Depresia cauzata de infertilitate: care sunt simptomele

Infertilitatea este una dintre cele mai mari probleme ale cuplurilor moderne și, în timp, poate duce la depresie și anxietate, pentru ambii parteneri. Să vedem cum se manifestă depresia la persoanele care se confruntă cu infertilitatea și ce soluții există.

Îmi scriu săptămânal femei mai tinere sau mai mature care se confruntă cu unul dintre sindroamele femeii moderne: infertilitatea. Am tot abordat acest subiect - cauzele infertilității feminine sau masculine, soluții și tratamente, ba chiar posibile diete și stil de viață, întrucât alimentația și problemele de greutate, cu kilograme în plus sau în minus, au consecințe pe acest plan.

Însă despre consecințele de ordin psihologic am vorbit mai puțin. Și nu din cauză că acestea nu ar exista, ci pentru că fiecare persoană trăiește altfel conștientizarea și asumarea acestei percepute „condamnări” la imposibilitatea de a avea urmași. Evident, ca ultimă soluție există și adopția, care le dă prilej oamenilor să-și manifeste necondiționat dragostea și generozitatatea față de un suflețel nevinovat. Nici acest aspect nu este atât de simplu pe cât pare, dar nici imposibil de realizat.

Potrivit unei analize recente, în multe societăți în curs de dezvoltare, dar și în unele dintre cele dezvoltate, o femeie este considerată un individ complet doar atunci când devine mamă, de aceea, infertilitatea poate veni cu schimbări psihologice extinse, cum ar fi depresia, care este urmată de izolarea socială și stima de sine scăzută. Însă și bărbații care suferă de infertilitate pot trece prin aceleași stări.

Recomandările Experților DOC

Imposibilitatea de a avea copii poate naște gânduri negre

Mi-a scris o doamnă, mișcată de gestul unei femei tinere, bogate, care s-a sinucis fiindcă nu putea deveni mamă. Mi se plângea că suferă de aceeași problemă și că, de multe ori, a fost și ea tentată să facă acest gest, considerându-se inutilă pe lume. Însă mama ei bolnavă avea nevoie de ea. 

Într-un fel trăiesc infertilitatea partenerii dintr-un cuplu solid, bazat pe o relație afectuoasă, de respect reciproc, și cu totul altfel o trăiește un cuplu disarmonic sau o persoană cu un potențial depresiv ori cu anumite traume, asociate cu sentimentul de inutilitate și tristețe.
Părerea mea sinceră este că infertilitatea, ca sindrom, trebuie abordată neapărat cu suport psihologic, întrucât există numeroase supape care pot echilibra o femeie sau un cuplu care nu poate avea copii. Măsurile extreme și deviația nu au justificare. Se pot face câteva ședințe de terapie, individuală sau de cuplu, care duc la detensionarea relațiilor și la abordarea mai detașată a presiunii sociale uriașe: „Trebuie să faci copii!”

Să nu uităm că multe dintre cauzele infertilității sunt psihologice și sunt cunoscute cazurile în care, abia după ce s-a adoptat un copil, a apărut și o inexplicabilă (de către medici) sarcină naturală.

Cum recunoști simptomele depresiei și anxietății asociate cu infertilitatea?

Simți că întreaga ta viață este concentrată pe infertilitate și nimic nu îți mai aduce bucurie? Te duci la culcare și te trezești gândindu-te cum să rămâi însărcinată și te simți la pământ de fiecare dată când constați că nu ai reușit? Ai gânduri de vinovăție că nu reușești să obții sarcina? Atunci este posibil să te confrunți cu depresia și anxietatea asociată infertilității.

Lupta cu infertilitatea este extenuantă atât din punct de vedere emoțional, cât și fizic. Studiile au arătat că stresul emoțional cu care femeile ce suferă de infertilitate se confruntă este similar cu cel al pacienților cu cancer și al pacienților cardiaci. Iar din acest motiv, persoanele care au probleme legate de fertilitate sunt mai predispuse să sufere de depresie.

