Copiii hiperactivi - Cum iti dai seama daca copilul tau are ADHD sau este doar foarte nazdravan

Ți s-a părut, în unele situații, că micuțul tău ar suferi de tulburare de deficit de atenție și hiperactivitate, mai pe scurt ADHD? Sau răspunsul tău a fost că este doar foarte năzdrăvan, în comparație cu alți copii de vârsta lui?

RECOMANDARILE EXPERTILOR DOC

Cunoaștem cu toții copii care nu pot sta nemișcați, care par să nu asculte niciodată, care nu urmează instrucțiunile, indiferent cât de clar le-ai prezenta sau care dau răspunsuri nepotrivite în momente nepotrivite. Uneori, acești copii sunt etichetați ca năzdrăvani sau criticați pentru că sunt leneși și nedisciplinați. Cu toate acestea, ei pot suferi de tulburarea hiperactivă cu deficit de atenție - ADHD.

Ca părinte, este important să recunoști semnele și simptomele pe care le pot avea copiii hiperactivi, iar înainte de toate, trebuie să știi ce este ADHD. Doar pentru că un copil are simptome de genul neatenției, impulsivității sau hiperactivitatii, asta nu înseamnă că micuțul are ADHD. Anumite afecțiuni medicale, tulburări psihologice sau evenimente stresante din viața copilului pot provoca simptome care arată la fel ca ADHD.

Ce este ADHD?

Tulburarea hiperactivă cu deficit de atenție (ADHD) este o tulburare complexă a sănătății mentale, care poate afecta succesul copilului la școală, precum și relațiile sale cu cei din jur. Simptomele ADHD-ului pot varia și sunt uneori greu de recunoscut.Multe dintre simptomele individuale ale ADHD sunt obișnuite, uzuale, le poate avea orice copil. Deci, pentru a pune diagnosticul de ADHD, medicul  copilului tău va trebui să îl evalueze pe cel mic, folosind mai multe criterii.

ADHD este diagnosticat în general la copii până când ajung la adolescență, vârsta medie de diagnostic fiind de 7 ani. Copiii mai mari de 7 ani care prezintă simptome pot avea ADHD.

Iată mai jos câteva semne care te ajută să îți dai seama dacă copilul tău are ADHD!

Copiii cu ADHD prezintă semne specifice ale celor trei simptome majore ale acestei tulburări: hiperactivitate, impulsivitate și neatenție. Potrivit Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC), 18 comportamente de bază ar putea indica faptul că micuțul tău are ADHD. Există două grupe de comportamente: neatenție, cu nouă comportamente, și un grup combinat hiperactiv și impulsiv, cu șase comportamente hiperactive și trei impulsive.

Cele 18 comportamente de bază ale ADHD 

Cele 9 semne ale neatenției la copilul cu ADHD:

  1. Copilul nu reușește să acorde o atenție deosebită detaliilor sau face greșeli neglijente când își face temele sau când face alte activități;
  2. Adesea are dificultăți de a se concentra asupra sarcinilor sau activităților pe care le face;
  3. Adesea nu pare să asculte când i se vorbește direct;
  4. Adesea nu respectă instrucțiunile și nu reușește să își termine temele școlare, treburile (de exemplu, își pierde concentrarea repede);
  5. Are adesea probleme în organizarea sarcinilor și activităților;
  6. Adesea evită, nu-i place sau este reticent în a face sarcini care necesită efort mental pe o perioadă lungă de timp (cum ar fi temele școlare);
  7. Pierde adesea lucruri necesare pentru sarcini și activități (de exemplu, materiale școlare, creioane, cărți, unelte,  ochelari de vedere);
  8. Este adesea ușor distras;
  9. Este adesea uituc în activitățile zilnice.

Cele 9 semne de hiperactivitate și impulsivitate ale copilului cu ADHD:

  1. Adesea se agită sau bate din mâini sau picioare sau se zvârcolește pe scaun;
  2. Adesea se ridică de pe scaun în situații în care este de așteptat să rămână așezat;
  3. Adesea aleargă în situații în care nu este adecvat;
  4. Este adesea incapabil să se joace sau să ia parte la activități de petrecere a timpului liber în liniște;
  5. Este adesea în mișcare;
  6. Adesea vorbește excesiv;
  7. Adesea formulează un răspuns înainte ca o întrebare să fie pusă;
  8. Adesea are probleme în a își aștepta rândul;
  9. Adesea îi întrerupe sau se amestecă în ceilalți (de exemplu, intră în conversații sau jocuri).

