Cele 6 tipuri de joaca esentiale in dezvoltarea copilului tau
Joaca nu mai este de multă vreme considerată o simplă activitate distractivă, terapeuții descoperind că aceasta are un rol esențial în dezvoltarea celor mici. În acest articol discutăm despre tipurile de joacă și de ce aceasta este o activitate necesară pentru copii.
Joaca este esențială pentru creșterea sănătoasă a copiilor din mai multe motive, cum ar fi dezvoltarea fizică, cognitivă, emoțională și cea socială. Există mai multe feluri de joacă, toate având importanța lor.
Importanța jocului pentru copii
Activitățile fizice, cum ar fi alergatul, săritul și jocurile de echipă, ajută la dezvoltarea coordonării motorii și a echilibrului. Jocul activ contribuie la dezvoltarea forței musculare și a sănătății cardiovasculare și ajută la menținerea unei greutăți sănătoase.
Prin joc, copiii explorează și înțeleg lumea din jurul lor, ceea ce le stimulează gândirea critică și rezolvarea problemelor. Jocurile de rol și activitățile creative, cum ar fi desenatul sau construirea de blocuri din cuburi, le dezvoltă imaginația și creativitatea. Jocul cu alți copii sau cu adulții ajută la dezvoltarea abilităților de comunicare și limbaj.
Jocurile educative, puzzle-urile și activitățile de gândire stimulează creierul și îmbunătățesc funcțiile cognitive. Activitățile care necesită atenție sporită ajută la îmbunătățirea capacității de concentrare.
Prin intermediul jocului, copiii învață să-și exprime și să-și gestioneze emoțiile, cum ar fi bucuria, frustrarea sau furia. Reușitele la joacă le oferă copiilor un sentiment de realizare și le crește încrederea în sine, iar înfrângerile îi ajută pe copii să învețe cum să facă față eșecurilor și să-și dezvolte reziliența.
Jocurile de grup îi învață pe copii să colaboreze, să împartă și să lucreze în echipă. Prin joc, copiii învață despre respectarea regulilor și despre importanța disciplinei. Interacțiunile din timpul jocului îi ajută pe cei mici să dezvolte empatie și să formeze relații sănătoase cu alții.
De câte feluri este joaca celor mici?
Încă din anul 1920, Mildred Parten, sociolog și cercetător în cadrul Institutului pentru Dezvoltarea Copilului al Universității Minnesota, a identificat 6 tipuri de joacă esențiale în dezvoltarea copilului.
Joacă fără ocupație
Copilul are o activitate mai degrabă statică și execută mișcări aparent întâmplătoare, haotice, fără un scop anume. Acest stil de joacă este imprevizibil.
Joacă solitară
Copilul este extrem de preocupat de joaca să, astfel încât pare să nu îi observe pe ceilalți copii. Acest tip de joacă este specific copiilor cu vârste cuprinse între 2 și 3 ani.
Joacă de tip spectator
Copilul este interesat de modul în care se joacă alt copil, îl urmărește cu interes, însă nu se alătură. Poate interveni cu întrebări sau sugestii, însă nu se implică propriu-zis.
Joacă paralelă
Copilul mimează modul în care alți copii se joacă, însă nu se alătură acestora. Este posibil să folosească jucării asemănătoare și mișcări imitative, însă nu merge mai departe.
Joacă asociativă
Acest tip de joacă implică mai mult interes pentru partenerul de joacă decât pentru jucăria sau jocul în sine. Joaca asociativă este primul tip de joacă care implică interacțiuni sociale între copii, în timpul activităților.
Joacă cooperantă
Acest tip de joacă implică organizare precisă, reguli de joc și un scop comun. Interpretarea unor roluri și munca în echipă fac parte din acest tip de joacă.
Potrivit spuselor lui Mildred Parten, fiecare dintre aceste tipuri de joacă îl învață pe copil ceva, așa că toate sunt la fel de importante în dezvoltarea micuților. În timp ce în primii ani de viață primele 4 tipuri de joacă sunt cele mai exploatate de către copii, pe măsură ce aceștia înaintează în vârstă, preferă mai degrabă ultimele două tipuri de joacă, în timp ce primele nu mai reprezintă interes. Este extrem de important pentru copii să se joace pentru că astfel își dezvoltă abilități cognitive și sociale.
Și părinții ar trebui să ia parte la joaca celor mici
Ca părinte, dacă vrei să îți ajuți copilul să se dezvolte în mod armonios și să fie pregătit pentru viața de adult, fă-ți timp și joacă-te cu el. Mamele se implică într-un mod mai instructiv și verbal în joaca cu copiii, în timp ce tații tind să se implice mai mult din punct de vedere fizic în joaca celor mici. Așadar, joaca cu ambii părinți este importantă pentru dezvoltarea armonioasă a copilului.
Nu numai copiii au însă de câștigat de pe urma acestei activități, ci și părinții. În timp ce se joacă cu copiii, adulții beneficiază de o creștere a nivelulului de oxitocină din creier, iar legătura pe care o au cu copilul este întărită.
