Totul despre herniile inghinale
Rezumat: Herniile inghinale sunt probleme chirurgicale frecvente ale peretelui abdominal și apar atunci când țesut gras sau o porțiune din intestin împinge printr-o zonă slăbită din partea inferioară a abdomenului, formând o umflătură în regiunea inghinală. Uneori, această hernie provoacă doar disconfort ușor, alteori poate da durere, senzație de presiune sau complicații care cer intervenție rapidă. Înțelegerea tipurilor de hernie, a cauzelor, a simptomelor, a metodelor de diagnostic și a opțiunilor de tratament ajută pacientul să știe când poate fi urmărită evoluția și când este nevoie de operație. Prognosticul este, în general, bun, mai ales când problema este evaluată corect și tratată la timp.
1. Ce sunt herniile inghinale și de ce apar atât de des?
2. De câte feluri sunt herniile inghinale?
a. Hernia indirectă
b. Hernia directă
3. Cauze și factori de risc: de ce apare o hernie?
4. Simptome: cum recunoști herniile inghinale?
5. Diagnostic hernie
6. Tratament, prognostic și prevenire în herniile inghinale
a. Tratament hernie: monitorizarea atentă
b. Tratament hernie: operația
c. Prognosticul pacientului cu hernie
d. Se pot preveni herniile inghinale?
Ce sunt herniile inghinale și de ce apar atât de des?
Herniile inghinale sunt hernii care apare în zona inghinală, adică în regiunea dintre abdomenul inferior și partea superioară a coapsei, atunci când conținut din abdomen, de obicei grăsime sau o porțiune din intestinul subțire, trece printr-un punct slab al peretelui abdominal și produce o umflătură vizibilă sau palpabilă; această hernie poate intra și ieși din defectul respectiv, motiv pentru care unii oameni observă că umflătura apare mai ales în picioare, la efort, la tuse sau la ridicarea de greutăți și se reduce când stau întinși.
Herniile inghinale sunt foarte frecvente, iar estimările arată că aproximativ 27% dintre bărbați și 3% dintre femei dezvoltă o astfel de problemă de-a lungul vieții.
Această frecvență nu este întâmplătoare, deoarece canalul inghinal este în mod natural o zonă mai vulnerabilă a peretelui abdominal, iar la bărbați riscul este mult mai mare din motive anatomice; unele hernii apar pe fondul unei slăbiciuni existente de la naștere, iar altele se dezvoltă treptat, odată cu înaintarea în vârstă, cu presiunea repetată din abdomen și cu uzura țesuturilor.
Tocmai de aceea, hernia nu este doar rezultatul unui singur efort greșit, așa cum se crede adesea, ci expresia unei combinații între terenul anatomic și factorii de presiune sau de fragilizare ai țesuturilor.
De câte feluri sunt herniile inghinale?
Când se vorbește despre herniile inghinale, cele mai importante două tipuri sunt hernia inghinală indirectă și hernia inghinală directă.
Hernia indirectă
Hernia indirectă apare atunci când există un defect legat de dezvoltarea fetală, adică o deschidere care ar fi trebuit să se închidă înainte de naștere, dar care a rămas permeabilă; prin acest traseu, hernia poate coborî în canalul inghinal și uneori chiar în scrot.
Hernia directă
Hernia directă apare mai ales la adulți și este legată de slăbirea peretelui canalului inghinal în timp, pe fond de presiune și de fragilitate a musculaturii abdominale.
Deși această diferență poate părea prea tehnică, ea are sens pentru că explică de ce unii pacienți sunt tineri și dezvoltă o hernie fără un istoric clar de efort intens, în timp ce alții observă umflătura mai târziu în viață, după ani de tuse cronică, constipație, stat mult în picioare sau muncă fizică repetitivă.
Tot în zona inghinală pot apărea și hernii femurale, care sunt diferite și mai frecvente la femei decât herniile inghinale directe, motiv pentru care evaluarea corectă a unei umflături din regiunea inghinală este importantă și nu trebuie făcută „după ureche”.
Cauze și factori de risc: de ce apare o hernie?
O hernie inghinală apare când există o zonă slăbită în mușchiul și țesutul conjunctiv al peretelui abdominal inferior, iar presiunea din interiorul abdomenului împinge prin acel loc un sac herniar și conținutul lui. În cazul herniei indirecte, defectul există de la naștere, chiar dacă umflătura apare mai târziu; în cazul herniei directe, slăbirea se dezvoltă în timp. Pe lângă acest mecanism de bază, riscul crește odată cu vârsta, este mult mai mare la bărbați, este mai frecvent la prematuri și este mai mare la persoanele cu antecedente familiale, cu tulburări ale țesutului conjunctiv sau cu anumite intervenții anterioare.
