Cand parintii stau pe telefon, copiii se comporta tot mai urat
Rezumat: În multe familii, smartphone-ul a devenit fundalul permanent al vieții de zi cu zi, iar statul pe telefon al părinților poate întrerupe momentele mici în care se construiesc atenția, reglarea emoțiilor și cooperarea copilului. Cercetările recente vorbesc despre „technoference”, adică interferența tehnologiei în relația părinte-copil, și arată asocieri între utilizarea frecventă a telefonului de către părinți și mai multe dificultăți la copii, inclusiv comportamentul copilului mai impulsiv, mai iritabil sau mai opozant. Mesajul nu este că tehnologia e rea, ci că felul în care o folosim contează, iar limitele simple pot reduce tensiunile.
1. De ce smartphone-ul părinților poate schimba comportamentul copilului?
2. Ce arată studiile recente despre statul pe telefon și dificultățile copiilor?
3. Mecanismele prin care un smartphone intră între părinte și copil
4. Este corect să spunem că „părinții stau pe telefon și copiii se poartă urât”?
5. Cum reduci riscul ca statul pe telefon să afecteze comportamentul copilului?
a. Regula „momente-cheie fără smartphone”: puțin, dar constant
b. Explică-ți statul pe telefon: „acum răspund la un mesaj și revin”
c. Transformă tehnologia în aliat
d. Când comportamentul copilul e urât, caută nevoia din spatele comportamentului
e. Ce faci dacă ai nevoie de smartphone pentru muncă și nu poți evita tehnologia?
De ce smartphone-ul părinților poate schimba comportamentul copilului?
În primii ani de viață și apoi în copilărie, copiii învață cum să se calmeze, cum să ceară ajutor, cum să aștepte și cum să coopereze în special prin relație, adică prin reacțiile rapide și calde ale adulților, prin contact vizual, prin răspuns la întrebări, prin jocuri simple și prin faptul că un părinte „prinde” din timp semnalele de oboseală, foame sau frustrare.
Când părinții sunt absorbiți de smartphone și statul pe telefon se repetă de multe ori pe zi în momente-cheie, nu se întâmplă doar că nu aud o replică, ci se poate rupe ritmul emoțional al interacțiunii, iar copilul, care încă nu are autocontrol de adult, încearcă să recâștige atenția prin strategii tot mai intense. De aici apare impresia că se comportă tot mai urât, deși, de multe ori, este un comportament al copilului care semnalizează: „am nevoie de tine acum”.
În literatura de specialitate, acest fenomen este descris prin termeni ca „technoference” sau „parental phubbing”, care se referă la situațiile în care tehnologia și statul pe telefon întrerup sau fură prezența părintelui în timpul interacțiunii cu copilul. O meta-analiză recentă, centrată pe copiii mici, a găsit efecte statistice mici, dar consistente, între utilizarea tehnologiei de către părinți în prezența copiilor și mai multe rezultate mai slabe la cei mici, inclusiv la zona psihosocială și la probleme de comportament, ceea ce susține ideea că întreruperile frecvente, chiar dacă sunt scurte, pot conta atunci când se adună zilnic.
Ce arată studiile recente despre statul pe telefon și dificultățile copiilor?
Chiar dacă titlul sună categoric, știința este mai atentă: multe studii sunt observaționale și vorbesc despre asocieri, nu despre vinovăție sau cauzalitate absolută, iar realitatea este că relația poate fi și în ambele sensuri, adică un copil dificil poate crește stresul părintelui și tentația de refugiu în smartphone. Totuși, când mai multe cercetări independente arată același tipar, merită să luăm mesajul în serios, mai ales ca ghid practic, nu ca judecată.
O meta-analiză publicată în 2023 despre fenomenul „phubbing” a concluzionat că atunci când părinții își neglijează mai des copiii în favoarea telefonului, acest lucru este asociat cu mai multe probleme internalizante (cum ar fi anxietatea sau retragerea) și externalizante (cum ar fi opoziția, izbucnirile, agitația), și cu mai puțină competență socială, ceea ce se potrivește cu ce văd mulți părinți în viața reală: copilul devine fie „lipit” de părinte și mai plângăcios, fie mai exploziv și provocator.