Mai jos îți prezentăm o listă cu semnele depresiei sau ale anxietății asociate cu infertilitatea. Acestea sunt bazate pe lista de semne care a fost concepută de Societatea Americană de Medicină Reproductivă și pe baza cărora o persoană ar putea face consiliere psihologică.

1. Te gândești la infertilitate cât e ziua de lungă.
2. Ești sub controlul sentimentului de vinovăție.
3. Te simți fără valoare sau rușinat(ă).
4. Ai sentimente de tristețe care persistă.
5. Te simți izolat(ă) din punct de vedere social.
6. Nu te mai bucuri de activitățile care până mai ieri îți făceau plăcere.
7. Din ce în ce mai frecvent te simți anxios/anxioasă și te confrunți cu atacuri de panică.
8. Observi că te înfurii și că te frustrezi din ce în ce mai ușor.
9. Ai dificultăți în ce privește concentrarea și memoria (ți-e greu să îți amintești unele lucruri).
10. Relația ta de cuplu are de suferit.
11. Viața sexuală e afectată, te lupți să ai performanțe sexuale bune sau duci o luptă imensă ca să simți plăcere.
12. Apelezi la substanțe interzise sau la alcool din ce în ce mai des.
13. Vrei să mănânci tot timpul sau, uneori, dimpotrivă nu mai vrei să mănânci deloc.
14. Calitatea somnului este afectată grav - fie dormi prea mult, fie ți-e greu să adormi, fie ți-e greu să rămâi adormit(ă) mult timp sau te trezești mult prea devreme.
15. Descoperi că gândurile tale se îndreaptă în direcția morții sau a sinuciderii. E bine de știut că gândurile sinucigașe sunt un semn de depresie intensă.

Dacă aceste semne sau multe dintre ele ți se aplică, ia în considerare ideea de a apela la consilierea psihologică, dincolo de tratamentele specifice pentru infertilitate.

În plus, există la ora actuală secții specializate dedicate infertilității de cuplu în cadrul spitalelor de ginecologie și maternități, în care se pot găsi în ziua de azi foarte multe soluții specifice și individualizate pentru problema ta. O parte dintre aceste proceduri sunt decontate la ora actuală prin programe speciale, deci merită să te interesezi și să nu abandonezi ideea de a fi părinte.

Ce soluții există în caz de infertilitate?

În primul rând, trebuie mers la un specialist în infertilitate, pentru ca acesta să evalueze în detaliu ambii parteneri pentru a identifica eventualele probleme de sănătate care pot afecta fertilitatea. Apoi, se va alege un tratament personalizat. Tratamentele medicale pot include stimularea ovariană, inseminare artificială (intrauterină) sau terapie hormonală pentru a îmbunătăți șansele de concepție. Dacă un membru al cuplului are probleme grave de fertilitate, donarea de ovule sau de lichid seminal poate fi o opțiune. Acest lucru implică utilizarea ovulelor sau spermatozoizilor de la un donator pentru a realiza fertilizarea. De asemenea, se poate apela la o mamă-surogat.

Adopția poate fi o soluție. Iată care sunt pașii

Nu în ultimul rând, adopția poate reprezenta o modalitate bună pentru cuplu de a deveni părinți și în plus, de a contribui la creșterea calității vieții unui copil abandonat. Deși, este adevărat, pentru această procedură trebuie să vă înarmați cu multă răbdare, reușita adopției va compensa din plin timpul și eforturile dedicate realizării tuturor pașilor necesari formalităților birocratice.

