Astmul la copii: ajută-l pe cel mic să fie diagnosticat corect

Nu toți copiii au aceleași simptome ale astmului, iar aceste semne pot varia de la un episod la altul, uneori pot varia chiar și la același copil. În plus, să nu uităm că de multe ori este dificil de stabilit dacă un copil are sau nu astm.

Cum e relația ta cu somnul?
 

Ce este astmul?

Astmul este o afecțiune cronică a arborelui bronșic, caracterizată prin obstrucția complet sau parțial reversibilă a căilor respiratorii, care se poate ameliora spontan sau poate slăbi numai după o terapie specifică. Hipersensibilitatea căilor respiratorii este definită ca îngustarea căilor respiratorii ca răspuns la o varietate de stimuli, cum ar fi alergenii, infecții și declanșatorii. Astmul este o afecțiune cronică atât a copiilor, cât și a adulților. Deși prevalența astmului bronșic a crescut în ultimele decenii, mai ales la copii, nu există încă o explicație solidă pentru această creștere.

Astmul este, de regulă, diagnosticat cu ajutorul unui examen medical și prin intermediul unui test care msăoară modul în care aerul intră și iese din plămâni (spirometrie). Copiii de vârstă preșcolară sau cei mai mici nu vor putea efectua testul acesta numit spirometrie, care presupune ca pacientul să sufle foarte puternic într-un tub special. Și pentru că bebelușii și copiii mici nu pot descrie cum se simt, părinții și alți membri ai familiei este necesar să fie mereu atenți pentru a depista eventualele simptome ale astmului.

Necesitatea unor comparații internaționale sistematice ale prevalenței astmului și nevoia unei mai bune înțelegeri a diferiților factori cauzali și de protecție au condus la programul International Study of Asthma and Allergies in Childhood (ISAAC). Programul a avut ca scop elucidarea prevalenței la copiii cu vârste cuprinse între 13-14 ani și, de asemenea, la copiii de 6-7 ani. Scopul a fost de a iniția o metodă necomplicată și validată pentru a măsura prevalența la nivel mondial a astmului și a bolilor alergice.

Prevalența inițială a respirației șuierătoare auto-raportate a variat de la 1,6% la 36,7% la copiii cu vârste între 13 și 14 ani din diferite țări. Prevalența corespunzătoare pentru respirația șuierătoare raportată de părinți la copiii cu vârsta cuprinsă între 6 și 7 ani a fost de la 0,8% la 32,1%. Astmul a fost mai puțin răspândit în țările în curs de dezvoltare, iar cea mai mare prevalență a fost observată în țările anglo-saxone. Autorii studiului au descoperit un gradient neașteptat de la nord-vest la sud-est în prevalența astmului bronșic în Europa, iar acest lucru nu a putut fi explicat prin factorii de risc recunoscuți. În plus, prevalența astmului bronșic nu a putut fi explicată pur și simplu prin diferențe genetice: s-au observat diferențe semnificative între țări cu un fundal genetic sau etnic similar. 

Simptomele astmului la copiii sub 5 ani

Semnele și simptomele frecvent întâlnite ale astmului la copiii sub 5 ani sunt:

  • tusea (apare în special în timpul noapții);
  • respirația șuierătoare (specialiștii o numesc wheezing), care are un sunet asemănător fluieratului atunci când micuțul expiră;
  • dificultăți în respirație sau respirație scurtă;
  • un disconfort în piept, ca și când s-ar simți o presiune pe piept.

Întreabă medicul pediatru despre posibilele semne ale astmului dacă copilul sau bebelușul tău are unul sau mai multe dintre aceste simptome:

Tuse cronică

  • este o tuse care nu trece sau care continuă să reapară;
  • este o tuse care apare în timpul nopții sau dimineața devreme - acesta este un semn frecvent întâlnit în cazul copiilor cu astm;
  • o tuse care apare după efort fizic, după ce micuțul a fost activ.

Respirație șuierătoare

Se aude un sunet ca un șuierat atunci când copilul respiră.

Constricție/presiune în zona pieptului

  • cel mic ar putea să o descrie ca "o durere de burtică";
  • este posibil ca micuțul să se frece pe burtă sau pe piept.

Senzație de sufocare (cel mic simte că nu poate să respire)

  • ascultă cum respiră și vezi dacă respirația lui este rapidă;
  • vezi dacă cel mic își folosește mare parte a corpului atunci când respiră - de exemplu, ridică și își coboară umerii.

Vestea bună este că, odată ce va primi tratamentul corespunzător, simptomele copilului tău se vor calma. Așa că dacă ai motive să crezi că fiul sau fiica ta ar putea avea astm, fă o programare cât mai repede la medicul pediatru.

