

Ce este ADHD? Cauze, simptome și metode de tratament
Ce este ADHD? Cauze, simptome și metode de tratament
Ce este ADHD? Cauze, simptome și metode de tratament
Despre ADHD
- Ce înseamnă ADHD?
- Tipuri de ADHD
Tipul predominant neatent
Tipul predominant hiperacticv-impulsiv
Tipul combinat hiperactiv-impulsiv și neatent
- ADHD la copii
- ADHD la adulți
Cauze și factori de risc pentru ADHD
Simptome ADHD
- Semne asociate cu neatenția
- Semne asociate cu hiperactivitatea și impulsivitatea
Tratament ADHD
- Tratament medicamentos pentru ADHD
- Psihoterapie pentru ADHD
- Terapie comportamentală
- Terapie cognitiv-comportamentală
- Terapie familială
- Training pentru părinți
Recomandări pentru o viață organizată
- Sfaturi pentru părinții care au copii cu ADHD
- Sfaturi pentru adulții cu ADHD
Despre ADHD
ADHD reprezintă o tulburare de hiperactivitate (hiperkinetică) cu deficit de atenție. O persoană cu această afecțiune este diferită în ceea ce privește dezvoltarea creierului și activitatea cerebrală care influențează atenția, capacitatea de a sta liniștită și autocontrolul. Această tulburare de cauză necunoscută poate afecta un copil la școală, acasă și în relațiile de prietenie. Copilul cu ADHD prezintă simptome legate de neatenție, hiperactivitate și/sau impulsivitate: nu se poate concentra, nu ascultă ce i se spune, se plictisește foarte repede sau acționează rapid fără să se gândească. Tratamentul ADHD-ului include medicamente, terapie comportamentală, precum și sprijin din partea părinților și a profesorilor.
Ce înseamnă ADHD?
Cunoscut sub denumiri precum „tulburare hiperkinetică cu deficit de atenție” sau „sindrom de hiperactivitate și deficit de atenție”, ADHD-ul este o tulburare mintală care provoacă niveluri ieșite din comun ale unor comportamente hiperactive și impulsive. Persoanele cu ADHD au dificultăți în a se concentra pe o singură sarcină și în a sta nemișcate perioade lungi de timp. Atât adulții, cât și copiii pot avea ADHD. Băieții au un risc de trei ori mai mare decât fetele de a se confrunta cu această tulburare hiperkinetică. Hiperkinezia este detectată de obicei la vârsta de 7 ani, simptomele apărând între 3 și 6 ani.
ADHD nu este o dizabilitate, nu are legătură cu nivelul de inteligență al unei persoane, însă este o problemă de sănătate care trebuie privită cu seriozitate, deoarece mulți copii sunt stigmatizați la școală sau la locul de joacă din cauza acestei tulburări. Părinții și profesorii trebuie să se asigure că această afecțiune este diagnosticată și tratată, deoarece copiii cu ADHD riscă să fie marginalizați și chiar excluși din anumite școli pe motiv că sunt „copii-problemă”.
Tipuri de ADHD
Tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenție este de trei feluri:
Tipul predominat neatent
După cum sugerează și numele acestei categorii, persoanele cu acest tip de ADHD au dificultăți extreme de concentrare, de finalizare a sarcinilor și de respectare a instrucțiunilor pe care le primesc. Experții consideră, de asemenea, că mulți copii care se încadrează în tipul predominant neatent de ADHD ar putea să nu primească un diagnostic adecvat, deoarece nu perturbă în niciun fel orele și colegii de clasă. Acest tip de ADHD este cel mai frecvent în rândul fetelor.
Tipul predominant hiperactiv-impulsiv
Persoanele cu acest tip de ADHD prezintă un comportament hiperactiv și impulsiv. Sunt acei copii hiperactivi care se foiesc permanent pe scaun când sunt la ore sau la masă, închid și deschid pixurile fără oprire, își răsucesc permanent șuvițe de păr între degete, nu sunt capabili să-și aștepte rândul în nicio situație, întrerup persoanele care li se adresează etc. Neatenția nu este o problemă chiar atât de mare în rândul persoanelor reprezentative pentru acest tip, dar și ele au probleme de concentrare aupra sarcinilor pe care le primesc.