În ceea ce privește modul în care te poți juca cu cel mic, există o mulțime de variante, începând de la jocurile clasice precum leapșa, baba-oarba, construcțiile cu cuburi și până la karaoke sau jocuri de roluri, aveți o mulțime de opțiuni distractive, care așteaptă doar să fie puse în aplicare.
Ce jocuri stimulează creierul copilului?
Jocurile tip lego și blocuri de construcție dezvoltă abilitățile de planificare, coordonare motorie fină și gândire spațială. Puzzle-urile ajută la îmbunătățirea abilităților de rezolvare a problemelor, a concentrării și a coordonării ochi-mână. Jocul de șah îmbunătățește abilitățile copilului de gândire strategică și planificare, scrabble-ul dezvoltă vocabularul și abilitățile de gândire critică, jocurile de memorie stimulează memoria de scurtă durată și recunoașterea vizuală, iar jocurile de strategie îmbunătățesc abilitățile de planificare și luare a deciziilor.
Desenul și pictura dezvoltă creativitatea și abilitățile motorii fine, teatrul și jocurile de rol spores cabilitățile sociale, empatia și creativitatea, iar construcțiile cu materiale reciclabile stimulează imaginația și gândirea inovatoare. Dansul și alte activități care implică ritm și coordonare pot stimula dezvoltarea creierului. Activitățile sportive de echipă dezvoltă abilitățile sociale, colaborarea și disciplina.
Activitățile care implică experimente simple, cum ar fi amestecarea culorilor sau construirea de vulcani, stimulează curiozitatea și învățarea prin experimentare. Activitățile în aer liber, cum ar fi observarea insectelor, colectarea de frunze sau construcțiile din nisip, stimulează gândirea critică și creativitatea.
Este important ca părinții să le ofere copiilor în primul rând posibilitatea de a testa o varietate de jocuri și activități pentru a stimula diferite aspecte ale dezvoltării lor. În al doilea rând, este important să observe în ce fel de activități le place copiilor să se implice și la ce jocuri dovedesc talente mai evidente, pentru a-i ghida în continuare spre aprofundarea acestor domenii - dintre care, cine știe, poate în viitor își vor alege și meseria.
Din ce cauze un copil poare refuza să se joace?
Un copil poate refuza să se joace din mai multe motive, care pot varia de la factori fizici și emoționali la influențe externe și sociale.
Probleme de sănătate fizică
Copilul poate fi obosit și să nu aibă energie pentru joacă. Infecțiile, durerile sau alte probleme de sănătate pot reduce dorința de a se juca. Durerile musculare, de cap sau alte tipuri de disconfort fizic pot împiedica copilul să se joace.
Probleme emoționale și psihologice
Problemele legate de stres, anxietate sau frici pot face ca joaca să nu fie atractivă. Simptomele depresiei, inclusiv lipsa interesului pentru activități care de obicei sunt plăcute, pot duce la refuzul unui copil de a se juca. De asemenea, experiențele traumatice pot afecta dorința și capacitatea copilului de a se implica în joacă.
Probleme de dezvoltare
Copiii cu întârzieri în dezvoltarea motorie, cognitivă sau socială pot avea dificultăți în a se juca. De exemplu, copiii cu tulburăre de spectru autist pot avea interese restrânse și dificultăți în a se angaja în jocuri imaginative sau sociale.
Probleme sociale
Copiii pot refuza să se joace dacă nu au prieteni sau colegi cu care să se joace, însă și experiențele negative cu alți copii, cum ar fi bullying-ul, pot face ca joaca să fie o experiență neplăcută sau de evitat. Mutarea într-un nou mediu, schimbarea școlii sau alte modificări majore pot afecta dorința copilului de a se juca.
Influențe externe
Un copil poate prefera să petreacă timp în fața televizorului, a calculatorului sau pe dispozitive mobile, în detrimentul jocurilor fizice, dar și un program supraîncărcat cu activități și obligații îi pot lăsa celui mic prea puțin timp și prea puțină energie pentru joacă.
Diferențe de comportament și personalitate
Copiii timizi sau introvertiți pot fi mai puțin înclinați să se joace cu alți copii, iar cei care se tem de eșec sau care au tendințe perfecționiste pot evita joaca pentru a nu se confrunta cu situații în care nu se descurcă perfect.
Ce puteți face în calitate de părinți? Încercați să înțelegeți motivele refuzului și discutați deschis cu copilul despre sentimentele și experiențele sale. Asigurați-vă că mediul de joacă este sigur, accesibil și stimulativ. Limitați timpul petrecut de copil în fața ecranelor, încurajați activitățile fizice și sociale și implicați-vă în activitățile de joacă ale copilului pentru a-i arăta că sunt importante și plăcute. Dacă refuzul de a se juca persistă și simțiți că afectează negativ dezvoltarea copilului, consultați un pediatru, psiholog sau alt specialist pentru evaluare și sprijin adecvat.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Michigan State University - The power of play – Part 1: Stages of play
https://www.canr.msu.edu/news/the_power_of_play_part_1_stages_of_play
Healthy Children - The Power of Play: How Fun and Games Help Children Thrive
https://www.healthychildren.org/English/family-life/power-of-play/Pages/the-power-of-play-how-fun-and-games-help-children-thrive.aspx
Te-ar mai putea interesa și...
