Studiu: Terapia fizica, la fel de buna ca terapia chirurgicala pentru sindromul de tunel carpian?

Operația reprezintă metoda obișnuită de tratare a sindromului de tunel carpian. Dar anumite cercetări arată că și terapia fizică ar putea funcționa la fel de bine pentru a trata pacienții cu sindrom de tunel carpian.

Sindromul de tunel carpian este o afecțiune cauzată de comprimarea nervului median, care trece printr-un canal îngust în încheietura mâinii numit tunel carpian. Nervul median controlează senzațiile de pe partea palmară a degetului mare și a altor degete și contribuie la mișcările unor mușchi mici ai mâinii. Când acest nerv este comprimat, pot apărea simptome precum amorțeală, furnicături, slăbiciune musculară sau durere la nivelul mâinii și brațului - adică sindrom de tunel carpian.

Oamenii de știință au descoperit că terapia fizică, mai ales așa-numita terapie manuală, poate îmbunătăți mobilitatea mâinilor și a încheieturilor și diminua durerea la fel de eficient ca operația standard pentru sindromul de tunel carpian. În plus, după numai o lună, pacienții care au abordat terapia fizică au raportat rezultate mai bune decât cei care au fost operați.

RECOMANDĂRILE EXPERȚILOR DOC

Terapia fizică și efectele sale în sindromul de tunel carpian

„Suntem de părere că terapia fizică ar trebui să fie prima opțiune terapeutică pentru aproape toți pacienții care suferă de această afecțiune”, a declarat autorul studiului, dr. César Fernández de las Peñas. „Dacă tratamentul conservator nu funcționează, atunci următoarea opțiune este operația”, susține medicul, care este profesor de terapie fizică la Universitatea Rey Juan Carlos din Spania. De asemenea, un avantaj suplimentar al terapiei față de operație ar fi economiile în materie de costuri, a subliniat acesta.

Sindromul de tunel carpian apare atunci când nervul median, care se întinde de la antebraț până în palmă, se compresează la nivelul încheieturii. Deseori, se instalează în urma mișcărilor repetitive necesare pentru desfășurarea activităților profesionale, precum tastarea la calculator sau munca de asamblare. În general, simptomele apar treptat, prin senzații de amorțeală și durere la nivelul mâinii și încheieturii. De obicei, operația implică secționarea ligamentului din jurul încheieturii pentru a reduce presiunea de pe nervul median.

Pentru acest studiu, oamenii de știință au monitorizat 100 de femei din Madrid, care sufereau de sindrom de tunel carpian. Jumătate au fost tratate prin terapie fizică și jumătate s-au operat. Timp de trei săptămâni, pacientele care au urmat terapia au primit săptămânal ședințe de terapie manuală de jumătate de oră, adică terapeuții nu și-au folosit decât mâinile. Terapeuții s-au concentrat asupra gâtului și nervului median. De asemenea, au masat umărul, cotul, antebrațul, încheietura și degetele. La rândul lor, pacienții au efectuat la domiciliu exerciții de stretching pentru gât.

După o lună, persoanele care au urmat terapia fizică au raportat mai multă mobilitate zilnică și mai multă „putere de apucare” între degetul mare și degetul arătător față de cele care s-au operat. Cu toate acestea, după trei, șase și 12 luni, ambele grupuri au raportat îmbunătățiri similare. Toate participantele au înregistrat reduceri asemănătoare ale durerilor.

Co-autorul studiului, Joshua Cleland, profesor în cadrul programului de terapie fizică la Universitatea Tufts din Boston, a spus că „este posibil că terapia manuală să fie la fel de benefică în îmbunătățirea mobilității și reducerea gravității simptomelor ca operația, în pofida gravității afecțiunii”, subliniind că 38% dintre persoanele din grupul de terapie sufereau de sindrom de tunel carpian sever. „Aceste tehnici de terapie manuală sunt utilizate în mod obișnuit în SUA și ar trebui să devină un standard de practică pentru terapeuții care lucrează cu pacienți care suferă de sindrom de tunel carpian”, a mai precizat profesorul.