Potrivit Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC), în România, procedura de adopție urmează mai mulți pași:

Atestarea ca persoană/familie aptă să adopte

Pentru acest pas, se va depune o cerere de evaluare în vederea obţinerii atestatului de persoană/familie aptă să adopte, însoțită de:

  • copie după cartea de identitate;
  • declaraţie autentică pe propria răspundere cu privire la locuirea efectivă şi continuă pe teritoriul României în ultimele 6 luni anterioare depunerii cererii de evaluare;
  • copie a certificatului de naştere, însoțită de original;
  • copie a certificatului de căsătorie sau hotărârea de divorţ/certificatul de divorţ, dacă este cazul, însoțită de original;
  • copie după titlul de proprietate sau alt document care să ateste dreptul de folosinţă a locuinţei, însoțită de original;
  • cazier judiciar;
  • adeverințe de venit;
  • certificat/ adeverinţă medical/medicală eliberat/eliberată de medicul de familie privind starea de sănătate;
  • declaraţia soţului care nu se asociază la cererea de adopţie, cu indicarea expresă a motivelor neasocierii;
  • declaraţie autentică pe propria răspundere din care să rezulte că solicitantul/solicitanţii nu este/sunt decăzut/decăzuţi din drepturile părinteşti, precum şi referitor la faptul că nu are/au copil/copii în sistemul de protecţie specială;
  • certificatul de cazier judiciar al persoanelor cu care locuieşte solicitantul;
  • certificat/ adeverinţă medicală eliberat/eliberată de medicul de familie privind starea de sănătate a celorlalte persoane cu care locuieşte solicitantul;
  • CV;
  • copii după actele de studii;
  • motivația adopției.

Obţinerea atestatului nu este necesară pentru adopţia unei persoane majore.

Potrivirea practică

Potrivirea înseamnă o etapă premergătoare adopţiei prin care se selectează persoana sau familia atestată ca fiind aptă să adopte, care răspunde nevoilor identificate ale unui copil anume, şi se stabileşte compatibilitatea dintre copil şi adoptator/familia adoptatoare.

Încredințarea în vederea adopției

Persoana/familia care adoptă va face o cerere de încredințare care va fi însoțită de mai multe documente, așa cum se explică la DGASPC. Pe durata încredinţării copilului în vederea adopţiei, domiciliul acestuia va fi la persoana sau familia căreia i-a fost încredinţat. Efectuarea actelor obişnuite necesare exercitării drepturilor şi îndeplinirii obligaţiilor părinteşti, cu excepţia celor care conduc la încheierea unui act juridic, se realizează de către persoana sau familia căreia acesta i-a fost încredinţat. 

Încuviințarea adopției

Din nou se va face o cerere, de data aceasta pentru încuviințarea adopției, însoțită de mai multe documente. Cererea de încuviinţare a adopţiei este adresată unei instanţe judecătoreşti și prelungeşte perioada de încredinţare a copilului până la soluţionarea cererii prin hotărâre judecătorească definitivă. Instanţa judecătorească va admite cererea de încuviinţare a adopţiei dacă, pe baza probelor, şi-a format convingerea că adopţia este în interesul copilului.

Post-adopția

În următorii doi ani de la adopție, se vor face rapoarte trimestriale asupra evoluţiei relaţiilor copil-persoană/familie adoptatoare și alte servicii postadopţie. 
Informații complete privind adopția se găsesc la Biroul Adopții și Post-adopții din cadrul DGASPC.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
ACOG - What I Tell My Patients About Mental Health and Infertility
https://www.acog.org/womens-health/experts-and-stories/the-latest/what-i-tell-my-patients-about-mental-health-and-infertility
BMC - The prevalence of depression symptoms among infertile women: a systematic review and meta-analysis
https://fertilityresearchandpractice.biomedcentral.com/articles/10.1186/s40738-021-00098-3
Studiul „The prevalence of depression symptoms among infertile women: a systematic review and meta-analysis”, apărut în Fertility Research and Practice volume 7, Article number: 6 (2021), autori: Zahra Kiani, Masoumeh Simbar, Sepideh Hajian, Farid Zayeri
Asistență socială 6 - Birou Adopții și Post-adopții
https://www.asistentasociala6.ro/dgaspc6/dpc/adoptii


Te-ar mai putea interesa și...


DE SEZON
Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0