Totul despre cistoscopie: ce este și când se recomandă?
Totul despre cistoscopie: ce este și când se recomandă?
Totul despre cistoscopie: ce este și când se recomandă?
1. Ce este cistoscopia?
2. Când se recomandă cistoscopia?
a. Indicație de cistoscopie: prezența sângelui în urină (hematurie)
b. Indicație de cistoscopie: infecții urinare recurente sau simptome urinare cronice
c. Indicație de cistoscopie: suspiciunea de cancer de vezică urinară
d. Indicație de cistoscopie: probleme de evacuare a vezicii sau obstrucții
e. Indicație de cistoscopie: detectarea și tratamentul unor leziuni mici
f. Cum te pregătești pentru cistoscopie?
3. Rezultate cistoscopie
4. Ce riscuri are cistoscopia?
Ce este cistoscopia?
Cistoscopia este o procedură medicală minim invazivă prin care medicul examinează interiorul vezicii urinare și al uretrei folosind un instrument subțire, numit cistoscop. Cistoscopul este un tub flexibil (sau rigid, în funcție de situație) dotat cu o cameră video miniaturală și lumină, care se introduce delicat prin uretră (canalul prin care urina este eliminată din vezică).
Astfel, medicul poate vedea direct mucoasa (căptușeala internă) a vezicii urinare și a uretrei pe un monitor, identificând eventuale anomalii precum inflamații, pietre sau tumori. Procedura de cistoscopie se poate realiza fie în cabinetul de urologie, sub anestezie locală (un gel anestezic aplicat în uretră pentru a amorți zona), fie în ambulator sau spital, sub sedare intravenoasă sau anestezie generală, în funcție de complexitate și de confortul pacientului.
Cistoscopia simplă de obicei durează doar 5-15 minute și pacientul este treaz pe parcursul examinării. Dacă însă se anticipează intervenții suplimentare (de exemplu, îndepărtarea unui țesut sau a unei tumori), procedura poate dura mai mult și se efectuează sub sedare profundă sau anestezie generală, într-un bloc operator.
Cistoscopia este considerată standardul de aur pentru evaluarea vezicii urinare. Nicio altă investigație imagistică (precum ecografia sau tomografia) nu oferă o vizualizare atât de directă a interiorului vezicii. De aceea, această procedură este foarte frecvent utilizată în urologie.
Tehnologia modernă a adus îmbunătățiri cistoscopiei convenționale (care folosește lumină albă): există variante cum ar fi cistoscopia cu fluorescență (denumită și cistoscopie „cu lumină albastră” sau fotodinamică), în care o substanță fotosensibilizantă introdusă în vezică face ca anumite leziuni (precum cancerele) să strălucească sub lumină specială, facilitând depistarea lor. De exemplu, s-a demonstrat că această tehnică poate identifica leziuni canceroase plate, dificil de observat, în proporție cu până la ~30-40% mai mult comparativ cu cistoscopia obișnuită.
O altă inovație este imagistica cu bandă îngustă, care utilizează filtre de lumină speciale pentru a evidenția vascularizația mucoasei, ajutând la detectarea timpurie a tumorilor. Aceste variante moderne sporesc acuratețea diagnosticului în anumite situații, însă cistoscopia clasică rămâne procedura de bază pentru examinarea internă a vezicii urinare.
Când se recomandă cistoscopia?
Cistoscopia are indicații clare, fiind recomandată de medic mai ales atunci când există suspiciunea unei probleme la nivelul vezicii urinare sau uretrei. Cele mai frecvente situații în care se recomandă cistoscopia sunt:
Indicație de cistoscopie: prezența sângelui în urină (hematurie)
Dacă pacientul are urina colorată în roz sau roșu - hematurie - sau se evidențiază celule sangvine la analize, cistoscopia este adesea indicată pentru a căuta cauza sângerării. Aceasta poate fi un calcul (piatră) vezical, o tumoră a vezicii urinare, o leziune a mucoasei sau altă afecțiune.
Indicație de cistoscopie: infecții urinare recurente sau simptome urinare cronice
Persoanele cu infecții de tract urinar repetate, dificil de tratat, pot necesita cistoscopie pentru a depista anomalii anatomice (cum ar fi diverticuli vezicali sau corp străin) sau semne de inflamație cronică (cistită interstițială). De asemenea, simptome precum urinare dureroasă persistentă, usturimi, urinare frecventă sau imperiozitate (senzație bruscă de nevoie urgentă de a urina) fără o cauză evidentă pot justifica o examinare cistoscopică.
Indicație de cistoscopie: suspiciunea de cancer de vezică urinară
Cistoscopia este testul principal pentru diagnosticul cancerului vezical. Dacă apar simptome sugestive (de exemplu, hematurie fără altă explicație) sau dacă alte teste (ecografie, scanare CT, citologie urinară) sugerează o posibilă tumoră, medicul va recomanda cistoscopia pentru a inspecta direct interiorul vezicii și a preleva biopsii din eventuale formațiuni suspecte. De altfel, la pacienții cu diagnostic confirmat de cancer vezical, cistoscopia este folosită periodic după tratament, pentru monitorizarea recidivelor.