Primul lucru pe care ar trebui să-l identifice părinții atunci când vine vorba de identificarea ADHD este deficiența funcțională - adică interferența în funcționarea zilnică în orice domeniu important al vieții copilului, inclusiv acasă, la școală, cu colegii și în alte activități importante (sport, activități recreative, tabere).

Această interferență în funcționare ar trebui să fie direct legată de problemele legate de neatenție, hiperactivitate și/sau impulsivitate. De exemplu, acasă, copilul cu ADHD ar putea fi în conflict zilnic cu părinții sau frații, iar la școală, părinții pot auzi că micuțul lor nu își termină sarcinile, din cauza neatenției sau a dificultăților de a sta așezat sau a unui comportament general perturbator (de exemplu, strigă, face zgomot). În plus, copilul cu ADHD nu poate să-și facă prieteni, să mențină prietenii sau să participe în mod corespunzător la activități sociale, ceea ce poate duce la respingere socială.

Simptomele ADHD la băieți vs. fete

Băieții sunt de două ori mai probabil decât fetele să fie diagnosticați cu ADHD, posibil pentru că comportamentele hiperactive sunt mai ușor de observat la băieți. Totuși, este important de menționat că la multe fete, simptomele ADHD sunt mai greu de observat. Aceasta înseamnă că fetele cu ADHD sunt mai puțin probabil să fie diagnosticate și mai puțin probabil să primească ajutorul de care au nevoie.

Fetele cu ADHD au adesea un tip de ADHD numit ADHD-neatent (ADHD-PI sau ADHD-I). Asta înseamnă că le este greu să acorde atenție, să rămână organizate și să își gestioneze timpul. Dar nu se încadrează în imaginea pe care o au majoritatea oamenilor despre ADHD: un copil care nu poate sta nemișcat și face mereu zgomot. 

Chiar și fetele care sunt mai hiperactive și impulsive tind să fie văzute ca insistente și supraemoționale. Comportamentul lor ar putea fi văzut ca o problemă de personalitate în loc să semnaleze existența unei tulburări.

Dar chiar dacă simptomele lor ADHD sunt mai puțin evidente, problemele pe care le au fetele cu ADHD sunt aceleași. Un băiat cu ADHD ar putea să perturbe ora de curs la școală sau să se plimbe prin cameră. O fată s-ar putea să fie tulburată și să viseze cu ochii deschiși. Niciunul nu a auzit că trebuie să-și facă tema, dar băiatul este probabil să fie atenționat de profesor, în timp ce fata este neobservată.

ADHD poate duce la probleme nu numai la școală, ci și acasă și cu prietenii. Și fetele sunt mai predispuse să se învinovățească de acest lucru. Fetele cu ADHD au adesea o stimă de sine mai scăzută și se simt mai anxioase și deprimate decât colegii lor.

Chiar dacă atât fetele, cât și băieții suferă de consecințele ADHD, băieții au mai multe șanse să fie diagnosticați și tratați corect.  Absența unor simptome ADHD mai „tipice” poate însemna ca fetele să rămână nediagnosticate, ceea ce duce la dificultăți academice și sociale, precum și la probleme de sănătate mintală și o stimă de sine scăzută. 

Dacă bănuiești că fiica ta ar putea avea ADHD, este important să știi cum se manifestă ADHD, astfel încât să poată obține ajutorul de care are nevoie în cel mai rapid și eficient mod.