În paralel, studii pe copii mai mari și adolescenți sugerează că utilizarea smartphone-ului de către părinți în timpul conversațiilor poate fi percepută de copii ca respingere sau lipsă de interes, ceea ce poate declanșa reacții emoționale și comportamentale, iar aceste reacții pot alimenta un cerc vicios: copilul devine mai iritat, părintele se simte mai tensionat și se retrage și mai mult în tehnologie. Un articol din Journal of Pediatrics despre phubbing subliniază această dinamică de tensiune emoțională și distanțare resimțită în contactul părinte–copil atunci când telefonul intră constant între ei.
Mecanismele prin care un smartphone intră între părinte și copil
Copiii mici funcționează cu un sistem de reglare emoțională în construcție, iar părinții sunt, practic, „regulatorul extern” care îi ajută să se liniștească și să revină la echilibru. Când părintele își mută atenția pe smartphone, răspunsul poate fi întârziat sau mai scurt, iar pentru un adult asta pare minor, însă pentru copil înseamnă adesea pierdere de siguranță și predictibilitate.
În acest context, comportamentul copilului se poate intensifica: de la cereri repetate la țipete, de la agățat de mânecă la trântit jucării, nu pentru că „devine rău”, ci pentru că a învățat că doar o intensitate mare sparge bariera creată de statul pe telefon.
Tehnologia nu este doar un obiect, ci și un model de obicei. Dacă părinții își verifică smartphone-ul automat la orice pauză, copilul învață că acesta este modul normal de a gestiona plictiseala, frustrarea sau așteptarea, iar mai târziu va cere și el ecrane ca strategie de reglare.
O meta-analiză din 2025 despre „parental technoference” și utilizarea problematică a mediilor la copii a raportat o asociere robustă între întreruperile parentale cauzate de tehnologie și tendința copiilor de a dezvolta un consum problematic de media, ceea ce poate agrava indirect comportamentul copilului prin somn mai slab, mai puțină mișcare și iritabilitate.
Smartphone-ul este uneori un instrument de muncă, alteori o supapă de stres, iar părinții care primesc multe notificări, au presiuni profesionale sau se simt epuizați pot ajunge să stea mult pe telefon nu din lipsă de iubire, ci din suprasolicitare. Problema este că, pe termen scurt, telefonul pare că ajută printr-o pauză mentală, însă pe termen mediu poate crește haosul de familie dacă reduce interacțiunile pozitive și înrăutățește comportamentul copilului, ceea ce crește și mai mult stresul părintelui.
Este corect să spunem că „părinții stau pe telefon și copiii se poartă urât”?
Răspunsul corect este: uneori da, uneori nu, iar de cele mai multe ori vorbim despre probabilități, nu despre certitudini. Dovezile susțin că statul pe telefon și întreruperile repetate ale interacțiunii sunt asociate cu mai multe probleme de comportament și cu o calitate mai slabă a relației, dar nu înseamnă că orice utilizare de smartphone este dăunătoare sau că un copil care are izbucniri are „cauza” în telefonul părintelui.
Unele familii folosesc tehnologia cu sens, comunică despre ea, își fac reguli, și nu observă probleme majore, în timp ce altele, mai stresate sau cu mai puțin sprijin, pot fi mai vulnerabile. De aceea, e util să privim tehnologia ca pe un factor care poate amplifica sau diminua tensiunile existente, în funcție de cum este folosită.
Cum reduci riscul ca statul pe telefon să afecteze comportamentul copilului?
Regula „momente-cheie fără smartphone”: puțin, dar constant
Nu e realist să le ceri părinților să renunțe la tehnologie, însă este realist să protejezi câteva ferestre scurte în care copilul are nevoie maximă de contact: dimineața înainte de plecare, mesele, momentul de joacă de 10–15 minute, baia și rutina de somn. Aceste ferestre, repetate zilnic, pot schimba mult comportamentul copilului, fiindcă îl învață că există spațiu predictibil în care părintele este prezent, iar copilul nu trebuie să concureze cu smartphone-ul.