Dr. Daniel Polatsch, chirurg ortoped la The New York Hand & Wrist Center, care tratează câteva sute de cazuri de sindrom de tunel carpian în fiecare an, spune că între 15 și 20% dintre acestea necesită operare. Medicul susține că tratamentul cel mai potrivit ar trebui stabilit de la caz la caz. Cazurile mai puțin grave pot fi tratate folosind metode conservatoare care includ folosirea unor atele, injecțiile, terapia și schimbări ale activităților, a mai adăugat acesta. „Operația este necesară dacă mușchiul este slăbit sau atrofiat din cauza compresiunii nervului la nivelul încheieturii” a mai declarat medicul, adăugând că, în general, operația este sigură și eficientă. Totuși, în timpul operației pot apărea complicații, iar unii oameni au nevoie de o procedură chirurgicală suplimentară.

Potrivit oamenilor de știință, aproape jumătate dintre afecțiunile legate de locul de muncă sunt legate de sindromul de tunel carpian. Mai mult de o treime dintre cei care se operează nu se întorc la locul de muncă decât 8 săptămâni mai târziu.

Cum se tratează în prezent sindromul de tunel carpian?

Tratamentul pentru sindromul de tunel carpian poate varia în funcție de severitatea afecțiunii.

1. Tratamente conservatoare (non-chirurgicale)

Repausul mâinii este foarte important. Evitarea activităților care pot agrava simptomele, precum scrisul prelungit la tastatură, folosirea mouse-ului sau activitățile manuale repetitive, poate oferi un răgaz nervului median. Ergonomia joacă, de asemenea, un rol important. Ajustarea înălțimii biroului sau a tastaturii și utilizarea unor suporturi pentru încheietura mâinii poate reduce presiunea asupra tunelului carpian.

Purtarea unei atele pe timpul nopții sau în timpul activităților care agravează simptomele poate preveni îndoirea încheieturii și poate reduce presiunea asupra nervului median. Aceasta este o metodă simplă și eficientă, în special în stadiile incipiente.
Anti-inflamatoarele nesteroidiene (AINS) pot fi și acestea de folos. Ibuprofenul sau naproxenul ajută la reducerea inflamației și ameliorarea temporară a durerii și disconfortului.

2. Exerciții și terapie fizică

Exercițiile recomandate de un kinetoterapeut pot include întinderea încheieturii mâinii și a degetelor pentru a reduce tensiunea din zona tunelului carpian. În plus, întărirea mușchilor antebrațului și mâinii poate ajuta la prevenirea compresiei nervului. Un terapeut ocupațional poate oferi sfaturi despre cum poate persoana afectată să modifice activitățile zilnice pentru a reduce stresul asupra mâinii și a încheieturii.

3. Tratamente minim invazive

Injecțiile cu corticosteroizi direct în tunelul carpian pot reduce inflamația și edemul din jurul nervului median, oferind o reducere rapidă a simptomelor. Efectele acestora sunt temporare, dar pot ajuta la evitarea sau amânarea unei intervenții chirurgicale. Terapiile cu ultrasunete sau laser de joasă intensitate pot ajuta la reducerea inflamației și la accelerarea vindecării țesuturilor afectate, deși eficiența lor variază în funcție de pacient.

4. Intervenția chirurgicală

Dacă simptomele nu se ameliorează prin metodele conservatoare sau dacă afectarea nervului este severă, medicul poate recomanda intervenția chirurgicală. Decompresia tunelului carpian (operație deschisă) implică o incizie mai mare pe partea palmară a mâinii pentru a tăia ligamentul transversal al carpului și a elibera presiunea asupra nervului median. Recuperarea durează mai mult în comparație cu intervențiile minim invazive, dar este eficientă pe termen lung.