Cum se manifestă ADHD la fete

  • Neatenție: Pentru multe fete cu ADHD, menținerea concentrării este o luptă constantă. Ele pot avea probleme în a se concentra suficient de mult pentru a îndeplini sarcini atât acasă, cât și la școală. O fată s-ar putea să citească un roman până la capăt, dar nu poate face rezumatul cărții pe o pagină.
  • Distractabilitate: Fetele cu ADHD pot fi, de asemenea, ușor distrase de stimuli externi și predispuse la „distractabilitate internă”. Acestea se concentrează foarte mult pe propriile lor gânduri, ajungând să nu vadă ce se întâmplă chiar în fața lor.
  • Hiperactivitate: Unele fete prezintă semne mai „clasice” de hiperactivitate: fiind excesiv de active, luptă să rămână nemișcate. Majoritatea, totuși, manifestă dorința de a fi în mișcare mâzgălind, frământându-se sau clătinându-se constant pe scaun.
  • Impulsivitate: Și aceasta arată oarecum diferit la fete decât la băieți. Fetele pot fi supraemoționale, incapabile să încetinească pentru a-și procesa sentimentele. De exemplu, sunt mai vorbărețe și verbal impulsive. Fetele impulsive se pot lupta să interpreteze ceea ce este și nu este adecvat din punct de vedere social și au probleme în a-și face și a-și păstra prieteni.
  • Uitare: multe dintre problemele asociate cu ADHD provin din abilitățile slabe de funcționare executivă. Fetele cu ADHD pot prezenta un management slab al timpului și se pot lupta cu instrucțiuni în mai mulți pași și finalizarea sarcinilor. De altfel, par foarte uituce.

Cum se pune diagnosticul de ADHD

Pentru a confirma un diagnostic de ADHD, la un copil între 4 și 17 ani trebuie identificate șase sau mai multe simptome; la un copil de 17 ani sau peste, trebuie identificate cinci sau mai multe simptome. 
Simptomele trebuie să debuteze înainte ca micuțul să împlinească vârsta de 12 ani și trebuie să fi continuat mai mult de șase luni. Simptomele trebuie să apară, de asemenea, în două sau mai multe situații - cum ar fi acasă, școală și situații sociale - și să provoace unele deficiențe, potrivit Academiei Americane de Pediatrie. Simptomele care apar într-un singur cadru pot indica un alt diagnostic, cum ar fi  dificultăți de învățare sau stres.

Dacă bănuiești că preșcolarul tău are ADHD, trebuie să discuți cu un profesionist care este instruit să diagnosticheze și să trateze ADHD, cum ar fi medicul pediatru, un psihiatru infantil sau un psiholog. De asemenea, este important ca micuțul să fie testat și pentru alte afecțiuni, cum ar fi problemele de vedere, cu auzul sau somnul, deoarece uneori simptomele arată ca ADHD.

Evaluările pentru preșcolari ar trebui să fie amănunțite și să urmeze liniile directoare prezentate de Academia Americană de Pediatrie (AAP) și Academia Americană de Psihiatrie a Copilului și Adolescentului (AACAP). Aceste ghiduri recomandă un interviu detaliat cu părintele, pentru a determina de cât timp au apărut simptomele, cât de severe sunt și cât de des apar. Următorul pas este ca specialistul să efectueze o revizuire detaliată a dosarelor școlare și medicale ale preșcolarului, să vorbească și să observe copilul în mod direct și să verifice alte afecțiuni pe care copilul le poate avea împreună cu ADHD. Tot specialistul poate recomanda efectuarea unor teste psihologice pentru a ajuta la înțelegerea punctelor forte și slabe ale preșcolarului în abilitățile de învățare și gândire și pentru a detecta dificultățile de învățare.

Nu uita!

ADHD se tratează. Dacă copilul tău este diagnosticat cu ADHD, analizează opțiunile de tratament pe care le ai. Apoi stabilește o oră și o zi pentru a te întâlni cu un medic sau cu un psiholog, pentru a determina ce trebuie să faceți mai departe în legătură cu copilul tău.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
National Institute of Mental Health - Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder in Children and Teens: What You Need to Know
https://www.nimh.nih.gov/health/publications/attention-deficit-hyperactivity-disorder-in-children-and-teens-what-you-need-to-know
Child Mind Institute - How to Tell if Your Daughter Has ADHD
https://childmind.org/article/how-to-tell-if-your-daughter-has-adhd/
Centers for Disease Control and Prevention - Symptoms and Diagnosis of ADHD
https://www.cdc.gov/ncbddd/adhd/diagnosis.html
National Resource Center on ADHD - Preschoolers and ADHD
https://chadd.org/for-parents/preschoolers-and-adhd/


Te-ar mai putea interesa și...


 

 

 

DE SEZON
Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0