Tipul combinat hiperactiv-impulsiv și neatent
Acesta este cel mai frecvent tip de ADHD. Persoanele reprezentative pentru tipul combinat de ADHD prezintă atât simptome de neatenție, cât și de hiperactivitate sau impulsivitate. Acestea includ o incapacitate de fi atent la orice, o tendință spre impulsivitate și niveluri peste normal de activitate și energie. Tipul de ADHD determină modul în care decurge tratamentul. De asemenea, în timp, o persoană poate trece de la un tip la altul al acestei afecțiuni.
ADHD la copii
În SUA, unul din 10 copii cu vârste între 5 și 17 ani primește diagnostic de ADHD, ceea ce sugerează că ADHD-ul este una dintre cele mai frecvente tulburări de neurodezvoltare ale copiilor. În România, nu se știe câți copii suferă de această tulburare, primind diagnostic doar câteva mii, cu vârste între 5 și 14 ani. Anumite date arată că 5% dintre copiii din România ar avea ADHD.
În cazul copiilor, această tulburare de hiperactivitate este asociată în general cu probleme școlare, deoarece au dificultăți în a se adapta la organizarea specifică mediului școlar. Băieții sunt de două ori mai susceptibili decât fetele să primească acest diagnostic, pentru că prezintă mai des simptome de hiperactivitate. Fetele cu ADHD se manifestă mai ales prin faptul că „visează cu ochii deschiși” sau vorbesc foarte mult.
ADHD la adulți
Mai mult de 60% dintre copiii cu ADHD prezintă simptome și la maturitate. Pentru mulți, însă, simptomele apar mai rar sau intensitatea lor scade pe măsura înaintării în vârstă. Tratamentul ADHD-ului la adulți este extrem de important, deoarece afecțiunea netratată poate avea un impact negativ pe mai multe planuri: impulsivitatea, dificultățile în gestionarea timpului, schimbările frecvente de dispoziție sau nerăbdarea exagerată creând de multe ori situații neplăcute la muncă sau în relațiile personale.
Cauze și factori de risc pentru ADHD
Nu este clar ce anume cauzează diferențele cerebrale care apar în cazul persoanelor cu ADHD. Există dovezi cum că această tulburare hiperkinetică este moștenită în cea mai mare parte, mulți copii având un părinte sau o rudă cu ADHD. Experții spun că tulburarea nu este cauzată de prea mult timp petrecut în fața televizorului, de stilul de parenting sau de consumul mare de zahăr (totuși, starea copiilor hiperactivi se îmbunătățește când mănâncă alimente sănătoase, dorm suficient și fac exerciții fizice).
Ca în cazul multor boli, și sindromul ADHD este asociat cu o serie de factori de risc, cum ar fi:
- Moștenirea genetică
- Fumatul, consumul de alcool sau consumul de droguri în timpul sarcinii
- Expunerea mamei la toxinele din mediu în timpul sarcinii
- Expunerea copilului la toxinele de mediu, cum ar fi nivelurile ridicate de plumb, la o vârstă fragedă
- Greutatea scăzută la naștere
- Leziunile cerebrale.
Simptome ADHD
O gamă largă de comportamente este asociată cu sindromul hiperkinetic, printre cele mai frecvente numărându-se dificultățile de atenție și concentrare, incapacitatea de a sta nemișcat, întreruperea persoanelor care vorbesc. Pentru fiecare tip de ADHD există anumite simptome:
Semne asociate cu neatenția
- Copilul nu reușește să acorde atenția necesară detaliilor sau face greșeli asociate cu lipsa de atenție când vine vorba de lecții sau de alte activități.
- Are probleme în a se concentra asupra sarcinilor sau a activităților legate de joacă.
- De multe ori nu pare să asculte când i se vorbește direct.
- Nu respectă instrucțiunile și nu reușește să termine lucrările școlare, sarcinile sau îndatoririle.
- Adesea are probleme în organizarea sarcinilor și a activităților.
- Adeseori este reticent în a efectua acțiuni care necesită efort mental pe o perioadă lungă de timp (cum ar fi temele).
- Pierde frecvent lucrurile necesare pentru diverse activități (de exemplu, materiale școlare, creioane, cărți, portofel, chei etc.)
- De multe ori pare ușor distras de la ce se întâmplă în jur.
- Uită multe dintre activitățile pe care le are de făcut zilnic.
Semne asociate cu hiperactivitatea și impulsivitatea
- Copilul se foiește des pe scaun, își freacă mâinile sau picioarele, bate cu degetele în masă a nerăbdare.
