Durerea: ce este, cum apare, tipuri de durere si tratament
Durerea: ce este, cum apare, tipuri de durere si tratament
Durerea: ce este, cum apare, tipuri de durere si tratament
Ce este durerea
a. Ce este și care este mecanismul durerii
b. Rolul durerii în organism
c. Tipuri de durere
d. Cauze ale durerii
e. Măsurarea durerii
f. Indicatori ai durerii în lipsa comunicării verbale
g. Diagnosticarea durerii
h. Factori ce influențeaza intensitatea durerii
Cum se tratează durerea
a. Tratarea durerilor acute
b. Tratarea durerilor cronice
Ce este durerea
Durerea este o funcție vitală a corpului uman, ce implică nociceptorii și sistemul nervos central, pentru a transmite mesaje de la stimuli către creier.
Ce este și care este mecanismul durerii
Durerea este o senzație deranjantă, neplăcută, adesea cauzată de stimuli intenși sau de stimuli care provoacă leziuni. Durerea este un mecanism de avertizare care protejează un organism influențându-l să se retragă de stimulii nocivi; este asociat în primul rând cu rănirea sau amenințarea cu rănirea.
Durerea este subiectivă și greu de cuantificat, deoarece are atât o componentă afectivă, cât și una senzorială. Deși baza neuro-anatomică a percepției durerii se dezvoltă înainte de naștere, răspunsurile individuale la durere sunt învățate în copilăria timpurie și sunt afectate de factori sociali, culturali, psihologici, cognitivi și genetici, printre alții. Acești factori explică diferențele în toleranța la durere între oameni. Sportivii, de exemplu, pot fi capabili să reziste sau să ignore durerea în timp ce sunt implicați într-un sport, iar anumite practici religioase pot cere participanților să îndure durerea care pare intolerabilă pentru majoritatea oamenilor.
O funcție importantă a durerii este de a alerta organismul asupra potențialelor pericole. Acest lucru se realizează prin nocicepție, procesarea neuronală a stimulilor dăunători. Senzația de durere, totuși, este doar o parte a răspunsului nociceptiv, care poate include o creștere a tensiunii arteriale, o creștere a ritmului cardiac și o retragere reflexă de la stimulul nociv.
Durerea acută poate apărea din cauza unei fracturi osoase sau în urma atingerii unei suprafețe fierbinți. În timpul durerii acute, o senzație imediată intensă de scurtă durată, uneori descrisă ca o senzație de înțepătură ascuțită, este urmată de o senzație de pulsație surdă. Durerea cronică, care este adesea asociată cu boli precum cancerul sau artrita, este mai dificil de localizat și tratat. Dacă durerea nu poate fi atenuată, factorii psihologici precum depresia și anxietatea pot intensifica starea.
Cum se definește durerea
Deoarece este un fenomen complex și subiectiv, definirea durerii a fost o adevărată provocare pentru medici. Asociația Internațională pentru Studiul Durerii are o definiție care este folosită la scară largă și care spune că: "Durerea este o experiență senzorială și emoțională neplăcută asociată cu afectarea potențială sau actuală a țesuturilor sau este descrisă în termenii unor astfel de leziuni". În diagnosticul medical, durerea este privită ca un simptom al unei afecțiuni prezente. Mecanismul durerii este compus din mai multe elemente. Durerea implică o interacțiune complexă între nervii specializați, măduva spinării și creierul tău.
În măduva spinării, celulele nervoase specializate filtrează și prioritizează mesajele primite de la nervii periferici. Aceste celule nervoase acționează la fel ca niște porți, controlând astfel ce mesaje ajung până la creierul tău și la ce viteză și cu ce forță.
Durerea severă, precum cea pe care o simți de la o arsură, este procesată ca o avertizare urgentă, declanșându-ți mușchii, pentru ca tu să îți retragi repede mâna de pe aragaz, de exemplu. Unele mesaje ale durerii, cum ar fi cele de la o zgârietură sau de la stomacul deranjat sunt transmise mai încet sau cu mai puțină forță.
