Gastrita: cauze, simptome si tratament

Gastrita este termenul folosit pentru a descrie o serie de simptome care au în comun inflamarea mucoasei stomacului. Inflamarea mucoasei gastrice apare, de cele mai multe ori, în urma unei infecții cu bacteria care cauzează adesea ulcerul, respectiv Helicobacter Pylori. Consumul excesiv de alcool sau de medicamente și fumatul pot contribui, de asemenea, la apariția gastritei.

Gatrita poate fi acută, dacă are un debut subit, sau cronică, atunci când evoluează treptat, în timp. Uneori, gastrita poate evolua în ulcer ori poate mări riscul de cancer la stomac. În cele mai multe cazuri însă, gastrita nu este o afecțiune gravă și se tratează destul de repede. Să vedem ce simptome are o persoană cu gastrită și ce opțiuni de tratament pentru gastrită există.

RECOMANDĂRILE EXPERȚILOR DOC

Tipuri de gastrită

Gastrita poate fi clasificată în mai multe moduri:

După severitatea leziunii mucoasei - gastrită erozivă sau gastrită neerozivă
După locul de implicare (adică, cardia, corp, antrul gastric)
Histologic ca acut sau cronic (pe baza tipului de celule inflamatorii)

Nicio schemă de clasificare nu se potrivește perfect cu fiziopatologia; există un grad mare de suprapunere. În plus, termenul este adesea aplicat vag pentru disconfortul abdominal și gastroenterită nespecifică și adesea nediagnosticată.

Gastrita acută se caracterizează prin infiltrarea leucocitelor polimorfonucleare a mucoasei antrului și corpului.

Gastrita cronică preuspune un anumit grad de atrofie (cu pierderea funcției mucoasei) sau metaplazie. Aceasta implică în mod predominant antrul (cu pierderea ulterioară a celulelor G și scăderea secreției de gastrină) sau corpul (cu pierderea glandelor oxintice, ducând la reducerea acidului, pepsinei și factorului intrinsec).

Cauze gastrită

Gastrita poate fi cauzată de iritarea mucoasei gastrice în urma infecției cu H. Pylori, dar și a consumului de alcool, a vărsăturilor cronicizate, a stresului sau a folosirii unor medicamente antiinflamatoare.

Simptomatologia gastrică specifică prezintă o recurență accentuată primăvara și toamna. De aceea, unii pacienți au impresia că s-au vindecat, dar apoi se pomenesc din nou cu simptome de gastrită; boala se poate reactiva în primăvară și toamnă, necesitând reluarea investigațiilor și a terapiei adecvate, recomandate de medicul gastroenterolog, în special după efectuarea analizelor care urmăresc persistența H. Pylori.

De asemenea, gastrita poate fi cauzată și de bacteria Helicobacter pylori, care trăiește în mucoasa stomacului și care, netratată deloc sau incorect, situație în care se instalează o infecție rezistentă la antibioticele specifice, poate cauza ulcer sau cancer la stomac.
Alte cauze ale apariției gastritei sunt și refluxul gastroesofagian ori infecțiile cauzate de alte bacterii sau virusuri.

Gastrita erozivă este eroziunea mucoasei gastrice cauzată de deteriorarea apărării mucoasei. Este de obicei acută, manifestându-se cu sângerare, dar poate fi subacută sau cronică, cu puține simptome sau deloc. Diagnosticul se face prin endoscopie. Tratamentul este de susținere, cu îndepărtarea cauzei instigatoare și inițierea terapiei de supresoare acide. Anumiți pacienți de terapie intensivă (care necesită ventilație, prezintă traumatisme craniene, arsuri, traumatisme multisistem) beneficiază de profilaxie cu supresoare de acid.

