Alzheimer, cea mai frecventă cauză de demență

Rezumat: Boala Alzheimer este cea mai frecventă formă de demență, o afecțiune neurodegenerativă progresivă și ireversibilă.

Articolul prezintă manifestările principale: pierderi de memorie, dezorientare, schimbări de comportament, dificultăți de limbaj, judecată slabă și pierderea autonomiei.

Textul descrie posibile cauze, precum modificările proteinelor beta-amiloid și tau, dar și factorii de risc: vârsta, istoricul familial, genetica și stilul de viață.

Articolul trece în revistă și complicațiile, metodele de diagnostic, tratamentele disponibile (donepezil, memantina etc.) și recomandările pentru îngrijire, prevenție și susținerea pacientului.

1. Ce este boala Alzheimer?
a. Cum se manifestă boala?
b. Cauzele bolii
c. Factorii de risc
2. La ce complicații duce boala Alzheimer?
3. Cum se diagnostichează boala Alzheimer?
a. Teste de sânge
b. Testarea genetică
c. Investigații imagistice
4. Tratament pentru boala Alzheimer
a. Medicamente: donepezil, rivastigmina, memantina
b. Stilul de viață al pacientului
c. Ce se știe despre vaccinurile pentru această boală?
5. Se poate preveni boala Alzheimer?
6. Concluzii

Recomandările Experților DOC

Boala Alzheimer este cea mai comună formă de demență, cu caracter ireversibil.

Boala afectează capacitatea unei persoane, de regulă trecută de 65 de ani, de a-și utiliza normal memoria, gândirea, concentrarea și judecata logică, afectându-i puternic în timp posibilitatea de a efectua activitățile zilnice normale.

Familia și persoanele apropiate resimt instalarea afecțiunii Alzheimer; mai ales dacă trăiesc ân casă cu cineva bolnav, trebuie să-și construiască o baza solidă de înțelegere, pentru că boala afectează starea de spirit și comportamentul unei persoane, care pot deveni agresive și total schimbate.

1. Ce este boala Alzheimer?

Boala Alzheimer reprezintă una dintre cele mai presante provocări de sănătate ale timpului nostru, afectând nu doar indivizii, ci și familiile și societățile în general.

Fiind o tulburare neurodegenerativă progresivă, aceasta erodează treptat funcțiile cognitive, începând adesea cu pierderi subtile de memorie și ajungând la deficiențe profunde în viața de zi cu zi.

a. Cum se manifestă boala?

Dificultățile de memorie și modificările de comportament pot fi semnele timpurii ale instalării bolii Alzheimer. Pacientul prezintă probleme de gândire și învățare, vorbire și exprimare, dar și de planificare a activităților.

Persoanele care suferă de Alzheimer sunt de multe ori capricioase, agitate.

Aceste semne se traduc prin faptul că boala afectează aproape toate aspectele legate de funcționarea creierului, inclusiv de personalitate, precum și capacitatea de a efectua activitățile cotidiene.

Cele mai frecvent întâlnite simptome sunt:

Pierderi și tulburări de memorie
Modificări în starea de spirit sau de comportament
Modificări de personalitate
Repetarea acelorași idei
Pierderea inițiativei
Dificultăți în realizarea sarcinilor familiare
Probleme cu limbajul și exprimarea
Dezorientarea în spațiu și timp
Diminuarea sau judecata slabă
Dificultăți în gândirea abstractă
Modificări în mers
Rătăcirea lucrurilor obișnuite, dar și a celor importante

Adesea, simptomele bolii Alzheimer sunt subtile la început. Boala debutează cu pierderi de memorie ușoară, modificări ușoare ale comportamentului și creșterea gradului de confuzie.

În cele din urmă, bolnavii uită numele membrilor familiei și al obiectelor folosite de altfel, de zi cu zi.

Un semn precoce al bolii Alzheimer este incapacitatea de a a-și gestiona corespunzător finanțele, iar acest lucru se agravează până când o persoană are probleme cu recunoașterea cifrelor.

Familia trebuie să ia în serios problema încă de la primele semne ale bolii.

În fazele inițiale, bolnavul își pierde capacitatea de a evalua banii și poate face cheltuieli nesăbuite, ajunge să aibă datorii, să vândă obiecte foarte valoroase pe sume derizorii sau să semneze acte, pe care în mod normal nu le-ar semna.

Pacienții nu pot fi lăsați nesupravegheați din cauza riscului accidentării sau provocării de drame (uită să închidă robinetul, nu mai știu să aprindă focul și lasă gazele deschise etc).

Aceștia necesită îngrijire specifică persoanelor dependente (nu se mai pot hrăni sau spăla singuri, necesită scutec de adult) și familia trebuie să angajeze diverși îngrijitori sau să apeleze la clinici particulare.

