Totul despre Steatoza Hepatica Non-Alcoolica (NASH)

1. Steatoza hepatică non-alcoolică NASH – informații generale

- Tipuri de steatoză hepatică non-alcoolică
- Cauze ale steatozei hepatice non-alcoolice
- Simptome ale steatozei hepatice non-alcoolice
- Complicații ale steatozei hepatice non-alcoolice
- Metode de diagnostic pentru steatoza hepatică non-alcoolică

2. Cum se tratează steatoza hepatică non-alcoolică?

- Regim alimentar
- Exerciții fizice
- Reducerea treptată în greutate
- Tratament medicamentos
- Chirurgie bariatrică

3. Cum se poate preveni steatoza hepatică?

- Stil de viață sănătos
- Dietă echilibrată
- Activitate fizică moderată
- Control medical anual

Steatoza hepatică non-alcoolică NASH – informații generale

Steatoza hepatică non-alcoolică este afecțiunea caracterizată de acumularea de trigliceride și alte grăsimi la nivelul ficatului. Această afecțiune mai este cunoscută și sub denumirea de ficat gras non-alcoolic.

NEWSLETTER DEDICAT DOC

Tipuri de steatoză hepatică non-alcoolică

Există mai multe tipuri de steatoză hepatică non-alcoolică, în funcție de caracteristicile bolii. După modul de acumulare a lipidelor în hepatocite, steatoza hepatică non-alcoolică poate fi microveziculară sau macroveziculară.

Steatoza hepatică microveziculară este caracterizată de prezența unor vezicule de dimensiuni reduse, amplasate în jurul nucleului celular. Aceasta creează leziuni reversibile. Steatoza hepatică macroveziculară este caracterizată de acumularea treptată de lipide, precum și de fuzionarea veziculelor, care determină deplasarea nucleului către periferie. Aceasta cauzează leziuni ireversibile la nivelul ficatului.

Cauze ale steatozei hepatice non-alcoolice

Cercetătorii nu au reușit încă să identifice cauza exactă pentru care unii oameni acumulează grăsimi la nivelul ficatului, în timp ce alții nu. Totodată, nu se cunosc motivele pentru care unele persoane cu steatoză hepatică au de-a face cu inflamație care evoluează în ciroză. Există însă anumiți factori care contribuie la apariția steatozei hepatice într-o anumită măsură.

Obezitatea

Obezitatea este asociată cu riscul mărit de steatoză hepatică non-alcoolică. Concret, obezitatea mărește predispoziția de depunere a trigliceridelor la nivelul ficatului, cu sau fără inflamație sau fibroză.

Diabetul zaharat

Diabetul este asociat de către specialiști cu boala de ficat gras non-alcoolic. Mai mult decât atât, nu numai diabetul contribuie la evoluția steatozei hepatice, ci și steatoza hepatică, la rândul ei, contribuie la apariția și evoluția diabetului zaharat.

Hipertrigliceridemia

Hipertrigliceridemia contribuie și ea la instalarea steatozei hepatice. Acumularea de trigliceride la nivelul ficatului duce la apariția acestei afecțiuni hepatice.

Boli cardiace și metabolice

Afecțiunile cardiace, precum și cele metabolice, pot să contribuie și ele la formarea depozitelor de grăsime la nivelul ficatului.

Medicamentele

Unele tratamente medicamentoase pot declanșa boala de ficat gras. Printre acestea se numără tratamentele pe bază de estrogen sintetic, de glucocorticoizi sau tamoxifen.

Alte boli și afecțiuni

Unele boli de care suferă pacientul pot afecta modul în care organismul folosește sau stochează grăsimile, determinând apariția steatozei hepatice. Hepatita C, bolile metabolice, hipertensiunea, diabetul de tip 2 sau înlăturarea vezicii urinare măresc riscul de boală de ficat gras non-alcoolic.