Factori de risc pentru gastrită

Folosirea frecventă a medicamentelor calmante precum aspirina sau ibuprofenul crește riscul de apariție a gastritei întrucât aceste medicamente atacă mucoasa stomacului.
Vârsta înaintată reprezintă, de asemenea, un factor de risc pentru apariția gastritei întrucât mucoasa stomacului se subțiază spre bătrânețe.
Fumatul, în special fumatul și consumul de cafea, în cursul dimineții, pe stomacul gol, accentuează durerile.
Consumul regulat de alcool irită mucoasa stomacului și predispune la gastrită.
Afecțiunile autoimune precum tiroidita Hashimoto sau diabetul de tip 1 cresc riscul apariției gastritei.
Și alte afecțiuni precum boala Crohn, infecțiile cu paraziți sau HIV cresc riscul de gastrită.

Simptome gastrită

Greață sau dureri frecvente de stomac
Balonare
Crampe abdominale
Vomă
Indigestie
Arsuri între mese sau seara
Sughiț
Pierderea apetitului
Disconfort după masă

Diagnosticare gastrită

Pentru stabilirea diagnosticului, medicul va adresa pacientului o serie de întrebări pentru a afla cât mai multe informații, apoi poate recomanda următoarele analize:

Endoscopie superioară - endoscopia detectează inflamația mucoasei stomacului, dar și a esofagului;
Analiză de sânge - această analiză va depista dacă este vorba despre infecție cu Helicobacter pylori, dar și o posibilă anemie asociată;
Coprocultură - analiza materiilor fecale va descoperi prezența sângelui în scaun, care poate fi semn de gastrită. Totodată, coprocultura poate descoperi și existența Helicobacter pylori;
Pentru testul respirației cu uree, un medic colectează un eșantion inițial de respirație într-un recipient.
Pentru testul antigenului scaunului, o probă de scaun este colectată într-un recipient curat.

Pentru testul respirației, este posibil ca pacientului să i se solicite să se abțină de la a lua anumite medicamente:

Cu patru săptămâni înainte de test, nu se iau antibiotice sau subsalicilat de bismut oral (Pepto Bismol®).
Cu două săptămâni înainte de test, nu se iau inhibitori ai pompei de protoni fără prescripție medicală, cum ar fi omeprazol, lansoprazol sau esomeprazol.
Cu o oră înainte de test, nu se mănâncă și nu se bea nimic (inclusiv apă).

Dacă trimiți o probă de scaun sau ți se colectează o biopsie tisulară, poate fi necesar să te abții de la administrarea de antibiotice, antiacide sau tratamente cu bismut timp de 14 zile înainte de test.

Dacă ești supus endoscopiei, nu se va mânca nimic de seara până la ora investigației, doar apa poate fi permisă.

Tratament gastrita

Medicul prescrie un tratament medicamentos pentru gastrită, dar va recomanda și anumite schimbări în alimentație si în stilul de viață în general.

Inhibitori ai pompei de protoni (IPP)

Omeprazolul, esomeprazolul și lansoprazolul și alți IPP sunt disponibili fără prescripție medicală. Pentru ulcerul duodenal necomplicat, se administrează omeprazol 20 mg o dată pe zi sau lansoprazol 30 mg o dată pe zi timp de 4 săptămâni. Ulcerele duodenale complicate (de exemplu, ulcere multiple, ulcere hemoragice, cele > 1,5 cm sau cele care apar la pacienții cu o boală de bază gravă) răspund mai bine la doze mai mari (omeprazol 40 mg o dată pe zi, lansoprazol 60 mg o dată pe zi sau 30 mg 2 ori pe zi). Ulcerele gastrice necesită tratament timp de 6 până la 8 săptămâni. Gastrita și boala de reflux gastroesofagian necesită 8 până la 12 săptămâni de terapie; în plus, boala de reflux gastroesofagian necesită adesea întreținere pe termen lung.