Mai există și factori care cresc presiunea în abdomen și pot favoriza apariția sau agravarea unei hernii, cum ar fi tusea cronică, constipația cronică, ridicarea repetată de greutăți, statul mult timp în picioare sau mersul prelungit în anumite activități profesionale.
Unele surse includ și fumatul, atât prin efectele asupra țesuturilor, cât și pentru că poate întreține tusea cronică, iar greutatea corporală și starea generală a peretelui abdominal influențează și ele riscul sau evoluția. Cu alte cuvinte, hernia apare de obicei pe un teren predispus, iar efortul este adesea doar factorul care o face vizibilă.
Mulți pacienți spun „mi-a ieșit o umflătură după ce am ridicat ceva greu”, dar realitatea este că umflătura este semnul exterior al unei slăbiciuni care exista deja sau se formase treptat. De aceea, este greșit să reducem hernia la un simplu accident de efort, pentru că o astfel de explicație lasă neobservate cauzele mai profunde, cum ar fi slăbirea peretelui abdominal, defectele congenitale sau presiunea intraabdominală repetată.
Simptome: cum recunoști herniile inghinale?
Cel mai tipic semn este o umflătură în zona inghinală, adică lângă osul pubian sau în regiunea dintre abdomenul inferior și coapsă, care devine mai evidentă când persoana stă în picioare, tușește, se încordează sau ridică ceva. Pe lângă umflătură, hernia poate provoca senzație de arsură, greutate, presiune sau durere surdă în zona inghinală, iar la bărbați poate apărea și umflarea scrotului dacă hernia coboară mai jos. Uneori, simptomele se ameliorează în repaus sau când pacientul se întinde, tocmai pentru că hernia se reduce parțial sau complet.
Totuși, nu toate herniile inghinale dor. Există situații în care pacientul observă doar umflătura și o ușoară jenă, iar problema rămâne mult timp stabilă. Alteori, hernia devine mai mare, mai tensionată și mai dureroasă, iar aici trebuie făcută diferența dintre o hernie redusă, relativ liniștită, și o hernie încarcerată sau strangulată, adică acele situații în care conținutul herniar rămâne blocat și poate pierde aportul de sânge.
Dacă umflătura devine brusc mai mare, nu mai intră înapoi, zona se înroșește, apare febră, durerea devine severă ori apar greață, vărsături, balonare și semne de ocluzie intestinală, este nevoie de ajutor medical urgent, deoarece acestea pot sugera o hernie încarcerată sau strangulată. Aici nu mai vorbim despre o simplă umflătură supărătoare, ci despre o complicație potențial gravă, chiar amenințătoare de viață.
Diagnostic hernie
În multe cazuri, diagnosticul de hernie inghinală se pune clinic, adică din discuția cu pacientul și din examenul fizic. Medicul întreabă când a apărut umflătura, dacă doare, dacă se modifică la efort sau la tuse și dacă intră înapoi când pacientul se întinde, apoi examinează zona în picioare și, de multe ori, îl roagă pe pacient să tușească sau să se încordeze pentru a face umflătura mai vizibilă. Aceasta este una dintre puținele afecțiuni în care examenul clinic bine făcut valorează enorm.
Dacă lucrurile nu sunt clare, dacă hernia este mică, dacă umflătura nu se vede ușor sau dacă trebuie exclusă altă cauză de durere inghinală, medicul poate recomanda investigații imagistice precum ecografia, tomografia computerizată sau RMN-ul. În special când simptomele sunt neobișnuite, când pacientul este femeie sau când există suspiciune de recidivă ori complicații, imagistica devine mai importantă. Asta înseamnă că nu orice durere în zona inghinală este automat hernie, după cum nici orice umflătură nu trebuie ignorată.
Tratament, prognostic și prevenire în herniile inghinale
Tratamentul depinde de simptome, de dimensiunea herniei, de impactul asupra vieții pacientului și de riscul de complicații.
Tratament hernie: monitorizarea atentă
Dacă hernia este mică și produce puține sau deloc simptome, în anumite cazuri se poate alege supravegherea atentă, mai ales la bărbații cu hernie inghinală asimptomatică sau minim simptomatică; datele recente arată că această strategie este în general sigură în privința evenimentelor acute pe termen scurt, dar că o parte importantă dintre pacienți ajung în timp la operație deoarece simptomele cresc, iar după aproximativ șapte ani aproape 70% dintre ei trec la tratament chirurgical.
Tratament hernie: operația
Când hernia doare, crește, deranjează activitățile zilnice sau există suspiciune de complicație, tratamentul de bază este operația. Hernia nu se vindecă singură, iar intervenția chirurgicală este singura metodă care repară defectul peretelui abdominal. Operația poate fi deschisă sau minim invazivă, adică laparoscopică sau laparo-endoscopică, iar alegerea depinde de tipul de hernie, de experiența chirurgului, de existența unei recidive, de hernie bilaterală și de particularitățile pacientului.