Din măduva spinării, mesajele durerii călătoresc până la creier. Creierul tău răspunde, la rândul lui, prin transmiterea unor mesaje care încurajează procesul de vindecare. De exemplu, creierul poate să transmită un semnal sistemului tău nervos autonom, care controlează circulația sângelui, să trimită mai multe globule albe din sânge și mai multe trombocite pentru a ajuta la repararea țesutului de la locul unei leziuni.
Creierul tău, totodată, poate să semnaleze eliberarea ori secreția unor substanțe chimice care suprimă durerea. Durerea rezultă dintr-o serie de modificări chimice și electrice complexe, care implică nervii tăi periferici, măduva spinării și creierului. Atunci când te lovești la cot, de exemplu, sursa durerii este în zona cotului.
Mesajele/semnalele durerii se mișcă prin nervii periferici și ajung la măduva spinării. Mai apoi, ca parte din mecanismul durerii, creierul tău interpretează mesajele acestea ca fiind durere. Următoarea etapă constă în faptul că creierul trimite substanțe chimice care suprimă durerea și declanșează alte răspunsuri la acea senzație de durere.
Rolul durerii în organism
Te-ai întrebat vreodată de ce este important să simțim durere? Durerea joacă un rol important în viețile oamenilor. Ea are scopul de a ne proteja de rău, prin faptul că ne face să asociem anumite acțiuni dăunătoare cu o senzație de durere. Și tot durerea e cea care ne arată un semnal de alarma, ne "informează" în legătură cu bolile pe care le-am putea avea.
Totodată, durerea produce o reacție emoțională, nu doar una fizică. Pe de o parte, unele dureri pot fi cauzate de depresie sau de o supărare cauzată de decesul cuiva drag, dar aceste dureri nu sunt ușor de măsurat sau de clasificat. Pe de altă parte, absența durerii (nu ne referim la cea dată de o reacție emoțională) poate încuraja anumite tipuri de alte acțiuni. De exemplu, ești mai înclinat să alegi o farfurie care nu este fierbinte decât una care știi că te frige.
Tipuri de durere
Cele mai comune cinci tipuri de durere sunt:
- Durere acută
- Durere cronică
- Durerea neuropatică
- Durere nociceptivă
- Durere radiculară
Doua dintre cele mai întâlnite tipuri de durere sunt cea cronică și cea acută.
Durerea acută
Durerea poate fi pe termen scurt (acută) sau pe termen lung (cronică). Durerea acută este o durere severă sau subită, care se rezolvă într-o anumită perioadă de timp. De exemplu, poți să simți durere acută atunci când ai o boală, ai suferit un traumatism (lovitură sau leziune) sau ai avut o intervenție chirurgicală.
Durerea cronică
Durerea cronică este persistentă, durează luni sau chiar mai mult. Durerea cronică este considerată o afecțiune, o problemă de sănătate în sine. La rândul ei, durerea cronică poate fi ușoară sau severă. De asemenea, durerea poate fi împărțită, în funcție de originea și de durata ei, în trei categorii în care sunt incluse și primele doua: acută, cronică și durere la efort fizic (o activitate fizică intensă, solicitantă). În cazul durerii acute, știi, de regulă, cu exactitate unde și de ce te doare.
Cotul te ustură și te doare după ce te-ai zgâriat în acea zonă sau simți durere în locul unde a avut loc o incizie făcută de medicul chirurg. În cazul durerii cronice, este posibil să nu știi motivul pentru care apare această senzație. De exemplu, o rană s-a vindecat, dar durerea încă persistă - și ar putea să devină chiar mai intensă. Durerea cronică, totodată, poate să apară fără să existe indiciul vreunei boli sau leziuni. Pe lângă aceste tipuri, durerea mai poate fi: somatică, viscerală, radiantă.
Durerea neuropatică
Durerea neuropatică se datorează leziunilor nervilor sau altor părți ale sistemului nervos. Este adesea descrisă ca durere arzătoare sau care se simte ca niște ace. De asemenea, poate afecta sensibilitatea la atingere și poate face ca individul să aibă dificultăți să simtă senzații de căldură sau rece. Durerea neuropatică este un tip comun de durere cronică. Poate fi intermitentă (adică apare și dispare) și poate fi atât de gravă încât îngreunează îndeplinirea sarcinilor de zi cu zi. Deoarece durerea poate interfera cu mișcarea normală, poate duce și la probleme de mobilitate.
