Totul despre antibiograma - cand este necesara si ce indica?
Totul despre antibiograma - cand este necesara si ce indica?
Totul despre antibiograma - cand este necesara si ce indica?
Antibiograma este o analiză prin care se află rezistenţa unei tulpini bacteriene la anumite antibiotice testate, pentru a stabili eficacitatea antibioticelor împotriva bacteriilor care au fost identificate într-o cultură de sânge. Am pregătit în acest articol informații despre scopul, realizarea și recomandările unei antibiograme.
Antibiograma este un test de laborator utilizat pentru a determina sensibilitatea unei bacterii la diferite antibiotice. Acest test este esențial în tratamentul infecțiilor bacteriene, deoarece ajută medicii să aleagă cel mai eficient antibiotic pentru combaterea bacteriei care cauzează infecția. Infecțiile tractului urinar și infecțiile organelor de reproducere sunt motive comune pentru care medicii recomandă culturi microbiene și teste de sensibilitate.
Scopul unei antibiograme
Antibiograma are mai multe scopuri:
Identificarea tratamentului eficient
Antibiograma indică ce antibiotice sunt mai susceptibile să inhibe sau să distrugă bacteria respectivă. Astfel, medicul poate prescrie un antibiotic care va avea cele mai mari șanse de succes în tratament.
Prevenirea rezistenței la antibiotice
Utilizarea necorespunzătoare a antibioticelor poate duce la apariția a ceea ce se numește „rezistența la antibiotice”, o problemă majoră de sănătate publică. Antibiograma permite alegerea unui antibiotic la care bacteria este sensibilă, reducând riscul de dezvoltare a rezistenței.
Optimizarea tratamentului
În cazurile în care un pacient nu răspunde la un tratament antibiotic inițial, antibiograma poate ajuta la ajustarea tratamentului pentru a folosi un antibiotic mai adecvat.
Cum se realizează antibiograma?
Medicul sau personalul medical colectează o probă din zona afectată de infecție (ex. sânge, urină, secreții etc.). De exemplu, pentru hemocultură, se ia o probă de sânge dintr-o venă a brațului, cu ajutorul unui ac mic, care va fi colectată într-o eprubetă sau flacon. Pentru urocultură, se ia o probă sterilă de urină, conform instrucțiunilor.
Proba este trimisă la laborator, unde bacteria este cultivată pe un mediu special, care permite creșterea ei. După ce bacteria a crescut suficient, este expusă la diferite discuri impregnate cu antibiotice. Acestea sunt plasate pe mediul de cultură, iar bacteria este lăsată să se dezvolte în prezența lor.
După o perioadă, se observă în jurul fiecărui disc dacă bacteria a fost inhibată (zonă fără creștere bacteriană) sau a continuat să crească. Dacă există o zonă clară fără creștere bacteriană în jurul unui disc, bacteria este sensibilă la acel antibiotic. Dacă nu, bacteria este rezistentă.
Când se recomandă antibiograma?
Iată câteva cazuri specifice în care se recomandă efectuarea antibiogramei:
1. Infecții severe și complicate
În cazurile de sepsis (o infecție sistemică gravă care poate fi fatală), este crucial să se identifice rapid bacteria responsabilă și să se determine antibioticul eficient. Deoarece timpul este esențial, antibiograma poate ghida medicii să aleagă tratamentul cel mai adecvat, minimizând riscul de complicații severe.
Endocardită bacteriană, adică infecția căptușelii interne a inimii, poate fi greu de tratat, necesitând o terapie antibiotică specifică și prelungită. În astfel de cazuri, antibiograma este vitală pentru a alege antibioticul potrivit.
Infecțiile bacteriene ale sistemului nervos central (meningita bacteriană) sunt extrem de periculoase și necesită tratament prompt și eficient. O antibiogramă poate fi necesară pentru a selecta un antibiotic care poate traversa bariera hematoencefalică și care este eficient împotriva bacteriei cauzatoare.
2. Infecții recurente sau cronice
Dacă un pacient are infecții urinare frecvente care nu răspund la tratamentele standard, se recomandă o antibiogramă pentru a identifica bacteriile implicate și a determina sensibilitatea lor la antibiotice.
