Neoblastom la adulți

Recomandările Experților DOC

Neoblastomul, cunoscut în termeni medicali drept neuroblastom, este un tip de cancer rar care se dezvoltă din celule nervoase imature (neuroblaste) ale sistemului nervos simpatic. Deși neoblastomul este unul dintre cele mai frecvente cancere solide la copilul mic, el apare foarte rar la vârsta adultă. Majoritatea cazurilor sunt diagnosticate la copii sub 5 ani, iar la persoanele peste 10-15 ani incidența scade drastic. Totuși, în situații excepționale, această tumoră poate fi întâlnită și la adolescenți sau adulți.

Cauze și particularități genetice în neoblastomul la adulți

Cauza exactă a apariției neuroblastomului nu este pe deplin înțeleasă. Neuroblastomul își are originea în neuroblaste – celule nervoase embrionare ce ar fi trebuit să se maturizeze în neuroni sau celule ale glandelor suprarenale. La copii, aceste mutații apar de obicei foarte devreme în viață sau chiar înainte de naștere, ceea ce explică incidența ridicată la vârste mici. Nu există măsuri clare de prevenție, întrucât mutațiile par să apară aleatoriu.

Neoblastomul la adulți pare să aibă unele caracteristici biologice distincte față de formele pediatrice. Studii recente sugerează că tumorile apărute la vârste mai înaintate prezintă frecvent anumite mutații genetice somatice, în special în gene precum ALK și ATRX, în timp ce amplificarea genei MYCN (asociată de regulă cu formele agresive la copiii mici) lipsește în cazurile de adulți.

Cu alte cuvinte, profilul genetic al cancerului este diferit: aproximativ jumătate dintre adulții cu neoblastom au mutații ale genei ATRX, iar un procent semnificativ prezintă mutații activatoare ale genei ALK, pe când aceste modificări sunt mai rare la copii.

Doar un procent foarte mic de cazuri (sub 2%) au legătură cu predispoziții genetice moștenite – de exemplu, mutații germinale în gena ALK au fost identificate la unele familii, dar aceste situații sunt extrem de rare. Așadar, la adulți, ca și la copii, neuroblastomul este în esență un eveniment malign sporadic, dificil de anticipat.

Neuroblastomul este în mod obișnuit o boală a copilăriei – aproximativ 90-95% din cazuri apar la pacienți cu vârsta sub 10 ani. Neoblastomul la adulți reprezintă așadar o raritate. Studii epidemiologice mari indică faptul că adulții (de obicei definiți ca peste 18 sau 20 de ani) constituie mai puțin de 5% din totalul pacienților cu neuroblastom.

Neoblastom primar la adult vs. recidivă din copilărie

Atunci când întâlnim un neoblastom la adult, pot exista două scenarii principale:

Neoblastom primar debutat la vârsta adultă

Acestea sunt cazurile în care cancerul este diagnosticat pentru prima dată la un adult care nu a avut această boală în copilărie. Acest scenariu este foarte rar, dar posibil. De obicei, în aceste situații, fie tumora a apărut de novo la adult (din cauze genetice somatice precum cele menționate mai sus), fie a existat în formă microscopică timp îndelungat și abia târziu a crescut suficient pentru a da simptome.

Recurență sau metastază tardivă a unui neuroblastom din copilărie

Uneori, un adult diagnosticat cu neuroblastom are în antecedente boala în copilărie. Pot exista situații în care un copil tratat pentru neuroblastom, care a intrat în remisie, să prezinte o recidivă a cancerului la ani buni după terminarea tratamentului, chiar la vârstă adultă. Recidivele tardive sunt neobișnuite, dar au fost raportate – de exemplu, supraviețuitori pe termen lung care după 10-15 ani dezvoltă din nou leziuni tumorale.

Simptome neoblastom la adulți

Cel mai des, neuroblastomul pornește în abdomen (de exemplu, de la glanda suprarenală). O tumoare voluminoasă în abdomen poate provoca dureri abdominale difuze sau senzație de balonare. Uneori, pacientul sau medicul poate palpa o tumoră fermă în abdomen. Spre deosebire de alte mase, cea dată de neuroblastom nu este de obicei dureroasă la atingere. Tumora poate comprima organe abdominale, ducând la simptome digestive – de exemplu constipație sau, dimpotrivă, diaree (unele neuroblastoame secretă substanțe ce pot provoca diaree apoasă).

Neuroblastomul are tendința să se răspândească (metastazeze) în oase și în măduva osoasă. La un adult, metastazele osoase pot cauza dureri puternice de oase sau articulații, uneori confundate cu dureri reumatice. Dacă măduva osoasă este invadată, pot apărea semne de insuficiență medulară: oboseală, paloare (din anemie), predispoziție la infecții sau sângerări (din cauza scăderii celulelor sangvine normale).