Durere nociceptivă
Durerea nociceptivă este un tip de durere cauzată de deteriorarea țesutului corpului. Oamenii o descriu adesea ca fiind o durere ascuțită, dureroasă sau pulsantă. Este adesea cauzată de o leziune externă. De exemplu, dacă te lovești la cot, îți răsucești glezna sau cazi și-ți zgârâi genunchiul, este posibil să simți dureri nociceptive. Acest tip de durere este adesea experimentat la nivelul articulațiilor, mușchilor, pielii, tendoanelor și oaselor. Poate fi atât acută, cât și cronică.
Durere radiculară
Durerea radiculară este un tip foarte specific de durere care poate apărea atunci când nervul spinal este comprimat sau inflamat. Radiază din spate și șold în picior (picioare) prin coloana vertebrală și rădăcina nervului spinal. Persoanele care au dureri radiculare pot prezenta furnicături, amorțeală și slăbiciune musculară. Durerea care iradiază din spate și în picior se numește radiculopatie. Este cunoscută în mod obișnuit ca sciatică, deoarece durerea apare din cauza afectării nervului sciatic. Acest tip de durere este adesea constantă, iar indivizii o pot simți adânc în picior. Mersul pe jos, statul pe scaun și alte activități pot agrava sciatica. Este una dintre cele mai frecvente forme de durere radiculară.
Cauze ale durerii
Cel mai simplu spus, durerea începe atunci când anumite terminații nervoase sunt stimulate. Acest lucru poate rezulta din leziuni sau deteriorări ale țesuturilor din corp, cum ar fi atunci când te-ai tăiat la deget. Durerea, totodată, poate să rezulte din deteriorarea nervilor sau din cauza problemelor de la nivelul nervilor (pot fi cauze neuropatice). Uneori, durerea apare fără să existe vreo cauză cunoscută sau apare la mult timp după ce o rană s-a vindecat.
Durerea cronică este, de obicei, cauzată de o leziune/rană inițială, cum ar fi o entorsă ușoară la spate sau o întindere musculară. Se crede că durerea cronică se dezvoltă după ce nervii au fost deteriorați. Afectarea nervilor face durerea să fie mult mai intensă și să dureze mai mult timp. În aceste cazuri, tratarea leziunii de la bază poate să nu rezolve durerea cronică.
Cu toate acestea, în unele cazuri, oamenii se confruntă cu durerea cronică fără să aibă o leziune sau o lovitură anterioară. Cauzele exacte ale durerii cronice fără leziuni sau rupturi ale țesuturilor nu sunt pe deplin înțelese.
Durerea, uneori, poate să rezulte dintr-o afecțiune medicală ce reprezintă substratul ei, cum ar fi:
• sindromul de oboseală cronică: caracterizat prin oboseală extremă, prelungită, adesea însoțită de durere;
• endometrioză: o boală dureroasă care apare atunci când mucoasa uterină crește în afara uterului;
• fibromialgia: o durere larg răspândită în oase și mușchi;
• bolile inflamatorii intestinale: un grup de afecțiuni care provoacă inflamații dureroase, cronice în tractul digestiv;
• cistita interstițială: o boala cronică ce este caracterizată de presiunea și durerea vezicii urinare;
• disfuncția articulației temporo-mandibulare: o boală care provoacă un sunet (ca un pocnet) dureros, ruperea sau blocarea dureroasă a maxilarului;
• vulvodinia: o durere vulvară cronică ce apare fără o cauză evidentă.
Măsurarea durerii
Există mai multe metode prin care se poate măsura durerea. De exemplu, dolorimetrul, care este un instrument folosit pentru a măsura pragul durerii și toleranța la durere.