În cazul bronșitei cronice, a sinuzitelor sau a altor infecții respiratorii care nu răspund la tratamentele obișnuite, antibiograma poate fi utilizată pentru a ghida tratamentul și a preveni dezvoltarea rezistenței bacteriene.
3. Infecții spitalicești (nosocomiale)
Bacteriile care se dezvoltă în jurul cateterelor sau al altor dispozitive medicale pot fi deosebit de rezistente la antibioticele obișnuite. Antibiograma ajută la identificarea antibioticelor eficiente împotriva acestor bacterii rezistente.
Pneumonia nosocomială este o infecție pulmonară care apare în spitale, în special la pacienții ventilați mecanic. Bacteriile implicate sunt adesea multirezistente, iar antibiograma este esențială pentru a găsi un tratament adecvat.
4. Infecții care nu răspund la tratamentul inițial
Dacă o infecție bacteriană nu răspunde la antibioticele prescrise inițial, antibiograma poate fi utilizată pentru a identifica bacteriile rezistente și pentru a ajusta tratamentul. În cazul în care se suspectează că bacteria cauzatoare a infecției ar putea fi rezistentă la antibiotice comune (de exemplu, Staphylococcus aureus rezistent la meticilină - MRSA), antibiograma este necesară pentru a selecta un antibiotic eficient.
5. Infecții cu bacterii neobișnuite sau dificil de tratat
În cazurile de tuberculoză rezistentă la multiple medicamente, antibiograma este crucială pentru a stabili regimul corect de tratament. Bacteriile gram-negative, cum ar fi Pseudomonas aeruginosa sau Klebsiella pneumoniae, sunt cunoscute pentru rezistența lor la multe antibiotice. O antibiogramă este adesea necesară pentru a determina care antibiotice ar putea fi eficiente.
6. În contextul rezistenței la antibiotice
Cum spuneam, utilizarea antibioticului nepotrivit poate duce la dezvoltarea rezistenței, o problemă majoră în întreaga lume. Antibiograma ajută la prevenirea acestui fenomen, asigurând utilizarea corectă și țintită a antibioticelor. Pacienții cu sisteme imunitare compromise, cum ar fi cei cu HIV/SIDA, pacienții oncologici sau cei care au suferit transplanturi, pot necesita antibiograme pentru a se asigura că tratamentul lor cu antibiotice este cât mai eficient și mai sigur.
7. Pre și post-operație
În anumite cazuri, înainte de intervenții chirurgicale, mai ales la pacienții cu risc de infecții, se poate recomanda o antibiogramă pentru a selecta un antibiotic preventiv adecvat. De asemenea, dacă un pacient dezvoltă o infecție după o intervenție chirurgicală, antibiograma poate ajuta la identificarea antibioticului eficient pentru tratamentul rapid și eficient al acesteia.
Ce înseamnă rezultatele unei antibiograme?
Rezultatele antibiogramei sunt prezentate într-un raport de laborator care indică sensibilitatea sau rezistența bacteriei testate la diferite antibiotice. Aceste rezultate pot fi afișate sub formă de tabel sau listă și conțin mai multe elemente cheie.
Tabelul cu antibiotice și sensibilitate conține de obicei numele fiecărui antibiotic testat și sensibilitatea bacteriei la acel antibiotic, care poate fi notată în diverse moduri, de obicei cu termeni precum:
S (Sensibil): Bacteria este sensibilă la antibiotic, ceea ce înseamnă că acesta va fi eficient la doza standard.
R (Rezistent): Bacteria este rezistentă la antibiotic, deci acesta nu va fi eficient în tratament.
I (Intermediar): Bacteria are o sensibilitate intermediară; antibioticul poate fi eficient, dar la doze mai mari sau în anumite condiții specifice.
Diametru zonă de inhibiție (opțional): Aceasta poate fi o măsurătoare în milimetri a zonei de inhibiție observată în jurul discului cu antibiotic în cultura bacteriană. Această valoare este comparată cu standardele de referință pentru a determina sensibilitatea (S, R sau I).