- Se ridică des de pe scaun în situații în care trebuie să rămână așezat.
- Adesea aleargă sau se urcă pe mobile în situații în care acest lucru nu este adecvat.
- De multe ori este incapabil să se joace sau să participe la activități de agrement în liniște.
- Vorbește excesiv.
- Dă răspunsuri înainte ca o întrebare să fie finalizată.
- Are frecvent probleme în a-și aștepta rândul.
- Întrerupe des alte persoane care vorbesc sau intervine brusc în jocurile altor copii.
Diagnostic ADHD
În timp ce unii medici pun prea ușor diagnosticul de ADHD, alții nu se grăbesc să diagnosticheze această tulburare. Situația este delicată, deoarece multe simptome de ADHD se confundă cu ale altor afecțiuni sau cu diverse comportamente tipic copilărești, astfel încât de multe ori este dificil de stabilit un diagnostic precis.
În general, pentru a pune un diagnostic de ADHD, medicul trebuie să constate că persoana manifestă 5-6 dintre simptomele asociate cu ADHD-ul pentru cel puțin 6 luni la rând și că aceste comportamente sunt deranjante atât în ceea ce privește situația prezentă a persoanei, cât și dezvoltarea ei ulterioară, interferând cu calitatea vieții școlare și sociale.
De asemenea, trebuie să mai fie întrunite condiții precum:
• mai multe dintre simptomele asociate cu neatenția sau cu hiperactivitatea au apărut înainte de vârsta de 12 ani
• mai multe dintre simptome se manifestă în două sau mai multe locuri (de exemplu, și la școală, și acasă, și în vizitele la prieteni etc.)
• simptomele nu sunt explicate mai precis de altă tulburare mentală (anxietate, tulburare disociativă etc.).
Cu cât simptomele sunt mai severe, cu atât diagnosticul de ADHD tinde să fie stabilit mai devreme în viață. Vârsta medie de diagnosticare a ADHD-ului în formă ușoară este cea de 8 ani, a celui moderat - 7 ani, iar a celui sever - 5 ani.
Un studiu de dată recentă arată că în lumea științifică au fost depuse o serie de eforturi continue care au condus la dezvoltarea unui algoritm hibrid de inteligență artificială (o combinație între un model de învățare automată și un model bazat pe cunoștințe) pentru a ajuta la diagnosticarea ADHD-ului la adulți. Rezultatele raportate au demonstrat că modelul de învățare automată nou pregătit atinge o precizie de 75,03% atunci când sunt utilizate toate caracteristicile, iar modelul hibrid obține o precizie de 93,61%. Prin urmare, cercetările vor continua, deoarece inteligența artificială pare a fi un instrument valoros pentru diagnosticarea pe scară largă a acestei tulburări în viitor.
Complicații ADHD
O persoană cu ADHD poate avea o viață dificilă, mai ales dacă afecțiunea nu este diagnosticată și tratată corespunzător. Complicațiile includ:
- Rezultate slabe la școală și la locul de muncă
- Şomaj și probleme financiare
- Probleme cu legea
- Consum excesiv de alcool sau de substanțe ilegale
- Accidente frecvente de mașină
- Relații instabile
- Sănătate fizică și psihică șubredă
- Stimă de sine scăzută
- Tentative de suicid
Boli asociate ADHD-ului
Deși tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenție nu provoacă alte probleme psihice sau de dezvoltare, în multe cazuri anumite tulburări apar în același timp cu ADHD-ul și îngreunează tratamentul:
Tulburări de dispoziție. Multe persoane cu ADHD suferă, de asemenea, de tulburare bipolară sau depresie. Un tipar repetat de eșecuri și frustrări cauzate de ADHD poate agrava depresia.
Tulburări de anxietate. Acestea apar destul de des la adulții cu ADHD. Tulburările de anxietate pot cauza o îngrijorare copleșitoare fără motiv, nervozitate și alte simptome. Anxietatea poate fi agravată de provocările și dezavantajele cauzate de ADHD .
Alte tulburări. Adulții cu ADHD prezintă un risc crescut de tulburări psihiatrice, cum ar fi tulburările de personalitate, tulburarea explozivă intermitentă și tulburări legate de consumul de substanțe.
Dificultăți de învățare. Adulții cu ADHD pot obține scoruri mai mici la testele academice decât ar fi de așteptat pentru vârsta, inteligența și educația lor. Dizabilitățile de învățare pot include probleme de înțelegere și comunicare.