Simptome ale steatozei hepatice non-alcoolice

În general, steatoza hepatică non-alcoolică nu determină apariția semnelor și simptomelor, însă atunci când se manifestă, simptomele care apar sunt următoarele:

Mărirea ficatului
Oboseală
Durere în partea de sus, dreapta, a abdomenului
În cazul în care fibroza hepatică apare și steatoza evoluează către ciroză, pot apărea și simptome precum:
Umflarea abdomenului (prezența ascitelor)
Mărirea vaselor de sânge de sub piele
Mărirea sânilor la bărbați
Mărirea splinei
Înroșirea palmelor
Icter

Complicații ale steatozei hepatice non-alcoolice

Din fericire, steatoza hepatică este o afecțiune reversibilă. Cu tratament adecvat și modificări la nivelul stilului de viață, pacientul poate elimina depozitele de grăsime de la nivelul ficatului. Însă dacă este lăsată netratată, steatoza hepatică poate evolua, apărând astfel complicațiile.

Ciroza hepatică

Ciroza hepatică este cea mai comună complicație în caz de steatoză hepatică. Steatohepatita non-alcoolică determină apariția fibrozei hepatice, care la rândul ei ucide țesuturile sănătoase ale ficatului. Pe măsură ce boala evoluează și țesuturile sănătoase sunt distruse de fibroza hepatică, poate apărea ciroza.

RECOMANDARILE EXPERTILOR DOC

Carcinom hepatocelular

Carcinomul hepatocelular este o altă complicație a steatozei hepatice pe termen lung. Cancerul la ficat apare însă rareori pe fondul bolii de ficat gras. Riscul de carcinom hepatocelular poate fi redus prin adoptarea unui stil de viață sănătos, care accelerează eliminarea grăsimilor de la nivelul ficatului. Tratamentul medicamentos reduce, de asemenea, acest risc.

Metode de diagnostic pentru steatoză hepatică non-alcoolică

Întrucât steatoza hepatică non-alcoolică rareori cauzează simptome, această afecțiune este adesea depistată întâmplător, în timpul unor analize periodice. O analiză a enzimelor hepatice, dar și o ecografie a ficatului pot fi de ajutor în stabilirea diagnosticului de steatoză hepatică non-alcoolică.

Examen fizic

Examinarea fizică poate face medicul să observe o mărire a volumului ficatului. Astfel, acesta va continua investigațiile care pot duce la stabilirea diagnosticului de steatoză hepatică non-alcoolică.

Examen clinic

Examenul clinic implică inspectarea și analizarea întregului organism, în căutarea unor semne și simptome suspecte. Medicul va palpa zona ficatului, însă va acorda totodată atenție și altor zone din organism precum ochii, gura, sensibilitatea pielii.

Teste imagistice

Testele imagistice sunt de mare ajutor medicilor, în stabilirea diagnosticului de steatoză hepatică. Ecografia este primul test făcut atunci când se suspectează boala de ficat gras. Tomografia computerizată sau RMN-ul abdominal sunt adesea făcute pentru diagnosticarea steatozei hepatice, însă acestea nu pot diferenția steatoza alcoolică de cea non-alcoolică.

Elastografia tranzitorie hepatică este un fel de ecografie care are capacitatea de a măsura rigiditatea ficatului, care poate fi cauzată de steatoză hepatică. Elastrografia cu rezonanță magnetică îmbină rezonanța magnetică cu tiparele obținute prin unde astfel încât se obține o hartă vizuală care localizează zonele cu fibroză hepatică și țesuturi cicatriciale.

Biopsie hepatică

În cazurile în care toate testele și analizele de dovedesc a fi irelevante, medicul poate lua decizia de a analiza la microscop țesuturile hepatice cu scopul stabilirii diagnosticului corect. În acest scop se realizează biopsia hepatică. Biopsia hepatică este o procedură prin intermediul căreia se recoltează țesut hepatic cu scopul de a fi analizat la microscop.

Cum se tratează steatoza hepatică non-alcoolică?

Nu există niciun tratament care poate vindeca steatoza hepatică non-alcoolică, însă oamenii de știință dezvoltă și testează o serie de medicamente care ar putea fi folosite, pe viitor, în acest sens. Dieta sănătoasă și stilul de viață sănătos reprezintă cea mai eficientă metodă de combatere a bolii de ficat gras. Scăderea în greutate este obligatorie pentru pacienții supraponderali.

Regim alimentar

Regimul alimentar este întotdeauna recomandat pacienților cu steatoză hepatică non-alcoolică, restricțiile alimentare reușind să determine eliminarea depozitelor de grăsime de la nivelul ficatului.