Terapia pe termen lung cu inhibitori ai pompei de protoni produce niveluri crescute de gastrină, ceea ce duce la hiperplazia celulelor asemănătoare enterocromafinei. Cu toate acestea, nu există dovezi de displazie sau transformare malignă la pacienții care primesc acest tratament. Deficiențe de micronutrienți (de exemplu, vitamina B12 și magneziu) au fost raportate la un număr mic de pacienți. Excesul de risc absolut este de 0,3 până la 0,4% per pacient pe an. Unele studii sugerează că riscul de infecții enterice precum Clostridioides difficile poate fi mai mare la pacienții care primesc terapie pe termen lung, dar alte studii nu susțin această observație. Excesul de risc absolut variază de la 0 la 0,09% per pacient. Studiile efectuate cu atenție nu au arătat niciun efect asupra sănătății oaselor sau asupra riscului de demență, boli Parkinson, boli de inimă și pneumonie.

Blocante H2

Aceste medicamente (cimetidina, famotidina, disponibile IV și oral; și nizatidina disponibilă oral) utilizate ca tratament pentru gastrită sunt inhibitori competitivi ai histaminei la receptorul H2, suprimând astfel secreția acidă stimulată de gastrină și reducând proporțional volumul sucului gastric. Secreția de pepsină mediată de histamină este, de asemenea, scăzută.

Blocanții H2 sunt bine absorbiți din tractul gastrointestinal, cu debut de acțiune la 30 până la 60 de minute după ingestie și efecte maxime la 1 până la 2 ore. Administrarea IV produce un debut mai rapid de acțiune. Durata de acțiune este proporțională cu doza și variază de la 6 la 20 de ore. Dozele ar trebui deseori reduse la pacienții mai în vârstă.

Pentru ulcerul duodenal, administrarea orală o dată pe zi de cimetidină 800 mg, famotidină 40 mg sau nizatidină 300 mg administrată la culcare sau după cină timp de 6 până la 8 săptămâni este eficientă. Ulcerele gastrice pot răspunde la același regim continuat timp de 8 până la 12 săptămâni, dar deoarece secreția acidă nocturnă este mai puțin importantă, administrarea dimineață poate fi la fel sau mai eficientă. Copiii cu greutatea ≥ 40 kg pot primi doze pentru adulți. Sub această greutate, doza orală este cimetidină 10 mg/kg la fiecare 12 ore. Pentru boala de reflux gastroesofagian, blocantele H2 sunt acum utilizate în principal pentru gestionarea durerii. Aceste medicamente au fost înlocuite cu inhibitori ai pompei de protoni pentru majoritatea pacienților cu boală ulceroasă. Gastrita se poate vindeca cu famotidină administrată de 2 ori pe zi timp de 8 până la 12 săptămâni.

Antiacidele

Acești agenți neutralizează acidul gastric și reduc activitatea pepsinei (care scade pe măsură ce pH-ul gastric crește la > 4,0). În plus, unele antiacide absorb pepsina si pot interfera cu absorbția altor medicamente (de exemplu, tetraciclină, digoxină, fier). Antiacidele calmează simptomele, stimulează vindecarea și reduc recurența. Sunt relativ ieftine, dar trebuie luate de 5 până la 7 ori pe zi.

Există două tipuri de antiacide:

Resorbabile, de exemplu, bicarbonatul de sodiu, carbonatul de calciu asigură o neutralizare rapidă, completă, dar pot provoca alcaloză și trebuie utilizate doar pentru scurt timp (1 sau 2 zile).
Neresorbabile, de exemplu, hidroxid de aluminiu sau magneziu, au mai puține efecte adverse sistemice și sunt preferate.

Hidroxidul de aluminiu este un antiacid relativ sigur, folosit în mod obișnuit. Prin ultilizare cronică, epuizarea fosfatului se dezvoltă ocazional ca urmare a legării fosfatului de aluminiu în tractul gastrointestinal. Riscul de epuizare a fosfatului crește la pacienții care au o tulburare de consum de alcool, la pacienții subnutriți și la pacienții cu boală renală (inclusiv cei care primesc hemodializă). Hidroxidul de aluminiu provoacă constipație.

Hidroxidul de magneziu este un antiacid mai eficient decât aluminiul, dar poate provoca diaree. Pentru a limita diareea, multe antiacide brevetate combină antiacide de magneziu și aluminiu. Deoarece sunt absorbite cantități mici de magneziu, preparatele cu magneziu trebuie utilizate cu prudență la pacienții cu boală renală.