Indicație de cistoscopie: probleme de evacuare a vezicii sau obstrucții
Atunci când un pacient acuză dificultăți de urinare, jet urinar slăbit sau retenție de urină, cistoscopia poate fi indicată pentru a vizualiza interiorul uretrei și joncțiunea cu vezica. La bărbați, această examinare poate releva o îngustare a uretrei prin prostata mărită (hiperplazie benignă de prostată) sau prezența unei stricturi uretrale (țesut cicatricial care îngustează uretra). Identificarea acestor cauze ajută la stabilirea tratamentului adecvat (de exemplu, rezecția prostatei sau dilatarea stricturii).
Indicație de cistoscopie: detectarea și tratamentul unor leziuni mici
Cistoscopia nu este doar diagnostică, ci și terapeutică în anumite cazuri. Dacă medicul suspectează mici calculi vezicali (pietre în vezică) sau polipi, poate recomanda procedura cu intenția de a le vizualiza și eventual îndepărta pe loc, cu ajutorul unor instrumente speciale introduse prin canalul cistoscopului. De asemenea, mici tumori superficiale pot fi rezecate endoscopic în timpul cistoscopiei (procedura cunoscută ca rezecție transuretrală). Astfel, cistoscopia servește uneori dublu rol: de diagnostic și tratament minim invaziv simultan.
Cum te pregătești pentru cistoscopie?
Medicul poate solicita un test de urină înaintea cistoscopiei, pentru a se asigura că nu există o infecție urinară activă. Uneori, mai ales dacă pacientul are risc crescut de infecții, se prescriu antibiotice preventiv (înainte și/sau după procedură) pentru a reduce riscul unei infecții urinare post-cistoscopie.
De obicei ți se va cere să nu urinezi imediat înainte de procedură, deoarece la sosirea la clinică este posibil să fie nevoie să oferi o probă de urină (pentru testare) și, în plus, o vezică doar parțial goală facilitează examinarea inițială. Imediat înainte de cistoscopie, pacientul va fi rugat să își golească vezica (să meargă la toaletă) pentru confort, deoarece în timpul procedurii vezica va fi umplută cu o soluție sterilă.
Dacă cistoscopia se face sub anestezie locală și pacientul rămâne treaz, în general nu sunt restricții majore alimentare înainte – poți mânca ușor și hidrata normal. În schimb, dacă este programată o sedare intravenoasă sau anestezie generală, vei primi instrucțiuni să nu mănânci și să nu bei cu câteva ore înainte (de obicei, post alimentar minim 6-8 ore) pentru siguranța anesteziei.
De asemenea, informează medicul despre toate medicamentele pe care le iei; în unele cazuri, poate fi necesar să întrerupi temporar anumite tratamente anticoagulante sau antiagregante (medicamente care „subțiază” sângele, precum aspirina, clopidogrelul, warfarina), pentru a reduce riscul de sângerare dacă se vor efectua biopsii sau intervenții în vezică. Medicul îți va spune exact ce medicamente să oprești și cu cât timp înainte.
În ziua procedurii, îmbracă-te lejer și prezintă-te cu puțin timp înainte, conform indicațiilor primite. Dacă urmează să primești sedare sau anestezie, asigură-te că ai pe cineva care să te însoțească și să te conducă acasă după procedură, deoarece nu vei putea conduce și vei avea nevoie de odihnă. Cistoscopia efectuată cu anestezie locală nu necesită, de regulă, spitalizare – vei putea pleca după scurt timp, însă este bine să îți rezervi restul zilei pentru repaus, deoarece s-ar putea să simți un ușor disconfort.
Înainte de cistoscopie, personalul medical îți va explica procedura și îți va răspunde la întrebări. Ți se va cere să te schimbi într-un halat steril. Apoi vei fi așezat pe masa de examinare, de regulă întins pe spate, cu picioarele ridicate (așezate în suporturi speciale, similar poziției pentru un examen ginecologic, în cazul femeilor).
Zona orificiului uretral va fi curățată cu soluții antiseptice pentru a preveni infecțiile. Se va aplica un gel lubrifiant cu anestezic local în uretră, pentru a amorți canalul înainte de inserția cistoscopului. Dacă se folosește anestezie generală, echipa de anestezie te va adormi înainte ca medicul urolog să înceapă procedura. Odată ce totul este pregătit, cistoscopul va fi introdus cu grijă prin uretră până în vezică, iar medicul va efectua examinarea propriu-zisă.