Dacă tumora se dezvoltă în torace (de exemplu în mediastin, spațiul dintre plămâni) poate cauza respirație îngreunată, wheezing (șuierat) sau tuse seacă, din compresiunea căilor respiratorii. Un neuroblastom cervical (la nivelul gâtului) poate determina o umflătură vizibilă pe gât și uneori un sindrom Horner (caracterizat prin pleoapă căzută, pupilă micșorată și lipsa transpirației pe o parte a feței) din cauza comprimării unor structuri nervoase simpatice din acea zonă.

Tumorile paraspinale (de-a lungul coloanei) pot invada canalul spinal și comprima măduva spinării. La adult, o asemenea compresie se poate manifesta prin dureri de spate persistente, adesea severe, însoțite de slăbiciune în picioare sau tulburări de mers și, în cazuri grave, chiar paralizie. De asemenea, pot surveni tulburări de control al vezicii urinare sau intestinelor (incontinență) dacă măduva este afectată. Orice semn de compresie medulară necesită intervenție medicală urgentă.

Diagnostic și stadializare neoblastom

Pentru a diagnostica neoblastomul, medicii vor efectua o serie de investigații:

Analize de laborator: Neuroblastomul secretă adesea substanțe numite catecolamine (adrenalină, noradrenalină) și metaboliții lor. Un indiciu important îl constituie nivelurile crescute de metaboliți ai catecolaminelor în urină (acid vanilmandelic – VMA și acid homovanilic – HVA). Deși aceste analize nu sunt specifice doar acestei boli, un adult cu simptome sugestive ar putea fi testat, mai ales dacă investigațiile imagistice relevă o tumoră adrenală sau paraspinală inexplicabilă.

Investigații imagistice: Ecografia, tomografia computerizată (CT) sau rezonanța magnetică (IRM) sunt folosite pentru a vizualiza tumora primară și pentru a evalua eventualele extensii locale (de exemplu, implicarea organelor vecine sau a canalului spinal).

Biopsia tumorii: Diagnosticul de certitudine necesită examinarea microscopică a țesutului tumoral. O probă de biopsie obținută chirurgical sau cu un ac de biopsie va arăta prezența celulelor caracteristice (neuroblaste maligne) și eventuala lor maturare parțială.

După stabilirea diagnosticului, se face stadializarea – adică evaluarea extensiei bolii. Sistemele de stadializare folosite la copii (INSS – sistem chirurgical sau sistemul internațional INRGSS bazat pe imagistică) se aplică și la adulți. Pe scurt, stadiile sunt:

Stadii localizate (1, 2 / L1, L2): Tumora limitată la zona de origine, cu sau fără extindere locală minimă. În stadiul 1 se poate rezeca complet chirurgical. Stadiul 2/L2 indică o tumoră local-avansată, dar fără metastaze îndepărtate.

Stadiul metastazat (stadiul 4 / stadiul M): Boala s-a răspândit la distanță (oase, măduvă, ganglioni îndepărtați, organe). La adult, majoritatea cazurilor diagnosticate sunt, din păcate, stadiu 4 metastatic – studiile arată că peste 70-80% dintre adulții cu neuroblastom au boală metastatică la momentul descoperirii, ceea ce contribuie la prognosticul mai slab.

Stadiul special 4S/MS: care apare numai la sugari sub 18 luni, nu e aplicabil la adulți.

Tratament neoblastom la adulți

Datorită rarității cazurilor de neoblastom la adulți, nu există un protocol standard de tratament stabilit exclusiv pentru aceste situații. Managementul se bazează în mare măsură pe experiența acumulată în tratamentul neuroblastomului pediatric, cu adaptări necesare vârstei și stării pacientului.

Tratament neoblastom la adulți: intervenția chirurgicală

Este pilonul principal în formele localizate. Dacă tumora poate fi îndepărtată complet chirurgical (rezecție totală), aceasta se va realiza, deoarece oferă șansa cea mai bună de vindecare în bolile localizate. La adulți cu stadiu incipient (L1 sau L2) se recomandă, ca și la copii, excizia maximală a tumorii.

Tratament neoblastom la adulți: chimioterapia

În formele avansate (stadiul 4 metastatic) sau dacă tumora localizată nu poate fi rezecată complet, se recurge la polichimioterapie – administrarea combinată a mai multor citostatice. Schemele de chimioterapie sunt preluate din pediatrie, de obicei includ medicamente precum ciclofosfamidă, ifosfamidă, vincristină, cisplatin/karboplatin, etoposid, doxorubicină, topotecan, etc. Adulții însă pot tolera mai greu dozele intensive folosite la copii, așa că uneori regimurile se ajustează.