Dezorientarea este un alt semn precoce al bolii Alzheimer, manifestată prin incapacitatea de a conduce sau de a localiza locuri familiare, posibila rătăcire la întoarcerea acasă sau incapacitatea de a găsi baia în casa cuiva cunoscut.

După un timp, ei se pot regăsi în situația de a se simți pierduți într-un mediu familiar.

O problemă importantă este rătăcirea pe stradă a acestor pacienți, bolnavul pleacă fără a știi să se mai întoarcă, se poate urca în mijloace de transport la întâmplare.

Acesta este și unul dintre motive pentru care multe instituții medicale obișnuite refuză internarea acestora, din cauză că nu-și pot asuma responsabilitatea lor.

Acasă trebuie avut grijă ca ușile sau poarta de la casă să fie permanent încuiată, iar bolnavii să nu fie lăsați singuri mult timp.

Elemente cum ar fi cumpărarea continuu de aceleași lucruri pe care le au deja, cum ar fi hârtia igienică, pastă de dinți, șampon etc., poate fi un semn de Alzheimer sau demență, dar și de insuficiență renală cu afectare cognitivă sau probleme de hipotiroidie gravă.

Și schimbările de personalitate pot fi un semn precoce al bolii Alzheimer.

De exemplu, grijile și preocuparea excesivă și constantă despre bani, formularea de acuzații privind apropiații sau cunoscuții cum că i-ar fura sau că le-ar ascunde lucruri.

În timp, pacienții devin agresivi cu persoanele cele mai apropiate, fiind semnalate și gesturi de atac neașteptat.

Modificările tipic comportamentale includ:

Modificări ale dispoziției
Neîncrederea în ceilalți
Încăpățânarea crescută
Retragerea socială
Depresie
Anxietate
Agresivitate

b. Cauzele bolii

În prezent, oamenii de știință consideră că la baza declanșării bolii poate fi o combinație de genetică, stil de viață și factori de mediu. Cauzele bolii Alzheimer nu sunt bine înțelese și determinate.

Nici cauzele deteriorării neuronale până la moartea acestora nu sunt complet elucidate, dovezile sugerează că răspunzătoare poate fi prelucrarea anormală a proteinei beta-amiloid.

Structura de sprijin intern pentru celulele creierului depinde de funcționarea normală a unei proteine numite „tau".

La persoanele cu Alzheimer, firele de proteine „tau" sunt modificate funcțional, ceea ce ar putea afecta grav neuronii.

c. Factorii de risc

Vârsta este unul dintre cei mai importanți factori de risc pentru boala Alzheimer. Procentul persoanelor care suferă de acest tip de demență se dublează la fiecare 5 ani după vârstă de 65 de ani.

Femeile sunt mai susceptibile de a dezvolta boala decât bărbații, o explicație posibilă fiind și faptul că femeile trăiesc mai mult.

Persoanele care au un frate, soră sau mamă care suferă de Alzheimer au un risc mai mare de a dezvolta boala; în aproximativ 3% dintre cazuri s-a dovedit o legătură genetică dovedită.

Ereditatea joacă un rol mult mai mare în debutul precoce (înainte de 65 de ani) de Alzheimer.

2. La ce complicații duce boala Alzheimer?

În boala Alzheimer avansată, oamenii își pot pierde capacitatea de a avea grijă de ei înșiși.

Acest lucru predispune la probleme de sănătate suplimentare, cum ar fi pneumonia.

Dificultățile la înghițirea alimentelor și lichidelor pot provoca persoanelor cu Alzheimer aspirarea/inhalarea alimentelor sau băuturilor, ducând la blocarea căilor respiratorii, ceea ce poate duce la pneumonie.

Incontinența urinară crește riscul de infecții ale tractului urinar și infecții mai grave.

În plus, persoanele cu Alzheimer își pot pune viața în pericol prin cădere, provocându-și fracturi sau leziuni la nivelul capului, grave, cu risc mare de sângerare.

3. Cum se diagnostichează boala Alzheimer?

a. Teste de sânge

Există unele teste de sânge care pot pune în evidență boala sau distinge alte cauze ale unor simptome similare ori alte cauze posibile ale demenței, cum ar fi tulburări tiroidiene, intoxicația cu metale grele sau deficiențele de vitamine.

b. Testarea genetică

Testarea genetică vizează prezența apolipoproteinei E (apoE) regăsită la majoritatea persoanelor cu demență tip Alzheimer.

Testarea neuropsihologică efectuează o evaluare mai largă a gândirii și abilitaților de memorie. Acest tip de de testare, care poate dura câteva ore, este deosebit de util în încercarea de a detecta Alzheimer și alte tipuri de demență.

c. Investigații imagistice

Scanarea imagistică poate fi în măsură să depisteze orice anomalii vizibile - cum ar fi cheagurile de sânge sau tumorile - care pot cauza semne ale bolii.