Chirurgia endoscopică este minim invazivă și implică una sau două incizii mici prin care se introduce un endoscop (o cameră mică). Medicul chirurg vizualizează ligamentul și folosește instrumente speciale pentru a-l tăia. Această procedură presupune o recuperare mai rapidă și cicatrici mai mici decât chirurgia deschisă.

5. Tratamente alternative

Unii pacienți au raportat o reducere a durerii și a inflamației prin acupunctură, deși dovezile științifice sunt limitate. Unele studii sugerează că suplimentarea cu vitamina B6 și alte vitamine din complexul B ar putea ajuta la ușurarea simptomelor corelate cu sindromul de tunel carpian, dar acest lucru necesită mai multe cercetări pentru a se confirma eficacitatea.

6. Reabilitare și recuperare post-operatorie

După intervenția chirurgicală, pacienții vor necesita o perioadă de reabilitare. Recuperarea completă poate dura câteva săptămâni sau luni, în funcție de tipul intervenției și de severitatea afecțiunii înainte de operație. După operație, fizioterapia poate fi necesară pentru a restabili forța și mobilitatea mâinii și a încheieturii. Exercițiile post-operatorii sunt esențiale pentru a preveni rigiditatea și pentru a asigura o vindecare adecvată.

Cum îți scazi riscul de sindrom de tunel carpian?

Prevenirea sindromului de tunel carpian implică modificarea obiceiurilor și a mediului de lucru pentru a reduce presiunea asupra nervului median și a preveni inflamația la nivelul încheieturii mâinii.

Atunci când folosești tastatura sau mouse-ul, menține încheieturile într-o poziție neutră, fără să le îndoi în sus sau în jos. Poți folosi un suport pentru încheieturi pentru a preveni înclinarea lor.
Asigură-te că tastatura și mouse-ul sunt la înălțimea corectă, astfel încât să nu fie nevoie să ridici sau să cobori excesiv mâinile.
Dacă desfășori activități repetitive, cum ar fi tastarea sau lucrul manual, ia pauze scurte și frecvente. Întinde mâinile și încheieturile pentru a reduce tensiunea.
O postură incorectă a corpului poate afecta în mod negativ poziția mâinilor și a încheieturilor, crescând riscul de presiune asupra nervului median. O postură dreaptă și relaxată a umerilor și spatelui poate contribui la prevenirea compresiei nervilor.
Încearcă exerciții de întindere și întărire a mușchilor din jurul mâinii și antebrațului. Exercițiile care îmbunătățesc flexibilitatea și întăresc mușchii pot ajuta la prevenirea sindromului de tunel carpian.
Anumite afecțiuni, cum ar fi diabetul, poliartrita reumatoidă sau hipotiroidismul pot crește riscul de sindrom de tunel carpian. Gestionarea eficientă a acestor boli poate reduce riscul apariției acestei afecțiuni.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NCBI - Carpal Tunnel Syndrome
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK448179/
PMC - Carpal Tunnel Syndrome: Pathophysiology and Comprehensive Guidelines for Clinical Evaluation and Treatment
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9389835/
Studiul „Carpal Tunnel Syndrome: Pathophysiology and Comprehensive Guidelines for Clinical Evaluation and Treatment”, apărut în Cureus. 2022 Jul 20;14(7):e27053. doi: 10.7759/cureus.27053, autori: Aditya Joshi et al.
Pub Med - The Effectiveness of Manual Therapy Versus Surgery on Self-reported Function, Cervical Range of Motion, and Pinch Grip Force in Carpal Tunnel Syndrome: A Randomized Clinical Trial
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/28158963/
Studiul „The Effectiveness of Manual Therapy Versus Surgery on Self-reported Function, Cervical Range of Motion, and Pinch Grip Force in Carpal Tunnel Syndrome: A Randomized Clinical Trial”, apărut în J Orthop Sports Phys Ther. 2017 Mar;47(3):151-161. doi: 10.2519/jospt.2017.7090. Epub 2017 Feb 3, autori: César Fernández-de-Las-Peñas et al.

Te-ar mai putea interesa și...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA ȘI...