Tratament ADHD
Deși ADHD-ul nu se vindecă, tratamentele disponibile în prezent pot contribui la reducerea simptomelor și la îmbunătățirea funcționării. Tratamentul include medicație, psihoterapie și ajutor din partea familiei. Nu se cunoaște un tratament naturist pentru ADHD, însă terapia comportamentală, ieșirea în natură și exercițiile fizice se dovedesc utile.
Tratament medicamentos pentru ADHD
Pentru multe persoane, medicamentele pentru ADHD reduc hiperactivitatea și impulsivitatea și îmbunătățesc capacitatea de concentrare, muncă și învățare. De asemenea, medicamentele pot îmbunătăți coordonarea fizică. Uneori, mai multe medicamente în doze diferite trebuie încercate înainte de a găsi cel mai potrivit tratament care să funcționeze pentru o anumită persoană cu ADHD. Oricine se află în tratament medicamentos pentru ADHD trebuie să fie monitorizat îndeaproape de medicul curant.
Tratamentul poate include medicamente stimulante ale sistemului nervos central, care să crească nivelurile de dopamină și norepinefrină, pentru a ajuta persoana să se concentreze: dextrometamfetamină, dextrometifenidat, metilfenidat. Dacă acestea nu funcționează sau au efecte secundare, medicul poate recomanda non-stimulante precum atomoxetina sau antidepresive (nortriptilina), ori guanfacina sau clonidina.
Psihoterapie pentru ADHD
Copiii și adulții cu ADHD au nevoie de îndrumare și înțelegere din partea părinților, familiilor și profesorilor, pentru a-și atinge potențialul și pentru a avea succes. Pentru un copil de de vârstă școlară, frustrarea, vina și furia se pot acumula înainte ca acesta să fie diagnosticat. Atât copiii afectați, cât și părinții lor pot avea nevoie de ajutor specializat pentru a depăși sentimentele negative. Există mai multe feluri de terapie pentru ADHD:
Terapie comportamentală
Acest tip de terapie învață o persoană cum să-și schimbe și să-și monitorizeze propriul comportament, dar și cum să învețe să se aprecieze când a reușit să se comporte așa cum dorește. De asemenea, părinții, profesorii și membrii familiei pot oferi feedback pozitiv sau negativ pentru anumite comportamente și pot ajuta la stabilirea unor reguli clare, liste de activități și alte rutine structurate pentru a ajuta o persoană să-și controleze comportamentul. Terapeuții pot, de asemenea, să-i învețe pe cei mici abilități sociale, cum ar fi cum să își aștepte rândul, să împartă jucăriile cu alți colegi, să ceară ajutor sau să răspundă la tachinări.
Terapie cognitiv-comportamentală
Acest tip de terapie învață o persoană cum să fie conștientă de propriile gânduri și sentimente și cum să și le accepte pentru a-și îmbunătăți concentrarea. De asemenea, terapeutul învață persoana cu ADHD cum să se adapteze la schimbări, cum să gândească înainte de a acționa și cum să reziste impulsurilor de a-și asuma riscuri inutile.
Terapie familială
Acest tip de terapie implică și membrii familiei persoanei afectate de ADHD pentru a-i ajuta să facă față comportamentelor perturbatoare ale persoanei, cum să încurajeze schimbările în comportament și să interacționeze mai bine cu cel afectat.
Training pentru părinți
Părinții vor fi antrenați de terapeut să-și dezvolte abilitățile necesare pentru a încuraja și recompensa comportamentele pozitive ale copiilor cu ADHD. Părinții sunt învățați să ofere feedback imediat și pozitiv pentru comportamentele pe care doresc să le încurajeze și să ignore sau să redirecționeze comportamentele pe care doresc să le descurajeze. În plus, părinții deprind și tehnici de gestionare a stresului, pentru a putea reacționa cu calm la comportamentul copilului.
Potrivit unei analize recente, „tratamentele curative pentru ADHD nu există, dar tratamentele bazate pe dovezi reduc substanțial simptomele și/sau afectarea funcțională. Medicamentele sunt eficiente pentru simptomele de bază și sunt de obicei bine tolerate. Unele tratamente non-farmacologice sunt valoroase, mai ales pentru îmbunătățirea funcționării adaptive. Cercetările clinice și neurobiologice sunt în desfășurare și ar putea duce la crearea unor abordări diagnostice și terapeutice personalizate pentru această tulburare.”