Tratament neoblastom la adulți: radioterapia

Radioterapia externă poate fi indicată după operație, pentru a steriliza eventualele celule tumorale rămase local, sau pentru metastaze dureroase la nivel osos. La copii, radioterapia se folosește cu prudență din cauza efectelor pe termen lung; la adulți, aceste considerente sunt mai puțin restrictive, deci radioterapia poate avea un rol mai extins în controlul local al bolii.

Tratament neoblastom la adulți: chimioterapia megadoză cu transplant de celule stem

În tratamentul neuroblastomului de risc înalt la copii, protocolul standard implică administrarea unei chimioterapii foarte doze (mieloablative) urmată de autotransplant de celule stem hematopoietice, pentru a reface măduva afectată de doze. La adulți, din cauza toxicității ridicate și a vârstei, această procedură a fost aplicată rar. Unele centre au încercat-o la pacienți adulți selectați, dar datele sugerează că beneficiul nu este clar și tolerabilitatea e mai redusă comparativ cu copiii.

Tratament neoblastom la adulți: imunoterapia cu anticorpi anti-GD2

Un progres major în tratamentul neuroblastomului pediatric de înalt risc în ultimii ~10 ani îl reprezintă introducerea imunoterapiei post-chimioterapie, cu anticorpi monoclonali îndreptați împotriva gangliozidului GD2 de pe celulele tumorale. Medicamente precum dinutuximab (anticorp anti-GD2) asociate cu factori de stimulare a imunității și cu isotretinoin (terapie de diferențiere) au crescut semnificativ rata de vindecare la copii. La adulți, experiența este limitată, însă au existat studii clinice de fază 2 care au inclus și pacienți peste 18 ani. Rezultatele de la Memorial Sloan Kettering Cancer Center au arătat că anticorpul anti-GD2 (variante numite 3F8) a fost bine tolerat la adulți și a indus răspunsuri chiar și la boala refractară.

Tratament neoblastom la adulți: terapie țintită și alte tratamente noi

Progresele în înțelegerea geneticii neuroblastomului la adulți au deschis calea terapiilor țintite. Un exemplu notabil este reprezentat de mutațiile activatoare ale genei ALK, prezente în aproximativ 40% din tumorile adulților. Această genă codifică un receptor tirozinkinazic, iar existența mutației permite utilizarea unor medicamente specifice numite inhibitori ALK. Crizotinib și, mai nou, lorlatinib sunt astfel de terapii folosite inițial în alte cancere (cum ar fi anumite cancere pulmonare), dar testate și în neuroblastom. Studiile clinice recente au raportat rezultate încurajatoare: la adulți cu neuroblastom recidivat, purtători de mutații ALK, tratamentul cu lorlatinib a obținut o rată de răspuns (completă sau parțială) de aproximativ 67-70%, chiar și la pacienți care mai folosisera și alți inhibitori ALK înainte.

Prognostic și supraviețuire în neoblastom

Conform datelor din registrele de cancer, rata de supraviețuire la 5 ani pentru pacienții diagnosticați ca adulți este în jur de 36-40% în unele analize istorice. Aceasta comparativ cu rate de supraviețuire la 5 ani de 70-80% la copiii sub 5 ani (per total, incluzând formele ușoare) și peste 90% la sugarii sub 1 an. Cu alte cuvinte, doar aproximativ o treime dintre adulți trăiesc la 5 ani după diagnostic, conform acestor statistici mai vechi.

Vestea bună este că, o dată cu îmbunătățirea tratamentelor, există indicii că și rezultatele pentru adulți s-au ameliorat ușor. Un studiu recent care a comparat copii, adolescenți și adulți cu neuroblastom a constatat că supraviețuirea globală la 5 ani a adulților era de circa 65%, totuși semnificativ mai mică decât la copii (aprox. 78% la 5 ani). Este de menționat însă că în acel eșantion adulții aveau, paradoxal, rată mai mică de metastaze la diagnostic față de copii – cu toate acestea, au supraviețuit mai puțin, sugerând că tumorile lor, chiar și când nu erau extinse inițial, au un comportament mai agresiv pe termen lung sau răspund mai prost la tratament.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
American Cancer Society - Signs and Symptoms of Neuroblastoma
https://www.cancer.org/cancer/types/neuroblastoma/detection-diagnosis-staging/signs-and-symptoms.html
PMC - Characteristics, treatments, and outcomes of adolescents and adults with neuroblastoma: a retrospective study in China
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12064894/
Studiul „Characteristics, treatments, and outcomes of adolescents and adults with neuroblastoma: a retrospective study in China”, apărut în Ther Adv Med Oncol. 2025 May 9;17:17588359251337494. doi: 10.1177/17588359251337494, autori: Weiji Xie et al.

Te-ar mai putea interesa și...

Te-ar mai putea interesa și