Dolorimetria, ca ramura, a fost definită ca fiind "măsurarea sensibilității la durere sau intensității durerii". De-a lungul timpului, au fost dezvoltate mai multe tipuri de dolorimetre. Acestea aplică o presiune constantă, durere sau stimulare electrică pe o anumită zonă sau mișcă o articulație ori altă parte a corpului pentru a determina ce nivel de căldură, de presiune, de curent electric sau ce cantitate de mișcări produce o senzație de durere.
Uneori, presiunea este aplicată folosind un obiect sau prin creșterea locală a presiunii aerului pe o anumită zona a corpului, iar în unele cazuri, prin apăsarea unui obiect ascuțit pe o zonă de pe corp. Alte metode de măsurare a durerii sunt: scala numerică subiectivă, scala (descriptivă a) durerii sau chestionarele pentru evaluarea durerii.
O scală a durerii măsoară intensitatea durerii unui pacient sau alte trăsături de acest gen. Scalele durerii sunt bazate pe încredere, pe desene (comportamentale) sau pe date imaginare. Auto-raportarea este considerată primară și ar trebui obținută de la pacient, dacă este posibil.
Măsurările durerii ajută la determinarea severității, tipului și duratei durerii și sunt folosite pentru a stabili un diagnostic precis, pentru a determina un plan de tratament și pentru a evalua eficacitatea tratamentului. Scala durerii este o metoda disponibilă pentru nou-născuți, sugari, copii, adolescenți, adulți, vârstnici și pentru persoanele a căror comunicare este afectată.
Indicatori ai durerii în lipsa comunicării verbale
Durerea poate fi foarte dificil de evaluat în cazul persoanelor cu deficiențe cognitive, de exemplu, sau în cazul celor care nu pot comunica verbal, deoarece auto-evaluarea acestor pacienți în legătură cu durerea poate fi inexactă sau dificil de obținut. Astfel, evaluarea comportamentala bazată pe observații este metoda optimă în cazul acestor pacienți.
Când persoana poate vorbi, medicul se poate baza pe alți indicatori, cum ar fi verbalizările sau vocalizările: suspinatul, gemutul, faptul că persoana strigă sau cheamă pe cineva, faptul că respectiva persoană cere ajutorul, abuzul verbal.
Indicatori comuni ai durerii (în lipsa comunicării verbale), când specialistul se bazează pe comportamentul persoanei, sunt următorii:
• Expresiile faciale: încruntarea, grimasele, expresiile distorsionate, clipitul rapid;
• Mișcările corpului: individul este rigid, tensionat, în gardă, se frământă/se foiește, se mișcă/se leagănă intens, modificări ale mobilității, cum ar fi inactivitatea fizică sau neliniștea psiho-motorie;
• Modificări în interacțiunile interpersonale: individul este agresiv, rezistent la îngrijirea pe care o primește, turbulent, retras;
• Modificări în tiparele de activitate: modificarea apetitului, modificări în ceea ce privește somnul, încetarea subită a rutinelor obișnuite;
• Modificarea statusului mental: plâns, confuzie sporită, irascibilitate, suferință.
Totodată, durerea se poate manifesta și la nivel fiziologic. Acești indicatori sunt, după cum urmează:
• creșterea ritmului cardiac;
• creșterea tensiunii arteriale;
• accelerarea frecvenței respiratorii;
• diaforeza (transpirație abundentă);
• dilatarea pupilelor.
Diagnosticarea durerii
Dacă ai o senzație durere, medicul tău are multe modalități la dispoziție pentru a afla ce anume o cauzează. Medicul te va întreaba despre simptomele tale și despre istoricul tău medical, va încerca să afle inclusiv bolile de care suferi, ce accidentări sau leziuni ai avut sau dacă ai suferit o intervenție chirurgicală. De asemenea, medicul te va examina și va putea recomanda o serie de teste de sânge sau radiografii.