Prostaglandine

Anumite prostaglandine (în special misoprostol) https://www.doc.ro/medicamente/src/misoprostolum?itms=100 inhibă secreția acidă prin scăderea generării de AMP ciclic care este declanșată de stimularea histaminică a celulei parietale și sporesc apărarea mucoasei. Derivații sintetici de prostaglandine sunt utilizați în principal pentru a reduce riscul de leziuni ale mucoasei induse de medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).

Pacienții cu risc crescut de ulcere induse de AINS (adică pacienții mai în vârstă, cei cu antecedente de ulcer sau complicații ulceroase, cei care iau și corticosteroizi) sunt candidați să ia misoprostol oral 200 mcg de 4 ori pe zi, împreună cu AINS. Efectele adverse frecvente ale misoprostolului sunt crampe abdominale și diaree, care apar la 30% dintre pacienți. Misoprostolul este un abortiv puternic și este absolut contraindicat la femeile aflate la vârsta fertilă care nu utilizează contracepție.

Sucralfat

Acest medicament este un complex de zaharoză-aluminiu care se disociază în acidul din stomac și formează o barieră fizică peste o zonă inflamată, protejând-o de acid, pepsină și săruri biliare. De asemenea, inhibă interacțiunea pepsină-substrat, stimulează producția de prostaglandine ale mucoasei și leagă sărurile biliare. Nu are niciun efect asupra producției de acid sau secreției de gastrină. Sucralfatul pare să aibă efecte trofice asupra mucoasei ulcerate, posibil prin legarea factorilor de creștere și concentrarea acestora la un loc al ulcerului. Absorbția sistemică a sucralfatului este neglijabilă. Constipația apare la 3 până la 5% dintre pacienți. Sucralfatul se poate lega de alte medicamente și poate interfera cu absorbția acestora.

Alte măsuri

Pe lângă medicația de bază, se vor putea prescrie următoarele terapii sau măsuri:

Dacă gastrita este cauzată de anemie, va fi prescris și un tratament pe bază de vitamina B12, fier, acid folic.

Dacă gastrita este cauzată de Helicobacter pylori, pe lângă medicamentele antiacide vor fi recomandate și antibiotice pentru uciderea bacteriei.

Eliminarea din dietă a alimentelor care irită mucoasa precum preparatele foarte picante, produsele lactate, alimentele bogate în gluten, alcool, dar mai ales a tutunului.

Tratamentul ulcerelor induse de AINS precum diclofenac, aspirină, acesta implică întreruperea AINS, reducerea acidului stomacal cu blocante H2, de exemplu, cimetidină, famotidină și nizatidină sau, mai eficient, cu inhibitori ai pompei de protoni, cum ar fi omeprazol sau prostaglandine sintetice, în special misoprostol.

Vindecarea gastritei indusă de Helicobacter pylori se poate confirma clinic și paraclinic la 4‑5 săptămâni după eradicarea cu succes a infecției folosind un regim de terapie triplă cu inhibitori ai pompei de protoni (omeprazol sau pantoprazol) și antibotice precum amoxicilină și claritromicină.

Eradicarea Helicobacter pylori determină ameliorarea atrofiei gastrice și a metaplaziei intestinale. Nivelurile de secreție de acid gastric în gastrită predominantă din corp cresc după eradicare.

Unele persoane cu gastrită cronică cu H. pylori dezvoltă gastrită atrofică. Gastrita atrofică distruge celulele din mucoasa stomacului care produc acizi digestivi și enzime și pot duce și la cancer. După efectuarea unui examen fizic, medicul poate testa respirația, sângele sau scaunul pentru a detecta posibile persistențe ale semnelor de infecție.

Imediat ce se începe tratamentul, dar și respectarea regulilor de igienă alimentară, pacientul va observa o îmbunătățire a situației.