Explică-ți statul pe telefon: „acum răspund la un mesaj și revin”
Un copil reacționează mai bine la întreruperi când înțelege cadrul, chiar dacă este mic. Dacă părintele spune clar că are nevoie de 30–60 de secunde pentru un mesaj și apoi revine, copilul învață răbdarea și predictibilitatea, iar comportamentul copilului are mai puține motive să se strice. Tehnologia în familie trebuie gestionată la nivelul întregii case, nu doar la copil, tocmai fiindcă obiceiurile părinților sunt un factor major.
Transformă tehnologia în aliat
Dacă problema principală este că notificările întrerup constant atenția, setările de tip „Do Not Disturb”, gruparea notificărilor, sau ferestre dedicate pentru verificarea mesajelor pot reduce fragmentarea. Pentru mulți părinți, marea schimbare nu vine din voință, ci din arhitectura mediului: dacă smartphone-ul nu mai „strigă” din buzunar, părintele are șanse mai mari să rămână conectat la copil.
Când comportamentul copilul e urât, caută nevoia din spatele comportamentului
Uneori, comportamentul copilului este un mesaj despre oboseală, foame, suprastimulare, gelozie sau nevoie de control, iar telefonul părintelui este doar declanșatorul vizibil. Intervențiile funcționează mai bine când părinții observă tiparul și reduc factorii declanșatori, în loc să se lupte doar cu „simptomul” comportamental.
Ce faci dacă ai nevoie de smartphone pentru muncă și nu poți evita tehnologia?
Mulți părinți nu pot închide complet smartphone-ul, iar soluția nu este perfecțiunea, ci transparența și planificarea. Dacă ai apeluri de serviciu, e util să le anunți dinainte, să alegi un loc unde copilul este în siguranță și are o activitate scurtă, și să revii cu o interacțiune pozitivă imediat după, pentru a repara micile rupturi. În termeni simpli, nu contează doar că ai fost distras, ci și cum revii: o îmbrățișare, o întrebare caldă, un minut de joc pot „reseta” conexiunea și pot reduce efectul cumulativ al statului pe telefon.
Întrebări și răspunsuri
Întrebare: Există dovezi că statul pe telefon al părinților este legat de probleme la copii?
Răspuns: Da, mai multe studii și meta-analize găsesc asocieri între utilizarea frecventă a smartphone-ului de către părinții și dificultăți în comportamentul copilului și în ajustarea socio-emoțională.
Întrebare: Înseamnă că telefonul „cauzează” direct comportamentul urât?
Răspuns: Nu neapărat, multe studii sunt observaționale și vorbesc despre corelații, însă mecanismele propuse (întreruperea atenției și scăderea responsivității) sunt plauzibile.
Întrebare: Ce e mai important: cât timp stau părinții pe smartphone sau când îl folosesc?
Răspuns: De multe ori contează mai mult „momentul” și întreruperile repetate în interacțiunile importante decât un număr fix de minute pe zi.
Întrebare: Dacă nu pot evita tehnologia pentru muncă, ce pot face?
Răspuns: Ajută să anunți copilul, să limitezi notificările și să protejezi câteva momente zilnice fără statul pe telefon, plus să revii cu interacțiuni pozitive după întreruperi.
Întrebare: Există recomandări oficiale pentru familii legate de media?
Răspuns: Da, American Academy of Pediatrics promovează un plan de utilizare a tehnologiei în familie, care include și obiceiurile părinților, nu doar ale copilului.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Pub Med - Parental Technology Use in a Child's Presence and Health and Development in the Early Years: A Systematic Review and Meta-Analysis.
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/40323594/
Studiul „Parental Technology Use in a Child's Presence and Health and Development in the Early Years: A Systematic Review and Meta-Analysis.”, apărut în 2025 May 5;179(7):730-737. doi: 10.1001/jamapediatrics.2025.0682. Online ahead of print., autori: Marcelo Toledo-Vargas et al.
MDPI - The Relationship Between Parental Phubbing and Preschoolers’ Behavioral Problems: The Mediation Role of Mindful Attention Awareness
https://www.mdpi.com/2227-9067/12/8/1022
Studiul „The Relationship Between Parental Phubbing and Preschoolers’ Behavioral Problems: The Mediation Role of Mindful Attention Awareness”, apărut în Children 2025, 12(8), 1022; https://doi.org/10.3390/children12081022, autori: Antonio Puligheddu et al.
Te-ar mai putea interesa și...
