Pierderea dinților și atrofierea gingiei pot duce la transformări neplăcute în anatomia feței
1. Cauze frecvente în pierderea dinților și atrofierea gingiei
2. Rolul dinților și gingiilor în structura feței
3. Consecințele pierderii dinților și a atrofiei gingivale asupra anatomiei faciale
a. Resorbția maxilarului
b. Colaps facial
c. Modificări ale înălțimii și proporțiilor faciale
d. Aspect îmbătrânit
e. Impact psihologic și social
4. Cum se pot preveni pierderea dinților și atrofierea gingiei?
Pierderea dinților și atrofia gingiilor sunt probleme dentare comune care se extind mult dincolo de preocupările legate de sănătatea orală. Deși sunt adesea asociate cu dificultăți de mestecat sau de vorbire, impactul lor asupra anatomiei faciale este profund și adesea trecut cu vederea.
Atunci când se pierd dinții și gingiile se retrag sau se atrofiază, structurile de susținere ale feței - în special osul maxilar - încep să se deterioreze. Acest lucru poate duce la o serie de modificări neplăcute ale aspectului facial, inclusiv colaps facial, pierderea înălțimii feței și un aspect îmbătrânit.
Înțelegerea acestor modificări este crucială pentru oricine se confruntă cu pierderea dinților, deoarece subliniază importanța intervenției la timp și a unui tratament adecvat pentru a menține nu numai sănătatea orală, ci și estetica facială.
1. Cauze frecvente în pierderea dinților și atrofierea gingiei
Pierderea dinților poate apărea din diverse motive, inclusiv cariile dentare, bolile gingivale (parodontita), traumele sau îmbătrânirea naturală. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, pierderea dinților este adesea punctul culminant al bolilor orale netratate, cum ar fi cariile dentare avansate sau boala parodontală severă, care afectează milioane de oameni la nivel global. Atrofia gingivală, adesea manifestată ca recesiune gingivală, este de obicei rezultatul bolii parodontale, periajului agresiv sau predispoziției genetice. Când se pierd dinții, osul alveolar care îi susține începe să se resoarbă, un proces cunoscut sub numele de resorbție osoasă. În mod similar, atunci când gingiile se atrofiază, acestea se desprind de dinți, expunând rădăcinile și ducând potențial la o pierdere osoasă suplimentară.
Aceste procese sunt interconectate: atrofia gingivală poate accelera pierderea dinților, iar pierderea dinților poate exacerba recesiunea gingivală și resorbția osoasă. Împreună, ele creează un ciclu care are un impact semnificativ asupra structurii faciale. De exemplu, se estimează că bolile parodontale severe afectează peste 1 miliard de oameni la nivel mondial, contribuind la pierderea dinților și la modificările faciale ulterioare.
2. Rolul dinților și gingiilor în structura feței
Dinții și gingiile joacă un rol esențial în menținerea formei și structurii feței. Dinții oferă suport buzelor și obrajilor, în timp ce gingiile ancorează dinții la locul lor și protejează osul subiacent. Osul maxilar, la rândul său, susține întregul schelet facial. Când se pierd dinții, acest sistem de suport este compromis, ceea ce duce la o cascadă de modificări ale anatomiei faciale.
Dinții ca suporturi structurale: Fiecare dinte, în special molarii din spate, joacă un rol în menținerea dimensiunii verticale a feței. Aceștia susțin înălțimea dintre nas și bărbie, asigurând că fața își menține proporțiile naturale.
Gingiile ca protectori: Gingiile sănătoase protejează rădăcinile dentare și osul maxilar subiacent. Când gingiile se retrag, acestea expun rădăcinile, făcând dinții mai susceptibili la carii și crescând riscul de pierdere osoasă.
Osul maxilar ca fundație: Osul maxilar oferă fundația structurală pentru față. Fără dinți care să-l stimuleze, osul maxilar începe să se resoarbă, ducând la o pierdere a volumului și a suportului facial.