Complicații gastrită

Dacă nu se aplică la timp un tratament pentru gastrită, aceasta poate cauza ulcer la stomac sau sângerări la nivelul stomacului. Rareori, unele forme de gastrită cronică pot crește riscul de cancer de stomac, mai ales dacă există o subțiere extinsă a mucoasei stomacului și modificări ale celulelor mucoasei.

Complicațiile provocate de gastrita cronică includ, pe lângă ulcere peptice, ulcere sângerante, anemie, cancere gastrice și anumite boli mai grave sau sistemice, precum limfom MALT, probleme renale, stricturi, obstrucție intestinală sau chiar deces.
Limfomul țesutului limfoid asociat mucoasei (MALT) este un limfom de zonă marginală cu celule B de grad scăzut și Helicobacter pylori a fost detectat la mai mult de 75% dintre pacienții cu limfom MALT.

Obstrucția de ieșire gastrică este cauzată de edem, care limitează un transfer adecvat de alimente din stomac în intestinul subțire.

Deshidratarea se poate instala de la vărsături, generând în timp insuficiență renală.

Dacă cauzele care stau la baza gastritei (de exemplu, consumul de alcool sau de medicamente din clasa antiinflamatoarelor nesteroidiene) sunt tratate sau nu mai sunt utilizate, gastrita poate fi, de asemenea, prevenită.

S-a raportat că mai multe boli sunt asociate cu infecția cu Helicobacter pylori, inclusiv boli hematologice, cum ar fi ITP, anemie cu deficit de fier idiopatic și deficit de vitamina B12. Există o tendință pozitivă în asocierea dintre infecția cu Helicobacter pylori și tulburările neurodegenerative și noile date au arătat un risc mic de deces din cauza accidentului vascular cerebral și a cancerului pulmonar, dar un risc crescut de preeclampsie la femeile infectate, care necesită investigații suplimentare.

În cazul sângerărilor la stomac, poate apărea și anemia, cauzată de pierderea persistentă de mici cantități de sânge.

Tratamentul gastritei erozive

Pentru sângerare: hemostază endoscopică
Pentru suprimarea acidului: un inhibitor al pompei de protoni sau un blocant H2

În gastrita severă, sângerarea este gestionată cu lichide IV și transfuzie de sânge, după cum este necesar. Trebuie încercată hemostaza endoscopică, cu intervenția chirurgicală, o procedură de rezervă dacă sângerarea nu poate fi controlată endoscopic. Este puțin probabil ca angiografia să oprească sângerarea gastrică severă din cauza numeroaselor vase colaterale care alimentează stomacul. Medicamentele de suprimare a acidității trebuie începute dacă pacientul nu le primește deja.

Pentru gastrită mai ușoară se recomandă eliminarea agentului care provoacă disfuncția și utilizarea medicamentelor pentru a reduce aciditatea gastrică pentru a limita leziunile ulterioare și pentru a promova vindecarea.

Prevenirea gastritei erozive

Profilaxia cu medicamente supresoare ale acidității poate reduce incidența gastritei acute de stres. Cu toate acestea, beneficiază în principal anumiți pacienți de terapie intensivă cu risc ridicat, inclusiv cei cu arsuri severe, traumatisme ale sistemului nervos central, coagulopatie, sepsis, șoc, traumatisme multiple, ventilație mecanică > 48 de ore, boală hepatică cronică, leziune renală acută, hepatică, sau insuficiență renală, disfuncție multiorganică și antecedente de ulcer peptic sau sângerare gastrointestinală.

De asemenea, hrănirea enterală precoce poate reduce incidența sângerărilor.

Suprimarea acidității nu este recomandată pacienților care iau pur și simplu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, cu excepția cazului în care au avut anterior un ulcer.

Gastrita în sarcina

Femeile care sunt deja diagnosticate cu gastrită vor suferi o agravare a bolii în timpul sarcinii. Acest lucru este corelat cu nivelurile hormonale fluctuante combinate cu presiunea pe care un făt în creștere o exercită asupra corpului. Gazele și alte disconforturi gastrice ale sarcinii (cum ar fi arsurile la stomac și constipația) pot fi inconfortabile pentru gravidă, dar nu dăunează fătului.