Rezonanța Magnetică folosește undele radio și un câmp magnetic puternic pentru a reproduce imaginile detaliate ale creierului. Întreaga procedură poate dura o oră sau mai mult.

RMN-urile sunt nedureroase, dar unii oameni pot resimți simptome de claustrofobie în timpul examinării.

Se urmărește dacă există atrofierea creierului și zonele specifice modificate, la nivelul creierului frontal, parietal, hipotalamus etc.

Examinarea pozitronică (PET) poate dezvălui zone ale creierului care ar putea fi mai puțin active și măsură densitatea de plăcilor de amiloid.

Computer tomografia (CT) utilizează razele X pentru a crea imagini în secțiune transversala ale creierului. Testul durează aproximativ 20 de minute.

4. Tratament pentru boala Alzheimer

a. Medicamente: donepezil, rivastigmina, memantina

Nu există niciun tratament care să vindece boala Alzheimer, însă există două tipuri de medicamente care s-au dovedit eficiente în a încetini declinul cognitiv asociat cu boala Alzheimer.

Inhibitorii de colinesterază - donepezil, rivastigmina și galantamina - acționează prin îmbunătățirea nivelurilor de neurotransmițători în creier.

Din păcate, inhibitorii de colinesterază nu funcționează pentru toata lumea, ci doar pentru aproximativ jumătate din pacienți și doar pentru o anumită perioadă de timp.

Aceste medicamente au efecte secundare, precum diareea, greața și vărsăturile.

Memantina este primul medicament aprobat pentru a trata stadiile moderate până la severe ale bolii Alzheimer.

Memantina protejează celulele creierului de ravagiile cauzate de mesagerul chimic, glutamat.

Medicamentul este adesea utilizat în asociere cu un inhibitor de colinesterază. Efectele secundare cele mai frecvente sunt amețelile, agitația și comportamentul delirant.

Deși tratamentele anti-amiloid au avansat, țintirea proteinei „tau„ ar putea fi esențială pentru încetinirea bolii, mai ales în stadii mai avansate, arată cercetări recente.

b. Stilul de viață al pacientului

Adoptarea unui stil de viață sănătos, cu sprijinul familiei, poate ajuta la temporizarea evoluției bolii Alzheimer.

O alimentație cu mai multe legume și proteine slabe și mișcarea regulată ar putea fi utile.

Legat de cât poate trăi un pacient cu Alzhimer, speranța de viață variază între 3 și 12 ani de la diagnosticare, însă unii pacienți pot trăi și peste 20 de ani.

Supraviețuirea este puternic influențată de vârsta la care apare afecțiunea, stadiul în care este depistată și bolile asociate.

La persoanele mai în vârstă, primele semne de demență sunt adesea confundate cu îmbătrânirea normală, astfel că diagnosticul oficial se pune abia când boala este deja în stadiu terminal.

În acest caz, pacientul mai poate trăi doar câteva luni de la diagnostic.

c. Ce se știe despre vaccinurile pentru această boală?

În prezent se desfășoară numeroase cercetări clinice care vizează găsirea opțiunilor terapeutice pentru tratarea sau încetinirea bolii.

Acestea sunt imunoterapii active (vaccinuri) împotriva amiloidului-β (Aβ), proteina care se agregă în plăci în boala Alzheimer.

Scopul este ca propriul sistem imunitar al persoanei să producă anticorpi anti-amiloid pe termen lung, care ar putea apoi ajuta la curățarea plăcilor sau la prevenirea formării unora noi.

Această strategie este explorată atât pentru:

Persoanele deja diagnosticate cu Alzheimer în stadiu incipient (demență ușoară / boala Alzheimer prodromală)
Persoanele cu risc crescut sau aflate în stadii presimptomatice (de exemplu, risc genetic, sindrom Down sau biomarkeri pozitivi)

Primul vaccin împotriva Alzheimer (AN1792, începutul anilor 2000) a produs anticorpi anti-amiloid, dar a provocat inflamația creierului (meningoencefalită) la unii pacienți, ceea ce a dus la oprirea studiului clinic.

Acest lucru i-a determinat pe cercetători să proiecteze vaccinuri mai sigure și mai țintite, care:

se concentrează pe regiuni mici „sigure” ale peptidei Aβ
evită părțile care activează celulele T agresive
folosesc sisteme inteligente de transport pentru a regla fin răspunsul imun

Niciun vaccin împotriva Alzheimer nu este încă aprobat pentru tratament sau prevenție standard. Toate aceste vaccinuri sunt disponibile doar prin studii clinice.