Prevenire ADHD
Nu se cunoaște o modalitate sigură prin care poate fi prevenit ADHD-ul. Experții în sănătate spun că o viitoare mamă ar putea crește șansele ca viitorul copil să nu dezvolate această tulburare având grijă de sănătatea ei în timpul sarcinii, cu vizite regulate la medic și o dietă echilibrată. De asemenea, pentru a scădea riscul de ADHD al copilului, femeia ar trebui să nu fumeze în timpul sarcinii și să evite consumul de alcool și de droguri.
Recomandări pentru o viață organizată
Părinții și profesorii în cazul copiilor cu ADHD, respectiv terapeuții în cazul adulților cu ADHD îi pot ajuta pe cei afectați de această tulburare hiperkinetică să își organizeze mai bine viața.
Sfaturi pentru părinții care au copii cu ADHD
Ajutați-vă copilul să păstreze o rutină și un program stabil. Mențineți acest lucru în fiecare zi, de la ora de trezire până la cea de culcare. Includeți perioade de timp destinate lecțiilor, jocurilor în aer liber și activităților de interior. Lipiți programul pe frigider sau pe un panou în bucătărie și, orice modificări aduceți programului, operați-le cât mai din timp posibil. Organizați diversele obiecte ale copilului. Aveți grijă să existe un loc clar pentru orice (îmbrăcăminte, ghiozdan, jucării etc.) și păstrați toate obiectele la locul lor.
Folosiți organizatoare pentru școală. Toate manualele și materiale pentru școală trebuie să aibă locurile lor, iar copilul trebuie învățat că e important să-și noteze la ore ce are de făcut acasă și să își prioritizeze activitățile.
Fiți clari și consecvenți. Copiii cu ADHD au nevoie de reguli clare pe care să le înțeleagă și să le respecte.
Lăudați-i și recompensați-i atunci când respectă regulile. Copiii cu ADHD sunt deseori criticați și ei se așteaptă la acest lucru, deci aveți grijă să le subliniați comportamentele bune și să îi lăudați pentru ele.
Acordați atenție și remediilor naturale pentru ADHD. Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CDC) din SUA recomandă pentru părinții copiilor cu ADHD să le asigure acestora o dietă echilibrată și să le scoată din alimentație anumite ingrediente, dacă li se pare că acestea influențează negativ comportamentul copiilor. De asemenea, timpul petrecut în natură poate fi un remediu util pentru controlul simptomelor, precum și limitarea timpului petrecut în fața ecranelor.
Sfaturi pentru adulții cu ADHD
- Stabiliți-vă rutine și respectați-le.
- Realizați liste pentru diferite sarcini și activități.
- Utilizați un calendar pentru programarea evenimentelor și puneți-vă memento-uri pe telefon.
- Atribuiți locuri stabile pentru chei, facturi, documente importante etc.
- Împărțiți-vă sarcinile complexe în pași mai mici, mai ușor de gestionat, astfel încât să nu vă simțiți copleșiți, iar finalizarea fiecărei părți să vă ofere un sentiment de îndeplinire.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
CDC - Symptoms and Diagnosis of ADHD
https://www.cdc.gov/ncbddd/adhd/diagnosis.html
National Institute of Mental Health - Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder
https://www.nimh.nih.gov/health/topics/attention-deficit-hyperactivity-disorder-adhd/index.shtml
Nature - Attention-deficit/hyperactivity disorder
https://www.nature.com/articles/s41572-024-00495-0
Studiul „Attention-deficit/hyperactivity disorder”, apărut în Nat Rev Dis Primers 10, 11 (2024). https://doi.org/10.1038/s41572-024-00495-0, autori: Faraone, S.V., Bellgrove, M.A., Brikell, I. et al.
Frontiers - Diagnosing attention-deficit hyperactivity disorder (ADHD) using artificial intelligence: a clinical study in the UK
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC10288489/
Studiul „Diagnosing attention-deficit hyperactivity disorder (ADHD) using artificial intelligence: a clinical study in the UK”, apărut în Front Psychiatry. 2023; 14: 1164433. Published online 2023 Jun 9. doi: 10.3389/fpsyt.2023.1164433, autori: Tianhua Chen et al.
Te-ar mai putea interesa și...