Femeile au adesea exces de gaze în timpul sarcinii, pe lângă grețurile și oboseala matinală. Gazele pot provoca balonare incomodă, crampe și dureri abdominale. Simptomele bolii de reflux gastroesofagian sunt frecvente în timpul sarcinii. Dar rareori cauzează complicații, cum ar fi inflamația esofagului (esofagită). De cele mai multe ori, simptomele arsurilor la stomac se calmează după nașterea copilului.

Tratamentul pentru femeile însărcinate cu boala de reflux gastroesofagian este ca tratamentul pentru alte persoane care au boala. Se concentrează mai întâi pe schimbările stilului de viață și pe medicamentele fără prescripție medicală.

Simptomele pot fi:

durere în cadranul dreapta sus al abdomenului
oboseală
durere de cap
greață
vărsături

Dar apar greață severă, vărsături excesive sau scaune cu sânge, trebuie să te adresezi cât mai repede medicului.

Tratament și soluții

Antiacidele eliberate fără prescripție medicală te pot ajuta să faci față simptomelor ocazionale de arsuri la stomac. Cele cu carbonat de calciu sau magneziu sunt opțiuni posibil recomandate de medic. Cu toate acestea, cel mai bine ar fi să eviți magneziul în ultimul trimestru de sarcină. Magneziul poate interfera cu contracțiile în timpul travaliului.

Medicul poate prescrie și blocanți ai histaminei-2 (cum ar fi ranitidina sau cimetidina) sau inhibitori ai pompei de protoni (cum ar fi omeprazolul) dacă simptomele nu răspund bine la antiacide.Omeprazolul poate fi însă nesigur de utilizat în timpul sarcinii. Deși există studii limitate la om, unele studii pe animale au arătat anumite posibile efecte dăunătoare asupra fătului în curs de dezvoltare. Medicul va cântări beneficiile și orice riscuri potențiale înainte de a-l prescrie.

Iată câteva alimente care te ajută să scapi de arsurile la stomac atunci când ești însărcinată:

kefir si iaurt.
lapte cu miere
migdale
ananas sau papaya.
puțin ghimbir
înghețată sau lapte rece
banane

De asemenea:

Evită să bei lichidele cu paiul.
Mânâncă încet, mestecând corespunzător.
Evită produsele de fast-food, prăjeli, maioneză, ketchup și snackuri cu adiditivi, chipsuri, dar si fasolea, conopida, varza, broccoli-ul, varza de Bruxelles, sparanghelul, pâinea albă și orezul alb, îndulcitorii artificiali, cofeina, băuturile carbogazoase cu zahăr, alcoolul, guma de mestecat.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
MSD Manual - Overview of Gastritis
https://www.msdmanuals.com/professional/gastrointestinal-disorders/gastritis-and-peptic-ulcer-disease/overview-of-gastritis
NIDDK - Treatment of Gastritis & Gastropathy
https://www.niddk.nih.gov/health-information/digestive-diseases/gastritis-gastropathy/treatment
Hindawi - Association of Symptoms with Eating Habits and Food Preferences in Chronic Gastritis Patients: A Cross-Sectional Study
https://www.hindawi.com/journals/ecam/2020/5197201/
Studiul „Association of Symptoms with Eating Habits and Food Preferences in Chronic Gastritis Patients: A Cross-Sectional Study”, apărut în Evidence Based Complementary and Alternative Medicine, Volume 2020 | Article ID 5197201 | https://doi.org/10.1155/2020/5197201, autori: Yuan Li et al.
Pub Med - Helicobacter pylori infection: old and new
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/28616085/
Studiul „Helicobacter pylori infection: old and new”, apărut în J Med Life. 2017 Apr-Jun;10(2):112-117, autori: S Diaconu, A Predescu, A Moldoveanu, C S Pop, C Fierbințeanu-Braticevici