Un alt simptom ar putea fi producția de spută. Într-un episod acut de astm, simptomele bolii variază în funcție de severitatea crizei. Bebelușii și copiii mici care suferă o criză severă de astm vor prezenta următoarele caracteristici:

  • gâfâie (respiră cu dificultate) în timpul repausului;
  • nu sunt interesați să se hrănească;
  • stau drepți;
  • sunt, de obicei, agitați.

Severitatea și "tiparul" simptomelor pot varia:

  • În unele cazuri, simptomele se agravează în timpul nopții;
  • Există perioade scurte de tuse și de respirație șuierătoare (wheezing) între intervalele de timp în care cel mic nu are niciun fel de simptome;
  • Simptomele frecvente sau cronice pot fi însoțite de episoade de tuse agravată și de respirație șuierătoare agravată;
  • Părintele observă modificări sezoniere ale simptomelor în funcție de infecțiile prevalente sau de factorii declanșatori ai alergiilor.

Ce factori agravează simptomele

Recomandările experților DOC.ro

Ca părinte, trebuie să reții că simptomele astmului pot fi declanșate sau agravate de anumite evenimente, cum ar fi:
  • răcelile sau alte infecții respiratorii;
  • alergenii (agenții care cauzează alergiile), cum ar fi praful, blana animalelor sau polenul;
  • activitatea fizică sau exercițiile fizice;
  • în cazul sugarilor, hrănirea;
  • expunerea la fumul de tigară și la alți factori ce irită căile respiratorii și care se găsesc în aerul pe care cel mic îl respiră;
  • reacțiile emoționale puternice, cum ar fi plânsul sau râsul;
  • boala de reflux gastroesofagian;
  • schimbările meteorologice sau vremea extremă.

Cum este diagnosticat astmul la copii?

Astmul la copii poate fi greu de diagnosticat, mai ales dacă sunt tineri. Astmul are simptome similare celorlalte afectiuni din copilarie. Și unii copii s-ar putea să nu aibă simptome de astm bronșic foarte des, așa că poate părea că au, în schimb, infecții respiratorii.

Medicul copilului dumneavoastră poate folosi multe tehnici și instrumente pentru a diagnostica astmul:

  • Examenul fizic
  • Istoricul medical
  • Radiografie toracică
  • Teste ale funcției pulmonare, inclusiv spirometrie, pentru a testa cât de bine funcționează plămânii. De obicei, copiii mai mici nu pot face aceste teste.
  • Alergie cutanată sau teste de sânge, dacă aveți antecedente de alergii. Aceste teste verifică ce alergeni provoacă o reacție a sistemului tău imunitar.

Dacă ai un copil mic care nu poate face teste ale funcției pulmonare, medicul specialist îți poate sugera un test de medicamente pentru astm. Studiul implică administrarea de medicamente copilului timp de câteva săptămâni pentru a vedea dacă simptomele se îmbunătățesc.

În plus, astmul poate fi confundat ușor cu alte boli sau afecțiuni, cum ar fi respirația disfuncțională (hiperventilație sau disfuncția corzilor vocale, VCD), malformații ale anatomiei căilor respiratorii, cum ar fi malacia traheală, sau anomalii vasculare, cum ar fi un inel vascular. Pentru un diagnostic corect, alte boli care ar trebui excluse sunt anomaliile cardiace, deficiențele imune, diskinezia ciliară primară, fibroza chistică, bronșiectazia, bronșiolita obliterativă, corpul străin inhalat, rinita alergică și refluxul gastroesofagian.

Care sunt tratamentele pentru astm la copii?

Dacă astmul bronșic este diagnosticul pus celui mic, vei colabora cu medicul pentru a crea un plan de tratament. Planul va include modalități de a gestiona simptomele de astm ale copilului și de a preveni atacurile de astm, cum ar fi:

Strategii pentru evitarea declanșatorilor.

De exemplu, dacă fumul de tutun este un declanșator pentru copilul dumneavoastră, nu ar trebui să permiteți nimănui să fumeze în casă sau în mașină.

Medicamente de ameliorare pe termen scurt, numite și medicamente de ameliorare rapidă.

Acestea ajută la prevenirea simptomelor sau la ameliorarea simptomelor în timpul unui atac de astm. Includ un inhalator pe care să îl aveți pentru copil în orice moment. Poate include și alte tipuri de medicamente care acționează rapid pentru a ajuta la deschiderea căilor respiratorii ale micuțului.

Medicamentele de control.

Acestea funcționează prin reducerea inflamației căilor respiratorii și prevenirea îngustarii căilor respiratorii. Nu toți copiii vor lua medicamente de control. Depinde de cât de sever este astmul și cât de des are copilul simptome dacă va avea nevoie de ele.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.  


Sursa foto: Shutterstock.com

Bibliografie: 

Childhood Asthma: Diagnosis and Treatment, Wim M. van Aalderen* - https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3820621/ 

Asthma in Children - https://medlineplus.gov/asthmainchildren.html


Te-ar mai putea interesa și...


DE SEZON
Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0