Printre testele care pot ajuta medicul specialist să identifice cauza durerii tale se numără:
• examinarea CT (tomografia computerizată standard) - majoritatea scanărilor de acest gen durează între 15 minute și 1 oră;
• MRI (tomografia de rezonanță magnetică) - o scanare poate dura 5 minute sau mai mult de 1 oră;
• blocarea nervilor - aceste teste pot trata și diagnostica acea cauză a durerii tale; medicul îți injectează ceva pentru a amorți durerea (un anestezic) în locurile unde sunt anumiți nervi; răspunsul pacientului la blocarea nervilor poate ajuta medicul să descopere ce anume provoacă durerea și de unde provine aceasta;
• discografia - acest test este bun pentru persoanele care iau în considerare intervenția chirurgicală pentru a-și trata durerea de spate; medicii folosesc discografia atunci când vor să facă teste înainte de a se decide în privința unui tratament; în timpul acestui test, o substanță ca o "vopsea" este injectată în discul coloanei vertebrale despre care se crede că ar fi cauza durerii; substanța scoate la iveală zonele afectate la radiografie;
• mielograma - și acest test este folosit pentru durerea de spate. O substanță de contrast, ca o vopsea, este injectată în canalul spinal; acest test ajută la identificarea compresiei nervilor, care este cauzată de hernia de disc sau de fracturi în această zonă;
• EMG: electromiografia le permite medicilor să verifice activitatea mușchilor; medicul introduce niște ace fine în mușchi pentru a măsură răspunsul lor la semnalele electrice;
• scanările osoase - acestea ajută la diagnosticarea și la urmărirea infecțiilor, fracturilor și a altor afecțiuni de la nivelul oaselor. Un medic injectează o cantitate mică dintr-o substanță radioactivă, în fluxul de sânge al pacientului. Această substanță se va colecta în oase, în special în zonele care nu sunt normale.
• imagistica cu ultrasunete - numit și sonografie, acest test folosește unde sonore de înaltă frecvență pentru a obține imagini din interiorul corpului; ecourile undelor sonore sunt înregistrate și sunt afișate ca imagini în timp real.
Factori ce influențează intensitatea durerii
Răspunsul unei persoane la durere este foarte mult influențat de multe trăsături de personalitate, precum și de o serie de factori psihologici, emoționali și sociali.
Factorii care pot influența cât de sensibilă este o persoană la durere și modul în care acea persoana raspunde/reacționează la durere sunt:
• Factorii genetici - "harta" ta genetică influențează cât de sensibil este corpul tău la semnalele durerii și modul în care percepi tu durerea; unele dovezi științifice sugerează că tendința de a dezvolta durere neuropatică după afectarea/lezarea unui nerv poate avea, în același timp, o componență genetică puternică;
• Sexul - femeile raportează mai frecvent durerea, niveluri mai severe de durere și o durere care durează mai mult, comparativ cu bărbații; nu se știe de ce se întâmplă acest lucru;
• Problemele de sănătate pe termen lung - multe boli cronice și multe afecțiuni, cum ar fi fibromialgia, migrenele și sindromul de intestin iritabil sunt asociate cu durerea;
• Factorii psihologici - durerea este prezentă în cazul indivizilor care au depresie, anxietate sau o stimă de sine scăzută; pesimismul exagerat sau durerea dusă până la "catastrofă" pot, de asemenea, să agraveze senzația;
• Factorii sociali - stresul și izolarea socială contribuie la experiența durerii; cercetările sugerează, totodată, că un nivel scăzut al educației, veniturile mai scăzute și faptul că o persoană este șomeră sunt legate de o prevalență mai mare a durerii.
• Experiențele din trecut - amintirile tale legate de experiențele dureroase din trecut pot influența experiențele tale actuale; dacă ai avut o experiență neplăcută cu un medic dentist sau dacă nu ai fost niciodată la dentist și ești foarte nervos în legătură cu această vizită la cabinet, chiar și o mică intervenție poate să producă un răspuns puternic la durere;
• Alti factori individuali: educația și creșterea, strategiile tale prin care faci față durerii și atitudinea ta în general pot influența modul în care interpretezi mesajele durerii și modul în care tolerezi durerea; la fel și așteptările tale în legătură cu modul în care "gândești" sau "crezi" că ar trebui să simți durerea sau să reacționezi la durere.