3. Consecințele pierderii dinților și a atrofiei gingivale asupra anatomiei faciale
Pierderea dinților și a gingiilor poate duce la mai multe modificări vizibile și neplăcute ale anatomiei faciale. Aceste modificări nu sunt doar cosmetice; ele pot avea un impact semnificativ asupra aspectului și calității vieții unei persoane.
a. Resorbția maxilarului
După pierderea dinților, osul maxilar din zona afectată nu mai primește stimulare din partea rădăcinilor dentare, ceea ce duce la resorbția osoasă. Studiile au arătat că până la 25% din lățimea osului maxilar se poate pierde în primul an după pierderea dinților, cu o deteriorare suplimentară în timp. Această resorbție determină contracția osului maxilar, modificând forma feței și reducând suportul său structural. De exemplu, cercetările indică faptul că pierderea osoasă poate continua cu o rată de până la 4 milimetri pe parcursul mai multor ani, având un impact semnificativ asupra contururilor faciale
b. Colaps facial
Pe măsură ce osul maxilar se resoarbe, partea inferioară a feței își pierde suportul, provocând apariția adâncită a obrajilor și subțierea buzelor. Acest lucru poate duce la colapsul facial, în care partea inferioară a feței pare să se prăbușească, făcând persoana să pară mai în vârstă decât este în realitate. Pierderea volumului facial accentuează ridurile și liniile din jurul gurii și nasului. În cazuri severe, bărbia poate ieși în față, iar nasul poate părea mai mare în raport cu restul feței, modificând și mai mult proporțiile faciale.
c. Modificări ale înălțimii și proporțiilor faciale
Dinții, în special molarii din spate, joacă un rol crucial în menținerea dimensiunii verticale a feței. Când se pierd dinții din spate, fața poate părea mai scurtă, deoarece nu mai există nimic care să susțină înălțimea dintre nas și bărbie. Acest lucru poate duce la un aspect „prăbușit”, în care partea inferioară a feței pare să se fi prăbușit, modificând proporțiile generale ale feței.
Un studiu realizat a constatat că atrofia maxilarului avansat duce la o scădere semnificativă a înălțimii faciale inferioare, accentuând modificările țesuturilor moi, cum ar fi inversarea buzelor și contracția obrajilor.
d. Aspect îmbătrânit
Pierderea suportului facial poate provoca lăsarea pielii, ducând la creșterea ridurilor și la un aspect general îmbătrânit. Mușchii din jurul gurii pot, de asemenea, slăbi, contribuind la un aspect mai puțin tineresc. Cercetările sugerează că pierderea dinților poate face o persoană să pară cu până la 10 ani mai în vârstă decât vârsta sa reală din cauza acestor schimbări. Adâncirea pliurilor nazolabiale (liniile de la nas la gură) și subțierea buzelor contribuie în continuare la acest aspect îmbătrânit.
e. Impact psihologic și social
Dincolo de schimbările fizice, modificările aspectului facial pot avea implicații psihologice și sociale semnificative. Persoanele se pot simți stânjenite de zâmbetul lor, ceea ce duce la scăderea stimei de sine și la retragere socială. Semnele vizibile ale îmbătrânirii sau deformării pot afecta, de asemenea, relațiile personale și profesionale. Organizația Mondială a Sănătății notează că pierderea dinților poate fi traumatizantă din punct de vedere psihologic și dăunătoare din punct de vedere social, subliniind impactul mai larg al acestor schimbări.
4. Cum se pot preveni pierderea dinților și atrofierea gingiei?
Despre patologia gingiilor și dintelui și tratamentele de ultima oră vorbesc în detaliu stomatologii. Însă aceștia, în consens cu medicii generaliști recomandă mai ales copiilor, părinților acestora și adulților tineri, măsuri generale care să-i ajute să-și păstreze cât mai mult timp dinții sănătoși.
