Bebelusul si animalele de companie: e bine sau nu sa ai in casa un companion?

În cazul în care te pregătești să devii mamă și ai deja în locuință un animal de companie (câine, pisică, papagal, hamster etc.), probabil că te întrebi dacă este într-adevăr o idee bună ca bebelușul să stea sub același acoperiș cu un companion necuvântător. Așa că îți vom explica ce măsuri ai putea lua în viitor, pentru ca animalul de companie să nu transmită copilului anumite bacterii și microorganisme.

Ce se întâmplă dacă ai un animal de companie (câine, pisică, papagal, hamster etc.)

Primul an de viață al micuțului tău este important când vine vorba de alergiile la părul animalelor, spun experții. Un studiu mai vechi, desfășurat pe o durată de 18 ani, a arătat că micuții care au fost expuși la părul de pisică sau cel de câine în primii ani de viață au fost feriți de alergiile care s-ar fi putut dezvolta mai târziu la vârsta adultă ¹. Mai mult, potrivit acestei cercetări, expunerea la părul de animale a scăzut riscul de alergii în cazul unora dintre copii, dacă aceștia au fost expuși la un câine sau la o pisică în primul an de viață.

RECOMANDARILE EXPERTILOR DOC

Cercetătorii au studiat 565 de participanți în vârstă de 18 ani, pe care i-au monitorizat încă de la naștere. Oamenii de știință au descoperit că doar în primul an de viață, expunerea la părul de pisică și de câine a avut un efect major asupra sensibilității ulterioare la animale (de exemplu, o persoană care are o sensibilitate față de un animal cel mai probabil va avea simptomele unei alergii atunci când este expusă la acel necuvântător).

Cercetătorii din Detroit cred că aceasta este o perioadă critică (primul an de viață al bebelușului). Concluzia studiului "Detroit Childhood Allergy Study" a fost că majoritatea copiilor care au avut animale de companie în locuință în primul lor an de viață au avut un risc redus de alergii.

De altfel, și un studiu recent din 2020 a arătat că deținerea unui câine în timpul sarcinii ar putea influența pozitiv sistemul imunitar al copilului până la adolescență². Oamenii de știință au monitorizat 1.193 de perechi mamă-copil începând cu anul 2003 și au descoperit că nivelurile imunoglobulinei E (IgE) au fost cu 28,8% mai mici la copiii cu expunere prenatală la câini, comparativ cu copiii ale căror mame nu dețineau animale de companie.

IgE este un tip de anticorp produs de sistemul imunitar care contribuie la declanșarea unei reacții alergice. Cantitățile mai mari de IgE prezente în sângele unei persoane sunt asociate cu o sensibilitate crescută la alergeni și afecțiuni comune, precum sunt astmul, alergiile alimentare și dermatita atopică (eczema).

Este important de menționat că acest studiu demonstrează că doar expunere prenatală la câini ar putea influența pozitiv sistemul imunitar al copilului până la adolescență, întrucât expunerea prenatală la pisici nu a arătat că ar avea un efect semnificativ asupra nivelurilor de IgE.

O explicație posibilă pentru care câinii influențează IgE este că patrupezii tind să aducă bacteriile găsite afară în casă, influențând microbiomul timpuriu al copilului (bacteriile intestinale). Acest lucru stimulează sistemul imunitar să se maturizeze și să evite dezvoltarea alergiilor.

Iar un studiu din 2019 a arătat că sugarii care locuiau cu câini aveau cu 90% mai puține riscuri să dezvolte alergii alimentare 3. Chiar dacă animalele de companie pot reduce riscul de alergii și de astm în cazul bebelușilor, micile necuvântătoare pot să transmită alte afecțiuni, așa că este important să cunoști câteva informații esențiale.

Cum eviți riscul că bebelușul să se îmbolnăvească

Nu lăsa animalul de companie să lingă copilul

Este adevărat că atât câinii, cât și pisicile pot fi membri valoroși ai familiei tale, reușind să reducă riscurile de alergii și de astm, pe lângă faptul că le oferă celor mici dragostea lor necondiționată. Însă să nu uităm că se poate întâmplă ca, atunci când nu ești atentă, copilul să găsească o jucărie a pisicii sau a câinelui și să înceapă să o "ronțăie".

Câinii au multe bacterii în cavitatea bucală, cu care nu ai vrea să intre în contact gura sau fața bebelușului. Anumite bacterii, cum ar fi Campylobacter sau Salmonella și unii paraziți pot fi cu ușurință transmiși de la animal la adult (părinte) sau la copil.

În plus, câinii și pisicile se ling peste tot, adunând astfel bacterii în cavitățile bucale din zonele de pe care se ling. Pentru a-ți menține copilul în siguranță și ferit de aceste boli, nu lăsa animalul de companie (câinele sau pisica) să îți lingă copilul pe față sau pe gură și spală-ți mâinile cu apă și cu săpun după ce ai mângâiat câinele sau pisica.

Păstrează jucăriile animalului de companie departe de bebeluș

Încearcă, de asemenea, să păstrezi jucăriile câinelui sau pe cele ale pisicii în zone separate de zona în care stă copilul, astfel încât micuțul să nu mai fie tentat să le bage în gură. Dacă vezi că micuțul a pus o astfel de jucărie în gură, încurajează-l sau ajută-l să își clătească gura și, pe măsură ce crește, învață-l să nu mai facă asta.