Dieta pentru steatoză hepatică ar trebui să includă:

O cantitate mare de legume și fructe
Legume și cereale integrale bogate în fibre
Cantități limitate de zaharuri, sare, grăsimi trans, carbohidrați rafinați, grăsimi saturate
Cantități limitate de alcool

Studiile făcute în domeniu au arătat că o dietă bogată în proteine este eficientă în combaterea steatozei hepatice. Dacă aportul mare de calorii este asociat cu aportul redus de carbohidrați, grăsimea de la nivelul ficatului este eliminată treptat. Proteinele consumate pot fi carne slabă și produse lactate slabe.

Alimentele fără grăsimi trebuie, de asemenea, să facă parte din dieta pacientului cu steatoză hepatică non-alcoolică. Acesta trebuie să evite în mod deosebit grăsimile saturate și pe cele trans care favorizează depunerile de grăsimi la nivelul ficatului. Printre alimentele care conțin grăsimi saturate se numără untul, smântâna, brânzeturile grase, carnea grasă, iar margarina este o grăsime trans.

Se recomandă înlocuirea acestora la gătit și în salate cu uleiul de măsline extravirgin sau cu uleiul de floarea-soarelui presat la rece. Carnea grasă ar trebui, de asemenea, înlocuită cu carne slabă și cu pește.

Exerciții fizice

Exercițiile fizice sunt obligatorii pentru pacientul care suferă de această afecțiune hepatică. După primirea diagnosticului de steatoză hepatică non-alcoolică, pacientul trebuie să adopte un stil de viață mai activ, pentru stimularea procesului de eliminare a grăsimilor de la nivelul ficatului.

Dacă nu ai probleme cu greutatea, 30 de minute de sport pe zi sunt suficiente, însă dacă ești supraponderal și trebui să scapi și de câteva kilograme în plus, va fi nevoie de mai multă activitate fizică. Începe cu activități de intensitate moderată precum mersul în ritm alert, înotul sau pilatesul și, pe măsură ce te antrenezi mai mult, poți trece la activități fizice mai intense precum exercițiile cardio, cu greutăți sau aerobicul.

Reducerea treptată în greutate

Pacienții supraponderali trebuie, înainte de toate, să scape de kilogramele în plus pentru a putea combate steatoza hepatică. E indicat să se elimine kilogramele în plus treptat, prin modificări alimentare și sport, nu prin cure de slăbire drastice și înfometare. Vizita la un medic nutriționist și la un antrenor de fitness pot fi de mare ajutor într-o asemenea situație.

Tratament medicamentos

Nu există un tratament medicamentos pentru vindecarea steatozei hepatice non-alcoolice. Există însă medicamente care pot reduce factorii de risc care contribuie la evoluția steatozei, precum și medicamente care protejează ficatul împotriva fibrozei hepatice. Tratamentul pentru boala de ficat gras are rolul de a combate factorii de risc precum rezistența la insulină sau hiperlipidemia.

Insulino-sensibilizante

Medicamentele insulino-sensibilizante au rolul de a reduce rezistența la insulină, care poate degenera transformându-se în diabet. Rezistența la insulină favorizează acumularea grăsimilor la nivelul ficatului, de aceea insulino-sensibilizantele pot fi de ajutor pacientului care suferă de această afecțiune hepatică.

Hepatoprotectoare

Hepatoprotectoarele au rolul de a proteja ficatul de efectele negative ale inflamației ficatului, inflamație cauzată de acumularea grăsimilor. Inflamația, pe termen lung, poate cauza fibroză hepatică, ceea ce înseamnă că țesuturile hepatice sunt distruse și crește riscul de ciroză.

Acizi biliari

Acizii biliari sunt sintetizați de către ficat din colesterol. Apoi, aceștia sunt secretați în bilă. La pacienții care suferă de dislipidemie, se pot folosi sechestranții de acizi biliari, pentru reducerea nivelului de colesterol rău LDL din sânge, care, la rândul său, contribuie la acumularea grăsimilor la nivelul ficatului.

Sechestranții de acizi biliari acționează la nivel intestinal, blocând procesul de reabsorbție a acizilor biliari. Drept urmare, colesterolul endogen este eliminat prin defecare și ficatul este stimulat să secrete bilă, folosind colesterolul deja prezent în lipoproteinele circulante. În concluzie, colesterolul rău poate scădea cu până la 20%.

