Gastrita este termenul folosit pentru a descrie o serie de simptome care au in comun inflamarea mucoasei stomacului. Inflamarea mucoasei gastrice apare, de cele mai multe ori, in urma unei infectii cu bacteria care cauzeaza adesea ulcerul, respectiv Helicobacter Pylori. Consumul excesiv de alcool sau de medicamente, fumatul  potcontribui, de asemenea, la aparitia gastritei.

Gatrita poate fi acuta, daca are un debut subit, sau cronica, atunci cand evolueaza treptat, in timp. Uneori, gastrita poate evolua in ulcer ori poate mari riscul de cancer la stomac. In cele mai multe cazuri insa, gastrita nu este o afectiune grava si se trateaza destul de repede, in urma unui tratament adecvat.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Gastrita poate fi clasificată în mai multe moduri:

• După severitatea leziunii mucoasei, cum ar fi gastrita erozivă sau gastrita neerozivă
• După locul de implicare (adică, cardia, corp, antrul gastric)
• Histologic ca acut sau cronic (pe baza tipului de celule inflamatorii)

Nicio schemă de clasificare nu se potrivește perfect cu fiziopatologia; există un grad mare de suprapunere. Unele forme de gastrită implică boala peptică acidă și boala H. pylori. În plus, termenul este adesea aplicat vag pentru disconfortul abdominal și gastroenterita nespecifica și adesea nediagnosticata.

• Gastrita acută se caracterizează prin infiltrarea leucocitelor polimorfonucleare a mucoasei antrului și corpului.
• Gastrita cronică implică un anumit grad de atrofie (cu pierderea funcției mucoasei) sau metaplazie. Ea implică în mod predominant antrul (cu pierderea ulterioară a celulelor G și scăderea secreției de gastrină) sau corpul (cu pierderea glandelor oxintice, ducând la reducerea acidului, pepsinei și factorului intrinsec).

Cauze gastrita

Gastrita poate fi cauzata de iritarea mucoasei gastrice  in urma infectiei cu H.Pylori, dar si a consumului de alcool, a varsaturilor cronicizate, a stresului sau a folosirii unor medicamente antiinflamatoare.

Simptomatologia gastrica specifica prezinta o recurenta accentuata primavara si toamna. De aceea, gastrite considerate vindecate de catre pacienti se pot reactiva in primavara si toamna, necesitand reluarea investigatiilor si a terapiei adecvate, recomandate de medicul gastroenterolog, in special dupa efectuarea analizelor care urmaresc persistenta H.Pylori.

De asemenea, gastrita poate fi cauzata si de bacteria Helicobacter pylori, care traieste in mucoasa stomacului si care, netratata deloc sau incorect, situatie in care se instaleaza o infectie rezistenta la antibioticele specifice, poate cauza ulcer sau cancer la stomac.

Alte cauze ale aparitiei gastritei sunt si refluxul gastroesofagian ori infectiile cauzate de alte bacterii sau  virusuri.

Gastrita erozivă este eroziunea mucoasei gastrice cauzată de deteriorarea apărării mucoasei. Este de obicei acută, manifestându-se cu sângerare, dar poate fi subacută sau cronică, cu puține sau deloc simptome. Diagnosticul se face prin endoscopie. Tratamentul este de susținere, cu îndepărtarea cauzei instigatoare și inițierea terapiei de supresoare acide. Anumiți pacienți de terapie intensivă (care necesita  ventilatatie, prezinta   traumatisme craniene, arsuri, traumatisme multisistem) beneficiază de profilaxie cu supresoare de acid.

Factori de risc

• Folosirea frecventa a medicamentelor calmante precum aspirina sau ibuprofenul crescte riscul de aparitie a gastritei intrucat aceste medicamente ataca mucoasa stomaacului.
• Varsta inaintata reprezinta, de asemenea, un factor de risc pentru aparitia gastritei intrucat mucoasa stomacului se subtiaza odata cu varsta.
• fumatul, in special fumatul si consumul de cafea, in cursul diminetii, pe stomacul gol, accentueaza durerile 
• Consumul de alcool irita mucoasa stomacului si predispune la gastrita.
• Afectiunile autoimune precum tiroidita Hashimoto sau diabetul de tip 1 cresc riscul aparitiei gastritei.
• Si alte afectiuni precum boala Crohn, infectiile cu paraziti sau HIV cresc riscul de gastrita.

Simptome gastrita

• Greata sau dureri frecvente de stomac
• Balonare
• Crampe abdominale
• Voma
• Indigestie
• Arsuri intre mese sau seara
• Sughit
• Pierderea apetitului
• Disconfort dupa masa

Diagnosticare gastrita

Pentru stabilirea diagnosticului, medicul va pune o serie de intrebari pentru a afla cat mai multe informatii, apoi poate recomanda urmatoarele analize:

• Endoscopie superioara – endoscopia detecteaza inflamatia mucoasei stomacului, dar si a esofagului.
• Analiza de sange – aceasta analiza va depista daca este vorba despre infectie cu Helicobacter pylori, dar si o posibila anemie asociata.
• Coprocultura – analiza materiilor fecale va descoperi prezenta sangelui in scaun, care poate fi semn de gastrita. Totodata, coprocultura poate descoperi si  existenta Helicobacter pylori.
• Pentru testul respirației cu uree, un medic colectează un eșantion inițial de respirație in timp să respirați într-un recipient. Vi se administrează un lichid de băut care conține o substanță numită uree. O altă probă de respirație este colectată după ce a trecut un anumit timp.
  Pentru testul antigenului scaunului, o probă de scaun este colectată într-un recipient curat.