Cum se tratează durerea
Durerea este complexă, astfel că există multe opțiuni de tratament: medicamente, terapii și tehnici ce ajută atât corpul, cât și mintea. Cere sfatul medicului și nu trata durerea "după ureche". Învață beneficiile și riscurile fiecărei metode de tratament, pentru a scapă de durere în cel mai eficient mod.
Tratarea durerilor acute
Durerea acută poate să dureze un moment; ea rareori devine durere cronică. Durerea acută, de obicei, apare subit și are o durată limitată. Ea este frecvent cauzată de deteriorarea/ruptura țesuturilor, cum ar fi oasele, mușchii sau organele și debutul acestei durerii este, adeseori, acompaniat de anxietate sau de o suferință emoțională.
Abordarea pentru pacienții cu durere acută începe prin identificarea cauzei de la baza senzației și prin găsirea unui tratament specific pentru acea afecțiune.
Primul agent farmacologic pentru tratamentul simptomatic al durerii ușoare până la moderată este acetaminofenul sau un medicament din clasa antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS). Alegerea dintre aceste doua tipuri de medicamente depinde de tipul de durere și de factorii de risc ai pacientului în ceea ce privește efectele adverse legate de întrebuințarea antiinflamatoarelor nesteroidiene (de exemplu, efecte gastrointestinale, cardiovasculare, etc.).
Diversele antiinflamatoare din clasa AINS au efecte analgezice similare. Dacă acești agenți nu sunt suficienți pentru a trata durerea ușoară până la moderată, opțiuni rezonabile pot fi medicamentele care țintesc căi dureroase separate, în mod simultan. Durerea acută severă este, de obicei, tratată cu medicamente opioide puternice, precum acestea.
In cazul migrenelor, medicul poate prescrie triptanii.
Aceste medicamente acționează prin îngustarea vaselor de sânge din creier, ceea ce poate ajuta la ameliorarea simptomelor de durere, sensibilitate la lumină și zgomot asociate cu migrenele. Triptanii nu sunt analgezice, adică nu reduc durerea prin anestezie, ci prin schimbarea reacțiilor chimice din creier și îngustarea vaselor de sânge.
Triptanii sunt prescriși de medicul specialist pentru migrene și se iau în mod obișnuit în momentul în care apare durerea de cap, la recomandarea acestuia. Este important să se respecte doza și instrucțiunile medicului și să se evite autoadministrarea sau depășirea dozei recomandate, deoarece aceste medicamente pot avea efecte secundare și interacțiuni cu alte medicamente.
Cere sfatul medicului, deoarece el îți poate recomanda, în funcție de severitatea durerii tale, acele medicamente specifice pentru tratarea durerilor acute.
Tratarea durerilor cronice
Durerea cronică durează mai mult timp decât durerea acută și este, în general, mai rezistentă la tratamentul medical. Ea este de obicei asociată cu o boală pe termen lung, cum este artroza (osteoartrita). În unele cazuri, cum ar fi fibromialgia, durerea cronică este una dintre caracteristicile definitorii le bolii.
Durerea cronică poate fi rezultatul țesuturilor afectate sau deteriorate, dar foarte des ea este atribuită afectării nervilor (durere neuropatică). Obiectivul principal al tratamentului este de a reduce durerea și de a spori mobilitatea persoanei. Acest lucru te ajută să te întorci la activitățile tale de zi cu zi, fară discomfort. Severitatea și frecvența durerii cronice poate să difere, în funcție de persoană. Așa că medicii au creat mai multe planuri de management al durerii, care sunt specifice fiecărui pacient.
Terapia durerii reprezinta o arie specializata, practicată de regula de anestezisti supraspecializați în durere cronică si se numește "terapie multidisciplinară a durerii". Aceasta implică o abordare cuprinzătoare și individualizată a durerii cronice rezistente la terapia clasică, în care o echipă multidisciplinară de specialiști lucrează împreună pentru a ajuta pacienții să își gestioneze durerea.
