Prezenta unei pisici poate sa reduca riscul de astm la copiii mici [studiu]

Astmul este cea mai răspândită boală netransmisibilă a copilăriei și reprezintă o povară uriașă și în creștere pentru familiile afectate, societate și sistemele de îngrijire a sănătății. Deși etiologia sa este incomplet înțeleasă, dovezile sugerează că factorii de mediu și stilul de viață de la începutul vieții joacă un rol important în dezvoltarea acestei boli.

Cum se manifestă astmul la copii

Fiind cea mai frecventă boală respiratorie cronică la copii, aceasta debutează de obicei în copilăria timpurie, iar jumătate dintre copiii cu astm bronșic au cel puțin un episod de respirație șuierătoare în primii 6 ani de viață.

Prevalența astmului bronșic la copiii preșcolari este mai mare decât la copiii de vârstă școlară și sugari, în timp ce diagnosticul și tratamentul astmului la copiii preșcolari sunt provocatoare din cauza lipsei de documentație obiectivă a obstrucției reversibile a căilor respiratorii și a confuziei cu alte boli, precum bronșita, bronșiolita, pneumonia.

RECOMANDARILE EXPERTILOR DOC
 

Ei au, de obicei, un control mai slab al simptomelor și o calitate mai scăzută a vieții decât copiii mai mari care suferă de respirație șuierătoare, punând o povară tot mai mare asupra familiilor și a sistemului de sănătate. Astfel, este urgent să se evalueze pe deplin prevalența și severitatea astmului și să se exploreze posibilii factori de risc pentru prevenirea astmului în rândul copiilor preșcolari.

Factorii de risc pentru astm

Sensibilizarea alergică este un factor de risc pentru astm. Cu toate acestea, deși expunerea la alergeni a fost asociată în mod constant cu astm bronșic mai sever și cu frecvența crescută a exacerbărilor astmului bronșic la copiii cu astm bronșic și sensibilizați la alergenul corespunzător, relația exactă dintre expunerea la alergen și dezvoltarea sensibilizării alergice și a bolilor alergice simptomatice precum astmul rămâne controversată. Acest lucru este ilustrat de studiile care examinează asocierile dintre expunerea timpurie a animalelor de companie și riscul ulterior de astm bronșic în copilărie, care au produs rezultate contradictorii. 

Mai mulți factori ar putea explica aceste diferențe în constatări, inclusiv gradul de expunere la alergeni atât în ​​interiorul, cât și în afara casei. Natura aerodinamică a alergenilor la animalele de companie înseamnă că aceștia se transferă ușor dintr-un mediu în altul și, prin urmare, sunt omniprezenți în mediu.

Expunerea la alergeni scade sensibilizarea prin inducerea toleranței imune?

Există dovezi că expunerea la niveluri ridicate la alergenii de la animalele de companie poate scădea de fapt riscul unui copil de sensibilizare prin inducerea toleranței imune, similar cu imunoterapia specifică alergenilor. De exemplu, unele studii au observat o asociere inversă doză-răspuns între expunerea timpurie la alergenii animalelor de companie și riscul de astm și alergie 1. Alte studii au arătat că copiii expuși la concentrații mai mari de alergen de pisică au niveluri mai mari de IgG și sensibilitate scăzută la alergenul major de pisică Felinus domesticus.

Momentul expunerii poate fi, de asemenea, important, primul an de viață părând a fi o fereastră critică pentru dezvoltarea toleranței. 

Sunt animalele de companie potrivite în prejma unui copil?

Unele studii susțin opinia specialiștilor că păstrarea animalelor de companie la începutul vieții scade riscul de astm și alergii la copii. De exemplu, unii specialiști au descoperit că expunerea la animalele de companie în primul an de viață a scăzut riscul de rinită alergică la 7-9 ani și de astm la 12-13 ani. 

Alți oameni de știință au descoperit chiar că copiii expuși la doi sau mai mulți câini sau pisici au avut cea mai scăzută prevalență a oricărui test prin prick cutanat, comparativ cu copiii expuși la mai puține animale de companie. Pe de altă parte, unele studii au descoperit că păstrarea animalelor de companie la începutul vieții copiilor este asociată în mod semnificativ pozitiv cu simptomele de mai târziu. 

Se pare că dacă ai o pisică prin preajmă atunci când ești mic, riscul de astm este redus, potrivit unui studiu mai vechi 2. Însă există unele condiții pentru ca această "regulă" să se aplice.

Să ai un animal de companie când ești copil este un lucru minunat, dar se pare că pisicile au un beneficiu în plus: ele ar putea oferi protecție împotriva anumitor afecțiuni pulmonare, precum bronșita și pneumonia.

Însă înainte de a merge la pet shop pentru a-i cumpără bebelușului tău abia născut o pisică "anti-astm", ar trebui să știi că există și o "capcană": dacă se întâmplă să ai versiuni cu mutații ale unei anumite gene, ajutorul din partea felinelor ar putea, însă, să declanșeze eczema. Așa că probabil te întrebi ce ai de făcut ca părinte? Ții prin preajma copilului o pisică sau nu?