Pe lângă tabelul cu rezultate, un raport de antibiogramă poate include și o concluzie sau recomandări din partea laboratorului, de exemplu: „Bacteria izolată din proba de urină este Escherichia coli și este sensibilă la ciprofloxacină și gentamicină. Rezistentă la amoxicilină. Recomandăm utilizarea ciprofloxacinei pentru tratament, având în vedere sensibilitatea ridicată a tulpinii la acest antibiotic.”
În unele cazuri, pot fi incluse și teste de sensibilitate la antibiotice mai puțin obișnuite sau noi, mai ales în cazurile de bacterii multirezistente. Unele laboratoare pot prezenta datele într-o formă grafică, cu diagrame care ilustrează dimensiunea zonelor de inhibiție sau rezistența în funcție de tipul de antibiotic.
Medicii folosesc aceste rezultate pentru a ajusta tratamentul antibiotic, alegând antibioticul cel mai potrivit pentru a combate infecția. Pacienții ar trebui să urmeze tratamentul prescris de medic pe baza acestor rezultate și să nu întrerupă sau să modifice tratamentul fără consult medical.
Cum te pregătești și ce riscuri asociate cu antibiograma există?
Antibiograma este un test util, sigur și non-invaziv, dar pregătirea și procedura pot varia în funcție de tipul de probă necesară. Discută cu medicul despre simptomele tale și despre ce tip de probă va fi necesară (urină, sânge, secreții, etc.). Medicul îți va oferi instrucțiuni precise despre cum să te pregătești.
Evită antibioticele înainte de test. Dacă este posibil, nu lua antibiotice înainte de recoltarea probei, cu excepția cazului în care medicul îți recomandă altfel. Antibioticele pot afecta rezultatul testului, fie prin reducerea numărului de bacterii, fie prin alterarea sensibilității acestora la antibiotice.
Pentru probe de urină, medicul îți poate recomanda să colectezi prima urină de dimineață, care este cea mai concentrată, sau să aștepți câteva ore fără să urinezi înainte de recoltare. Asigură-te că igienizezi zona genitală înainte de colectare pentru a evita contaminarea probei. Medicul poate solicita o urină tip „mijloc de jet", ceea ce înseamnă să începi să urinezi, și, după o secundă, fără a te opri, să iei mostra de urină, apoi continui urinarea normală.
Pentru probe de sânge nu este necesară o pregătire specială, dar uneori poate fi cerut să nu mănânci sau bei nimic cu câteva ore înainte, în funcție de context. Vei fi informat despre acest lucru înainte de test. Pentru probe de secreții (nazale, gât, vaginale), medicul îți poate recomanda să nu folosești spray-uri nazale, pastile de gât sau dușuri vaginale înainte de recoltarea probei.
Pentru expectorații (mucus din plămâni) este indicat să bei multe lichide înainte de test pentru a ușura colectarea mucusului. De asemenea, medicul te poate sfătui să faci o baie de aburi pentru a ajuta la eliminarea mucusului.
Recoltarea sângelui este, în general, o procedură sigură. Cele mai frecvente efecte secundare pot fi un disconfort ușor, o mică vânătaie la locul puncției sau, în cazuri rare, infecție la locul înțepăturii. Recoltarea urinei sau a secrețiilor nu prezintă riscuri. Cel mai important este să urmezi instrucțiunile medicului pentru a preveni contaminarea probei. Recoltarea expectorațiilor este sigură, dar poate provoca un mic disconfort sau tuse.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Science Direct - Antibiogram
https://www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/antibiogram
MedlinePlus - Antibiotic Sensitivity Test
https://medlineplus.gov/lab-tests/antibiotic-sensitivity-test/
PLOS - Antibiogram of clinical isolates from primary and secondary healthcare facilities: A step towards antimicrobial stewardship
https://journals.plos.org/globalpublichealth/article?id=10.1371/journal.pgph.0000644
Studiul „Antibiogram of clinical isolates from primary and secondary healthcare facilities: A step towards antimicrobial stewardship”, apărut în PLOS, December 28, 2022, https://doi.org/10.1371/journal.pgph.0000644, autori: Isabel Naomi Aika, Ehijie Enato
Te-ar mai putea interesa și...