Rezultate cistoscopie
În timpul cistoscopiei, medicul observă în timp real imagini din interiorul uretrei și vezicii urinare. La finalul procedurii, acesta îți va comunica pe loc impresiile preliminare – adică dacă s-au constat anomalii vizibile sau dacă totul pare normal. Rezultatele cistoscopiei reprezintă constatările medicului privind aspectul mucoasei și eventualele leziuni descoperite, precum și analizele ulterioare (dacă s-au prelevat biopsii). Iată ce pot indica rezultatele unei cistoscopii:
Dacă medicul nu găsește nicio modificare, mucoasa vezicii și a uretrei fiind netedă și de aspect sănătos, cistoscopia este considerată normală.
Descoperirea unor excrescențe, polipi sau zone cu țesut anormal ridicat sugerează prezența unei tumori. Cistoscopia permite diagnosticarea cancerului de vezică urinară prin vizualizarea directă a tumorilor.
Cistoscopia poate identifica calculi prezenți în vezică. Aceste depozite dure de minerale apar adesea la pacienți care nu își golesc complet vezica (de exemplu, din cauza unei obstrucții).
Dacă mucoasa vezicii apare roșie, iritată, îngroșată sau prezintă mici hemoragii puntiforme, rezultatul indică prezența unei inflamații. Termenul medical pentru inflamația vezicii este cistită.
Cistoscopia poate evidenția stricturi uretrale (segmente ale uretrei anormal de înguste, adesea consecința unor traumatisme sau inflamații anterioare) sau obstrucții la ieșirea din vezică. De exemplu, medicul poate vedea că în zona unde uretra traversează prostata există o compresiune, confirmând hiperplazia benignă de prostată ca sursă a problemelor de urinare. De asemenea, pot fi identificați diverticuli vezicali (săculeți formați în peretele vezicii, unde urina poate stagna) sau alte anomalii anatomice.
După cistoscopie, medicul îți va explica pe înțelesul tău ce a văzut și ce înseamnă asta pentru diagnosticul tău.
Ce riscuri are cistoscopia?
Ca orice procedură medicală, cistoscopia implică unele riscuri și posibile efecte secundare, deși în general este considerată sigură, iar complicațiile serioase sunt rare.
Introducerea instrumentului în vezică poate permite pătrunderea microbilor, putând provoca o infecție a tractului urinar (cistită post-procedurală). Totuși, riscul este destul de mic – statistic, mai puțin de circa 5% dintre pacienții examinați dezvoltă o infecție după cistoscopie, rata fiind și mai redusă datorită măsurilor profilactice (procedură sterilă, antibiotice preventive în cazurile cu risc sporit). Dacă apar probleme, trebuie anunțat imediat medicul, deoarece poate fi necesar tratament antibiotic.
În urma cistoscopiei, este relativ frecvent să apară o ușoară sângerare din mucoasa uretrală sau vezicală. Poți observa urină rozalie sau cu dungi fine de sânge în ziua procedurii – acesta este un fenomen obișnuit și se remite de la sine în scurt timp. Sângerarea devine o problemă doar dacă este abundentă sau prelungită și atunci va fi contactat medicul.
Majoritatea pacienților resimt doar un mic disconfort după cistoscopie. Este posibil să simți usturime la urinare în următoarele 24-48 de ore, deoarece uretra a fost recent instrumentată. De asemenea, unii pacienți pot avea o ușoară durere în partea de jos a abdomenului sau un discomfort în vezică, mai ales dacă aceasta a fost dilatată cu lichid în timpul examinării.
Complicațiile mecanice serioase sunt extrem de rare. În cazuri foarte izolate, instrumentul poate produce o leziune a uretrei (ceea ce în timp ar putea duce la formarea unei stricturi – îngustări datorate cicatrizării) sau o perforație a vezicii urinare (o gaură în peretele vezicii). Aceste situații apar rar și aproape exclusiv în procedurile dificile sau însoțite de intervenții terapeutice extinse (cum ar fi rezecția unei tumori foarte mari).
Atunci când cistoscopia se efectuează sub sedare intravenoasă sau anestezie generală, există riscurile obișnuite, dar foarte mici, asociate cu aceste proceduri (reacții alergice la medicamentele sedative/anestezice, probleme respiratorii tranzitorii, greață după trezire).
Per total, cistoscopia este o procedură cu un profil de siguranță foarte bun. Cele mai multe persoane trec prin cistoscopie fără complicații majore, resimțind poate doar un mic disconfort temporar. Ca pacient, este important să urmezi instrucțiunile medicului atât înainte, cât și după cistoscopie, și să comunici orice simptom neobișnuit.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NIH - Cystoscopy
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK493180/
NHS - How a cystoscopy is done
https://www.nhs.uk/conditions/cystoscopy/how-its-done/
PMC - Cystoscopy Accuracy in Detecting Bladder Tumors: A Prospective Video-Confirmed Study
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10777997/
Studiul „Cystoscopy Accuracy in Detecting Bladder Tumors: A Prospective Video-Confirmed Study”, apărut în Cancers (Basel). 2023 Dec 28;16(1):160. doi: 10.3390/cancers16010160, autori: Cathrine Silberg Guldhammer
Te-ar mai putea interesa și...