Hipolipemiante

Medicamentele hipolipemiante sunt și ele folosite pentru reducerea nivelului de colesterol și trigliceride din sânge, despre care se știe că au un aport important în apariția steatozei hepatice non-alcoolice.

Vitamina E și C

Stresul oxidativ este asociat de către specialiști cu instalarea steatozei hepatice non-alcoolice. Vitamina E și vitamina C, asociate, combat efectele stresului oxidativ, blocând reacțiile care apar în organism odată cu acesta. Nu se știe încă dacă aceste vitamine sunt eficiente în tratarea steatozei hepatice, studii suplimentare fiind necesare, însă acestea pot preveni instalarea bolii de ficat gras.

Vitamina E este un puternic antioxidant, care poate fi folosit în combaterea steatozei hepatice non-alcoolice. Această vitamină combate efectele inflamației, reduce grăsimile de la nivelul ficatului și poate preveni, pe termen lung, fibroza hepatică. Vitamina E poate fi folosită de către medici în tratarea steatozei hepatice, însă oamenii de știință încă fac studii pentru confirmarea eficacității acesteia în acest sens.

Statine

Tratamentul cu statine poate fi folosit pentru reducerea nivelului de colesterol LDL din organism. Cu toate că în trecut medicii se temeau de riscul de toxicitate hepatică și evitau administrarea tratamentului cu statine pacienților cu steatoză hepatică, noile cercetări în domeniu indică faptul că statinele sunt utile, având proprietăți antiinflamatoare, antioxidante și antitrombotice, care pot fi de ajutor în tratarea steatozei hepatice non-alcoolice.

Chirurgie bariatrică

Chirurgia bariatrică poate fi folosită la pacienții cu steatoză hepatică non-alcoolică suferinzi de obezitate. Operația de micșorare a stomacului permite pacientului să ajungă la o greutate normală în maximum 12 luni. Cu toate că, în general, chirurgia bariatrică este folosită numai în caz de obezitate morbidă, la pacienții cu steatoză hepatică o asemenea intervenție este permisă chiar dacă indicele de masă corporală (IMC) este mai mic de 40 kg/ m2. Medicul este cel în măsură să recomande o asemenea intervenție chirurgicală în tratarea steatozei hepatice non-alcoolice.

Cum se poate preveni steatoza hepatică?

Steatoza hepatică este o afecțiune care poate fi prevenită prin adoptarea unui stil de viață sănătos. Pentru reducerea riscurilor, e indicat să avem o alimentație sănătoasă, un stil de viață activ și o greutate normală.

Stil de viață sănătos

Stilul de viață sănătos (alimentație potrivită, mișcare regulată, somn odihnitor, evitarea fumatului) este singurul care poate ajuta la prevenirea, dar și la tratarea steatozei hepatice non-alcoolice.

Dietă echilibrată

Pentru un ficat sănătos se recomandă adoptarea unei alimentații pe bază de legume, fructe, cereale integrale și grăsimi sănătoase. Este contraindicat consumul de alimente foarte procesate, grăsimi saturate, dulciuri, produse de patiserie, sucuri sau zaharuri. În acest mod se poate ține sub control și greutatea corporală.

Activitate fizică moderată

Acivitatea fizică moderată este, de asemenea, importantă pentru prevenirea bolii de ficat gras. Este recomandat să se practice sport timp de minimum 30 de minute, de preferat în cel puțin 5 zile din 7 ale săptămânii. Se poate alege orice tip de activitate fizică, începând de la jogging și până la fitness sau arte marțiale – important este să existe o activitate. Sedentarismul crește riscul de steatoză hepatică, dar și de alte afecțiuni precum cele cardiovasculare.

Control medical anual

Întrucât steatoza hepatică non-alcoolică rareori se manifestă prin simptome evidente, este recomandat un control medical anual. Astfel, problemele pot fi identificate din timp și tratate, astfel încât efectele steatozei să nu devină ireversibile.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NIH - Nonalcoholic Fatty Liver Disease (NAFLD) & NASH
https://www.niddk.nih.gov/health-information/liver-disease/nafld-nash
GI - Non-alcoholic Fatty Liver Disease (NAFLD)
https://gi.org/topics/fatty-liver-disease-nafld/

Te-ar mai putea interesa și...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA SI