Acestea sunt testate în mare parte la:

Alzheimer în stadiu incipient sau ușor
persoane cu biomarkeri pozitivi
grupuri specifice cu risc ridicat (de exemplu, sindromul Down)

5. Se poate preveni boala Alzheimer?

Pentru că Alzheimer este cel mai frecvent la persoanele cu vârstă de peste 80 de ani, menținerea unei greutăți normale și o dietă sănătoasă ar putea reduce riscul de a dezvolta boala.

Dieta mediteraneeană este cea mai recomandată - consumul zilnic de fructe și legume, andive, rodie, salate, pește, carne albă în loc de cea roșie, cereale integrale, uleiuri vegetale, mai ales uleiul de măsline, proteinele vegetale, cum ar fi fasolea, năutul, lintea, ciupercile, nucile și alte oleaginoase.

De asemenea, acestor pacienți le sunt recomandate fructele de pădure, în special afinele.

Practicarea zilnică a unor forma de mișcare a fost asociată cu o incidență mai mică a bolii.

Unele cercetări arată că atât exercițiile fizice, dar și cele mintale, de învățare în domenii noi, dezlegarea de rebus, sudoku, șah pe tot parcursul vieții, pot susține creșterea sinapselor suplimentare, conexiunile dintre neuroni și întârzia debutul bolii.

Însă nu există nicio modalitate dovedită științific pentru a preveni sigur debutul bolii Alzheimer.

6. Concluzii

Boala Alzheimer nu afectează doar memoria, ci întreaga viață a pacientului și a familiei.

Fiind o boală progresivă și fără tratament curativ, accentul trebuie pus pe diagnostic precoce, monitorizare medicală, tratamente care pot încetini declinul cognitiv, precum donepezil sau memantina, și îngrijire adaptată fiecărei etape.

Familia are un rol esențial în siguranța pacientului, mai ales când apar dezorientarea, agresivitatea, riscul de accidente sau pierderea independenței.

Întrebări și răspunsuri

Întrebare: Ce este boala Alzheimer?
Răspuns: Este cea mai comună formă de demență. Afectează treptat memoria, gândirea, concentrarea, judecata, comportamentul și capacitatea persoanei de a-și desfășura activitățile zilnice.

Întrebare: Care sunt primele semne ale bolii Alzheimer?
Răspuns: Printre primele semne se numără pierderile de memorie, confuzia, dezorientarea, schimbările de personalitate, dificultatea de a gestiona banii, repetarea acelorași idei și problemele de limbaj.

Întrebare: Ce tratament se ia pentru Alzheimer?
Răspuns: Nu există un tratament care vindecă Alzheimer. Se folosesc medicamente care pot încetini declinul cognitiv, precum donepezil, iar în forme moderate-severe se poate folosi memantina.

Întrebare: Cât poți trăi cu Alzheimer?
Răspuns: Durata variază mult de la o persoană la alta. Pacienții de peste 65 de ani trăiesc aproximativ 4–8 ani după diagnostic, dar unii pot trăi mai puțin sau mai mult, în funcție de vârstă, starea generală și evoluția bolii.

Întrebare: Cum poate fi ajutat un pacient cu Alzheimer?
Răspuns: Pacientul are nevoie de supraveghere, rutină, siguranță în locuință, sprijin emoțional și îngrijire adaptată.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Cell - Arc mediates intercellular tau transmission via extracellular vesicles
https://www.cell.com/cell/fulltext/S0092-8674(26)00695-1
Studiul „Arc mediates intercellular tau transmission via extracellular vesicles”, apărut în Cell, June 29, 2026, autori: Tyagi M, de Hoog E, Grega M
Nature - Alzheimer’s disease and memantine effects on NMDA-receptor blockade: non-invasive in vivo insights from magnetoencephalography
https://www.nature.com/articles/s41380-025-03288-3
Studiul „Alzheimer’s disease and memantine effects on NMDA-receptor blockade: non-invasive in vivo insights from magnetoencephalography”, apărut în Mol Psychiatry 31, 1587–1596 (2026). https://doi.org/10.1038/s41380-025-03288-3, autori: Lanskey, J.H., Jafarian, A., Hughes, L.E. et al.
Pub Med - Alzheimer's disease: a comprehensive review of epidemiology, risk factors, symptoms diagnosis, management, caregiving, advanced treatments and associated challenges
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/39736972/
Studiul „Alzheimer's disease: a comprehensive review of epidemiology, risk factors, symptoms diagnosis, management, caregiving, advanced treatments and associated challenges”, apărut în Front Med (Lausanne). 2024 Dec 16:11:1474043. doi: 10.3389/fmed.2024.1474043. eCollection 2024, autori: Saeid Safiri et al.

Te-ar mai putea interesa și...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA ȘI