În operația deschisă, chirurgul face o incizie în regiunea inghinală, repune conținutul herniei și repară zona slăbită, de obicei folosind și o plasă chirurgicală pentru a întări peretele abdominal.
În tehnicile laparoscopice sau laparo-endoscopice, se folosesc incizii mici și instrumente speciale, iar ghidurile internaționale actualizate arată că, pentru multe hernii inghinale primare unilaterale, aceste tehnici sunt recomandate deoarece se asociază cu mai puțină durere postoperatorie, recuperare mai rapidă și reducerea durerii cronice, dacă există un chirurg cu experiență și resurse adecvate. Totuși, tehnica deschisă rămâne o opțiune foarte bună în anumite situații și nu este depășită.
Una dintre cele mai frecvente întrebări ale pacienților este dacă operația de hernie implică neapărat plasă. Ghidurile moderne arată că repararea cu plasă reduce riscul de recidivă fără să crească riscul de durere cronică, iar aceasta a devenit abordarea standard în multe intervenții pentru herniile inghinale. Există și tehnici fără plasă, dar acestea sunt rezervate anumitor situații, iar alegerea trebuie discutată individual cu chirurgul.
Prognosticul pacientului cu hernie
În ansamblu, prognosticul după tratamentul corect al unei hernii inghinale este bun. Mulți pacienți se recuperează bine după operație și revin la activitățile lor în timp relativ scurt, mai ales dacă intervenția este făcută electiv, adică înainte să apară o urgență. O mare parte din discuția modernă despre prognostic nu mai este centrată doar pe recidivă, ci și pe durerea cronică postoperatorie, pentru că aceasta poate afecta calitatea vieții chiar și atunci când hernia nu reapare.
Datele recente arată că durerea cronică după operația de hernie inghinală este o complicație reală, iar interesul actual este să fie redusă prin alegerea tehnicii potrivite, experiența echipei și identificarea factorilor de risc. În același timp, tehnicile cu plasă au redus recidivele, iar abordările laparo-endoscopice par să ofere avantaje privind recuperarea și durerea cronică la mulți pacienți.
Se pot preveni herniile inghinale?
Prevenția completă nu este întotdeauna posibilă, pentru că unele hernii au o componentă congenitală sau țin de anatomie și de calitatea țesuturilor, aspecte pe care nu le putem schimba. Totuși, riscul poate fi redus sau evoluția poate fi încetinită prin controlul factorilor care cresc presiunea intraabdominală și afectează peretele abdominal. Aici intră menținerea unei greutăți sănătoase, renunțarea la fumat, tratarea tusei cronice, evitarea constipației și a încordării la scaun și folosirea unor tehnici corecte de ridicare a greutăților.
Întrebări și răspunsuri
Întrebare: Cum arată, de obicei, hernia inghinală?
Răspuns: Cel mai des apare ca o umflătură în zona inghinală, mai vizibilă când stai în picioare, tușești sau te încordezi.
Întrebare: O hernie poate trece de la sine?
Răspuns: Nu. Hernia nu se repară singură; uneori poate fi doar urmărită, dar tratamentul definitiv este chirurgical.
Întrebare: Este obligatorie operația imediat după diagnostic?
Răspuns: Nu întotdeauna. La unele hernii inghinale asimptomatice sau ușor simptomatice se poate alege supravegherea atentă, dar multe cazuri ajung ulterior la operație.
Întrebare: Când devine hernia o urgență?
Răspuns: Când umflătura nu mai intră la loc, crește brusc, se înroșește sau apare durere puternică, greață ori vărsături.
Întrebare: Se pot preveni herniile inghinale?
Răspuns: Nu complet în toate cazurile, dar renunțarea la fumat, controlul tusei cronice, prevenirea constipației și menținerea unei greutăți sănătoase pot reduce riscul sau agravarea.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Oxford Academic - Operative versus conservative management for inguinal hernia: a methodology scoping review of randomized controlled trials
https://academic.oup.com/bjsopen/article/8/5/zrae116/7772450?login=false
Studiul „Operative versus conservative management for inguinal hernia: a methodology scoping review of randomized controlled trials”, apărut în BJS Open, Volume 8, Issue 5, October 2024, zrae116, https://doi.org/10.1093/bjsopen/zrae116, autori: Maria Picciochi et al.
Oxford Academic - Update of the international HerniaSurge guidelines for groin hernia management
https://academic.oup.com/bjsopen/article/7/5/zrad080/7325871?login=false
Studiul „Update of the international HerniaSurge guidelines for groin hernia management”, apărut în BJS Open, Volume 7, Issue 5, October 2023, zrad080, https://doi.org/10.1093/bjsopen/zrad080, autori: Cesare Stabilini et al.
Te-ar mai putea interesa și...