Această terapie poate include următoarele componente:
- Evaluare detaliată a istoricului medical și a durerii pacientului, pentru a identifica cauzele posibile ale durerii cronice și pentru a dezvolta un plan de tratament individualizat.
- Tratament medicamentos pentru durere, care poate include medicamente analgezice, antiinflamatoare, antidepresive sau anticonvulsivante, în funcție de natura și severitatea durerii.
- Terapie fizică și ocupațională, care poate include exerciții de întindere și de forță, masaj, terapie cu căldură sau cu frig, terapie prin mișcare, tehnici de relaxare, precum și sfaturi pentru adaptarea activităților zilnice pentru a reduce durerea.
- Terapie psihologică, care poate include terapie cognitiv-comportamentală, terapie de acceptare și angajament, sau terapie de relaxare, pentru a ajuta pacienții să își schimbe atitudinile și comportamentele legate de durere și să învețe să facă față mai bine durerii cronice.
- Proceduri de intervenție, care pot include injecții de corticosteroizi sau de anestezice locale în zonele dureroase, proceduri de radiofrecvență sau implantarea de dispozitive medicale pentru stimularea nervoasă.
Aceste componente sunt adaptate în funcție de nevoile și preferințele individuale ale pacienților, pentru a ajuta la gestionarea durerii cronice și pentru a îmbunătăți calitatea vieții acestora.
Planul tău de management al durerii, de exemplu, va depinde de simptomele tale și de orice alte afecțiuni de care suferi. Tratamente medicamentoase, remediile ce țin de stilul de viață sau o combinație a acestor metode pot fi folosite la tratarea durerii cronice. De asemenea, intervențiile chirurgicale pot fi o altă abordare folosită în tratarea durerii cronice.
Mai multe tipuri de medicamente sunt disponibile în farmacii și pot ajuta la tratarea durerii cronice. Iată câteva exemple:
• calmantele eliberate fară prescripție medicala, inclusiv acetaminofenul sau medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), precum acidul acetilsalicilic sau ibuprofenul;
• medicamentele pentru durere din clasa opioidelor, inclusiv morfină, codeină;
• analgezicele adjuvante, cum ar fi antidepresivele și anticonvulsivele.
Pe de altă parte, anumite proceduri medicale pot fi utilizate în tratarea durerii cronice, pentru că pot calma. Câteva exemple de acest gen sunt:
• stimularea electrică, metoda care reduce durerea prin trimiterea unor mici șocuri electrice în mușchii pacientului;
• blocarea nervilor, care presupune o injecție făcută pacientului, injecție care împiedică nervii să trimită semnalele durerii la creier;
• acupunctura, metodă care implică introducerea unor ace în piele, în anumite puncte, pentru a calma durerea;
• biofeedback, care este o tehnică prin care o persoană poate învăța să-și controleze organele și procesele automate, cum ar fi ritmul cardiac, cu gândurile mai eficient. Realitatea virtuală poate juca acum un rol în utilizarea biofeedback-ului în gestionarea durerii, conform unui studiu din 2019 1.
• intervențiile chirurgicale, care corectează leziunile sau loviturile care poate nu s-au vindecat în mod corespunzător și care ar putea contribui la durerea pe care o simte pacientul.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
1 Studiul „Virtual Reality–Based Biofeedback and Guided Meditation in Rheumatology: A Pilot Study”, American College of Rheumatology, 2019, R. Swamy Venuturupalli,Timothy Chu, Marcus Vicari, Amit Kumar, Natalie Fortune, Ben Spielberg
https://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/acr2.11092
Johns Hopkins Medicine - What is Pain/Types of Pain Treated?
https://www.hopkinsmedicine.org/pain/blaustein_pain_center/patient_care/what_is_pain.html#
American Association of Neurological Surgeons - Chronic Pain
https://www.aans.org/Patients/Neurosurgical-Conditions-and-Treatments/Chronic-Pain
Association of American Medical College - How we fail black patients in pain
https://www.aamc.org/news-insights/how-we-fail-black-patients-pain
Pain Health - Pain types
https://painhealth.csse.uwa.edu.au/pain-module/pain-types/
Te-ar mai putea interesa și...
