilă și pentru celelalte componente ale sindromului metabolic.
Ce poate face pacientul pentru împiedicarea evoluției steatozei hepatice?
Cum spuneam, boala de ficat gras este una reversibilă, depozitele de grăsimi de la nivelul ficatului putând fi, treptat, eliminate. Pentru ca acest lucru să se întâmple, pacientul trebuie să își schimbe complet stilul de viață.
Regimul de slăbire, prioritar în caz de ficat gras
Scăderea în greutate la pacienții supraponderali sau obezi diagnosticați cu ficat gras este absolut obligatorie în tratarea bolii. Cu cât kilogramele în plus sunt eliminate mai curând și nu mai sunt puse la loc, cu atât șansele ca și depozitele de grăsime să fie îndepărtate sunt mai mari.
Având în vedere că slăbitul sănătos poate să fie ceva ce pune în dificultate pacienții, se va cere sfatul medicului legat de ce reguli să fie urmate pentru a pierde în greutate și a rămâne apoi la o greutate normală. Ca regulă generală, se recomandă o combinație de alimentație sănătoasă cu activitate fizică regulată.
Alimentația, de importanță majoră în tratarea ficatului gras
Ca stil alimentar, dieta mediteraneeană poate fi excelentă pentru pacienții cu steatoză hepatică. Mesele zilnice se bazează pe legume, fructe și cereale integrale (pâine integrală, paste integrale, orez brun), la care se adaugă cantități moderate de leguminoase (fasole, mazăre, linte, năut, soia), proteine slabe (carne slabă, pește, lactate cu mai puțină grăsime, ouă, tofu) și grăsimi nesaturate (ulei de măsline, nuci, semințe, avocado). Se evită pe cât posibil zahărul și alimentele cu zahăr adăugat, mezelurile, prăjelile, făinoasele albe.
Mișcarea, un alt element important pentru a gestiona boala de ficat gras
Chiar dacă pacientul nu era obișnuit să facă sport sau poate nu are timp să meargă la sală, e bine de știut că orice fel de mișcare moderată este bună, atâta vreme cât este practicată regulat. Printre cele mai simple forme de mișcare pe care le poate face oricine, fără investiții, sunt mersul pe jos și exercițiile fizice efectuate la domiciliu. Important e să se adune măcar 150 de minute de mișcare pe săptămână.
Vaccinarea împotriva hepatitei poate fi luată în calcul
Medicul poate recomanda și vaccinarea împotriva virusului hepatic A și B, pentru reducerea riscurilor hepatice pe termen lung. Mulți adulți din prezent nu au fost vaccinați împotriva hepatitei în copilărie, deoarece pe atunci nu erau disponibile aceste vaccinuri, de aceea e bine să discute cu medicul de familie despre vaccinare.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
MSD Manual – Hepatic Fibrosis
https://www.msdmanuals.com/professional/hepatic-and-biliary-disorders/fibrosis-and-cirrhosis/hepatic-fibrosis
Merck Manual – Cirrhosis
https://www.merckmanuals.com/professional/hepatic-and-biliary-disorders/fibrosis-and-cirrhosis/cirrhosis
BMC - Transition of clinical and basic studies on liver cirrhosis treatment using cells to seek the best treatment
https://inflammregen.biomedcentral.com/articles/10.1186/s41232-021-00178-3
Studiul „Transition of clinical and basic studies on liver cirrhosis treatment using cells to seek the best treatment”, apărut în Inflamm Regener 41, 27 (2021). https://doi.org/10.1186/s41232-021-00178-3, autori: Terai, S. et al.
Te-ar mai putea interesa și...