Consumați alimente care întăresc dinții și gingiile. Acestea sunt:
- legumele cu frunze verzi
- alimente crocante:mere, morcovi, țelină, care ajută și la curățarea suprafeței dintelui și evitarea depunerilor(tartrului) , dar și la stimularea circulației sângelui din gingie.
- alimente dento-protectoare: arahide, nuci, ceai(bogat în fluoruri- care previn cariile) semințe de floarea-soarelui, măslinele, murăturile cu mărar.
Evitați alimente „generatoare de carii” sau spălați-vă pe dinți după ce le consumați:
- grăsimi și prăjeli (cartofi prăjiți) și alimente lipicioase (dulciuri, stafide, fructe uscate în general)
- alimente care produc acizi și afectează ph-ul salivei, având ca rezultat erodarea smalțului dentar: băuturi răcoritoare acidulate, sucuri citrice, cola
- vitamina C - deși extrem de utilă în prevenirea bolilor gingiei, este de preferat să ne spălam pe dinți după suptul unei astfel de tablete sau să recurgem la alte variante care „se înghit”.
- Renunțați chiar acum la fumat!!!
- Vizitați periodic stomatologul și efectuați detartraj: detartrajul face parte din conduită preventivă și se recomandă în mod ideal, de două ori pe an și chiar mai des la pacienții cu boală parodontală (la 3-4 luni). El se poate realiza în cabinete de stomatologie manual, cu aparate de ultrasunete sau cu un dispozitiv de detartraj sonic.
În cazul hemoragiilor gingivale (mai ales în timpul sarcinii) nu renunțați la spălatul pe dinți, ci din contra, obligatoriu de două ori pe zi, dar se înlocuiește periuța obișnuită cu o perie cât mai moale.
Renunțarea la periaj poate agrava boala, pentru că inflamației i se adaugă și placă bacteriană. La plafar, farmacii și chiar la supermarket există paste de dinți speciale parodontale sau apa de gură”; în străinătate acestea sunt prelucrate special astfel încât să nu conțină methanol. Dacă nu vă permiteți astfel de paste va puteți clăti gură după fiecare masă și periaj cu soluții de bicarbonat de sodiu (o jumătate de linguriță la un pahar de apa caldă).
Dintre terapiile specifice care pot fi efectuate (cu avizul medicului de familie !) în cure de cel puțin o lună și repetate periodic, se numără :
- vitamina A, 25 000 U.I. (nu se recomandă vârstnicilor);
- niacina 50-100mg - care administrată zilnic poate preveni gangrena;
- vitamina C - 1 până la 5g pe zi(limită digestive de tolerantă a fiecăruia);
- vitamina D 40-600mg/( pentru stimularea producerii matricei osoase);
- calciu și magneziu (1500 mg, respectiv 750 mg);
- mangan - 15-30 mg, zinc(25-50 mg);
- oligoelemente - siliciu 2mg, bor 2mg;
- coenzima Q10, 30-50 mg -cu rezultate excelente în boală paradontală
Pentru afecțiuni acute se recomandă clătirea gurii cu soluții cicatrizante pe care vi le puteți prepară adăugând în apa caldă cinci picături de ulei esențial de arbore de ceai sau din tincturi homeopatice Hypericum și Calendula (câte 5 picături în jumătate de ceașcă de apa călduță).
Renunțarea la fumat, gestionarea diabetului și o dietă echilibrată, bogată în vitamine și minerale, pot contribui la o sănătate orală mai bună și la reducerea riscului de boli parodontale. Aceste schimbări ale stilului de viață pot completa tratamentele dentare pentru a preveni sau atenua modificările faciale.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
World Health Organization - Oral Health
https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/oral-health
Studiul „Changes in facial form relative to progressive atrophy of the edentulous jaws”, Int J Oral Maxillofac Surg, autori: DN Sutton, BRK Lewis, M Patel, JI Cawood
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/15337181/
Te-ar mai putea interesa și...