O cercetare condusă de o echipă de oameni de știință de la un centru de studii despre astm din Danemarca (Copenhagen Studies on Asthma în Childhood Research Centre sau COPSAC) a oferit o posibilă explicație referitoare la motivul pentru care animalele de companie și astmul intră atât de des în conflict.

Atopia, manifestarea hipersensibilității alergice

Până acum studiile au arătat rezultate contradictorii - să deții un animal de companie poate ajuta la prevenirea anumitor boli legate de hipersensibilitatea alergică, poate să nu facă nicio diferență sau poate să agraveze aceste afecțiuni.

Se pare că este vorba de un mic detaliu, iar acel detaliu este o variație a genei 17q21. Numită TT, cercetătorii au descoperit deja că această variantă genetică dublează riscul de boli "atopice" (atopie fiind acea manifestare a unei hipersensibilități alergice), cum ar fi astmul și inflamația bronhiilor. Totodată, varianta genetică a devenit un prim candidat pentru studiile care analizează influența mediului asupra dezvoltării copilului.

Într-un studiu mai vechi, cercetătorii au analizat informațiile medicale, genetice și pe cele legate de mediul înconjurător ce proveneau de la 377 de copii danezi, ale căror mame au fost diagnosticate cu astm. Această analiză a includ și o "hartă" a genelor micuților, cât și mostre de alergeni colectate de pe pătuțurile copiilor.

Aproape o treime dintre copii aveau varianta genetică TT, care i-ar fi făcut mai predispuși să dezvolte astm, la fel ca mamele lor. O analiză a cifrelor a arătat, însă, că dacă micuții au avut o pisică prin preajmă, atunci când s-au născut, s-a redus riscul impactului acestei gene.

Cu alte cuvinte, dacă ești suficient de ghinionist să ai această genă care îți dublează șansele de a face astm, adoptarea unei pisici mai devreme, în copilărie, poate ajuta la micsorarea acestui risc.
Procesul exact din spatele acestei protecții sporite nu este foarte clar. Alergenii ar putea să intervină în mod direct în expresia genei sau poate că explicația este mai complicată, implicând microbii din microflora pisicii.

Indiferent de beneficiile ascunse ale traiului alături de o pisică, cainii nu au acest efect. Nu a existat o reducere similară în ceea ce privește riscul de astm pentru acei nou-născuți care au împărțit locuință cu un câine.

Legătura dintre deținerea unui animal de companie și astmul din copilărie

Într-un alt studiu mai recent, oamenii de știință au examinat asocierile dintre deținerea timpurie de pisici și câini cu dezvoltarea astmului în copilărie 3. Cercetătorii au examinat în mod special modul în care aceste asocieri sunt influențate de tipul de animal de companie (pisică versus câine), momentul deținerii (niciodată, prenatal sau copilăria timpurie) și numărul (0, 1 sau >1) de pisici sau câini deținute. De asemenea, aceștia au examinat rolul sensibilizării alergice specifice pisicilor și câinilor. Cercetătorii au emis ipoteza că sensibilizarea alergică specifică pisicii și câinelui se află pe calea cauzală dintre deținerea de pisici și câini și astmul copilăriei și că acest mecanism este probabil influențat de tipul de animal de companie, momentul deținerii și numărul de animale de companie.

În total, 77.434 de copii din 9 cohorte au fost incluși în analizele care examinează asocierile dintre deținerea timpurie de pisici și câini cu astmul la vârsta școlară. În general, nu a existat nicio dovadă puternică care să explice asocierea între deținerea timpurie de pisici sau de câini și astmul de vârstă școlară sau pentru respirația șuierătoare la sugar ori modificarea astmului parental. 

De asemenea, nu a fost găsită nicio asociere puternică între momentul sau numărul de pisici sau câini deținute și astmul la vârsta școlară. În concordanță cu aceste constatări, deținerea de pisici și câini nu a fost, de asemenea, asociată cu sensibilizarea alergică specifică la pisici și câini.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
1 Studiul „Pet-keeping in early life reduces the risk of allergy in a dose-dependent fashion”, PLoS One, 13 (2018), Article e0208472, B. Hesselmar, A. Hicke-Roberts, A.C. Lundell, I. Adlerberth, A. Rudin, R. Saalman, et al.
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/30566481/
2 Studiul „Early Life Exposure To Cats May Reduce Risk Of Childhood Allergies And Asthma Symptoms”, 2008
https://www.sciencedaily.com/releases/2008/05/080520150717.htm#
3 Studiul „Associations of early-life pet ownership with asthma and allergic sensitization: A meta-analysis of more than 77,000 children from the EU Child Cohort Network”, Journal of Allergy and Clinical Immunology Volume 150, Issue 1, July 2022, Pages 82-92, Angela Pinot de Moira, Katrine Strandberg-Larsen et al.
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S009167492200149X#bib21


Te-ar mai putea interesa și...


 

 

 

DE SEZON
Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0