Cel mai bine ar fi ca jucăriile animalului de companie să nu fie la îndemâna copilului, mai ales dacă are mai puțin de 3 ani și există pericolul să înghită părți mici din jucăriile câinelui sau ale pisicii.

Nu dormi cu animalele de companie în pat

De altfel, nu dormi cu animale de companie în pat. Minimizează expunerea la părul animalului schimbând des lenjeria de pat și aspirând des.

Identifică unele semne de boală

Deoarece pisicile pot transmite "boala zgârieturii de pisică" (numită și boala ghearelor de pisică, deoarece oamenii o pot lua de la pisicile infectate cu bacteria Bartonella henselae), fii cu ochii în patru și caută semne precum ganglionii limfatici umflați, febră și dureri de cap în cazul copilului tău, dacă vreodată micuțul este mușcat sau zgâriat de o pisică și du-l imediat la medic dacă observi semnele acestea. Totodată, nu uita să ții litiera cât mai departe de zona în care cel mic își petrece cea mai mare parte din timp, pentru a-l împiedica pe micuț să ia paraziți din fecalele pisicii.

Dacă ai acasă un papagal sau o altă pasăre ținută în cușcă, ai mare grijă întrucât acestea pot răspândi:

Criptococoză: este o boală provocată de o ciupercă care se întâlnește în excrementele de păsări, în special la porumbei și care poate provoca pneumonie și meningită la persoanele cu sistem imunitar slăbit, cu precădere la persoanele cu HIV/SIDA.
Psittacoza: este o boală dezvoltată de o bacterie care poate infecta păsările de companie, iar persoana care intră în contact cu excrementele sau cu praful care se acumulează în cuștile pentru păsări poate dezvolta psitacoză, numită și febra papagalilor. Printre simptomele acestei infecții se numără tusea, febra mare și durerile de cap.

Deoarece copiii mici sunt mai predispuși să se îmbolnăvească din cauza germenilor dăunători pe care îi pot purta animalele, Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CDC) recomandă evitarea contactului cu următoarele animale:

Reptile (șopârle și broaște țestoase)
Amfibieni (broaște și salamandre)
Păsări de curte, inclusiv pui sau rățuște
Rozătoare (hamsteri)

De altfel, este important să fii mereu în preajma animalului de companie când se joacă cu bebelușul tău. Indiferent de cât de multă încredere ai în animalul tău de companie, dacă un copil mic îl trage de coadă, își poate pierde răbdarea.

În ce privește pisicile, acestea pot fugi dacă sunt tachinate de un bebeluș curios și pus pe joacă. Dar unele pot să zgârie sau să muște. Chiar dacă este destul de comun ca micuții să fie mușcați de propriul animal de companie, fii atent la modul în care copilul tău și animalele de companie se joacă împreună. Ca să previi un incident neprevăzut, te-ai putea folosi de o poartă de siguranță pentru a ține animalele de companie și copilul la distanță, cel puțin pentru o vreme.

Porțile de siguranță sunt de ajutor și ca să ții copilul departe de hrana pentru animale și lădițele cu nisip. În cazul în care ai o grădină, ar fi indicat ca aceasta să fie împrejmuită, astfel încât să existe o zonă sigură pentru bebeluș și o zonă separată pentru animale de companie. Animalul tău de companie are voie să folosească întreaga grădină? În această situație, verifică grădina înainte de a lăsa copilul să se joace în iarbă.

Nu uita să discuți și cu medicul veterinar despre cât de des trebuie să deparazitezi animalul de companie. Nu lăsa niciodată tablete pentru deparazitare sau alte medicamente pentru animale de companie în locuri în care bebelușul sau copilul ar putea să ajungă cu ușurință.

Precauții pentru animalele de companie

De exemplu, copiii al căror sistem imunitar slăbit (cauzat de HIV, de tratamentul cu chimioterapie pentru cancer sau de medicamentele cu steroizi) nu ar trebui să fie în preajma pisicilor și câinilor cu infecții cu pecingine. Copiii cu eczeme ar trebui să evite acvariile, iar reptilele și amfibienii ca animale de companie nu sunt recomandate pentru familiile cu sugari, copii mici sau dacă un membru al familiei este imunodeprimat.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursa foto: Shutterstock
Bibliografie:
1 Studiul "Lifetime Dog and Cat Exposure and Dog and Cat Specific Sensitization at Age 18 Years", publicat in 2011 in Clinical and experimental allergy: journal of the British Society for Allergy and Clinical Immunology, autori: Ganesa Wegienka, Christine Cole Johnson, Suzanne Havstad, Dennis R. Ownby, Charlotte Nicholas, Edward M. Zoratti
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3737566/
2 „Prenatal pet exposure and total serum IgE trajectory through 10-14 years of age", ACAAI 2020; Alsukhon J, et al.
https://www.annallergy.org/article/S1081-1206(20)30645-1/fulltext
3 Studiul „Dog ownership at three months of age is associated with protection against food allergy”, European Journal of allergy and Clinical Immunology, Tom Marrs, Kirsty Logan, Joanna Craven, Suzana Radulovic, W.H.A. Irwin McLean, Gideon Lack, Carsten Flohr, Michael R. Perkin
https://onlinelibrary.wiley.com/doi/abs/10.1111/all.13868
Centre for Disease Control and Prevention - Infants and Young Children
https://www.cdc.gov/healthypets/specific-groups/high-risk/children.html
Kids Health - Infections That Pets Can Spread
https://kidshealth.org/en/parents/pet-infections.html