Pentru testul respirației, este posibil să vi se solicite să vă abțineți de la a lua anumite medicamente:

• Cu patru săptămâni înainte de test, nu luați antibiotice sau subsalicilat de bismut oral (Pepto Bismol®).
• Cu două săptămâni înainte de test, nu luați niciun fel de rețetă sau inhibitori ai pompei de protoni fără prescripție medicală, cum ar fi omeprazol, lansoprazol sau esomeprazol.
• Cu o oră înainte de test, nu mâncați și nu beți nimic (inclusiv apă).

Dacă trimiteți o probă de scaun sau vi se colectează o biopsie tisulară, poate fi necesar să vă abțineți de la administrarea de antibiotice, antiacide sau tratamente cu bismut timp de 14 zile înainte de test.

Dacă sunteti  supus endoscopiei, poate fi necesar postul, de obicei peste noapte. Doar apa poate fi permisă.

Tratament gastrita

Medicul va prescrie un tratament, dar va recomanda si anumite schimbari in dieta si ale stilului de viata.

• Inhibitori ai pompei de protoni
• Blocante H2
• Antiacide
• Prostaglandine 

Inhibitori ai pompei de protoni 

Omeprazolul, esomeprazolul și lansoprazolul sunt disponibile fără prescripție medicală în SUA. Pentru ulcerul duodenal necomplicat, se administrează omeprazol 20 mg o dată pe zi sau lansoprazol 30 mg o dată pe zi timp de 4 săptămâni. Ulcerele duodenale complicate (de exemplu, ulcere multiple, ulcere hemoragice, cele > 1,5 cm sau cele care apar la pacienții cu o boală de bază gravă) răspund mai bine la doze mai mari (omeprazol 40 mg o dată pe zi, lansoprazol 60 mg o dată pe zi sau 30 mg 2) ori pe zi). Ulcerele gastrice necesită tratament timp de 6 până la 8 săptămâni. Gastrita și boala de reflux gastroesofagian necesită 8 până la 12 săptămâni de terapie; În plus, boala de reflux gastroesofagian necesită adesea întreținere pe termen lung. 

Terapia pe termen lung cu inhibitori ai pompei de protoni produce niveluri crescute de gastrină, ceea ce duce la hiperplazia celulelor asemănătoare enterocromafinei. Cu toate acestea, nu există dovezi de displazie sau transformare malignă la pacienții care primesc acest tratament. Deficiențe de micronutrienți (de exemplu, vitamina B12 și magneziu) au fost raportate la un număr mic de pacienți. Excesul de risc absolut este de 0,3 până la 0,4% per pacient pe an. Unele studii sugerează că riscul de infecții enterice precum Clostridioides difficile poate fi mai mare la pacienții care primesc terapie pe termen lung, dar alte studii nu susțin această observație. Excesul de risc absolut variază de la 0 la 0,09% per pacient. Studiile efectuate cu atenție nu au arătat niciun efect asupra sănătății oaselor sau asupra riscului de demență, boli Parkinson, boli de inimă și pneumonie.

Blocante H2

Aceste medicamente (cimetidina, famotidina, disponibile IV și oral; și nizatidina disponibilă oral) sunt inhibitori competitivi ai histaminei la receptorul H2, suprimând astfel secreția acidă stimulată de gastrină și reducând proporțional volumul sucului gastric. Secreția de pepsină mediată de histamină este, de asemenea, scăzută. 

Blocanții H2 sunt bine absorbiți din tractul gastrointestinal, cu debut de acțiune la 30 până la 60 de minute după ingestie și efecte maxime la 1 până la 2 ore. Administrarea IV produce un debut mai rapid de acțiune. Durata de acțiune este proporțională cu doza și variază de la 6 la 20 de ore. Dozele ar trebui deseori reduse la pacienții mai în vârstă.

Pentru ulcerul duodenal, administrarea orală o dată pe zi de cimetidină 800 mg, famotidină 40 mg sau nizatidină 300 mg administrată la culcare sau după cină timp de 6 până la 8 săptămâni este eficientă. Ulcerele gastrice pot răspunde la același regim continuat timp de 8 până la 12 săptămâni, dar deoarece secreția acidă nocturnă este mai puțin importantă, administrarea dimineață poate fi la fel sau mai eficientă. Copiii cu greutatea ≥ 40 kg pot primi doze pentru adulți. Sub această greutate, doza orală este cimetidină 10 mg/kg la fiecare 12 ore. Pentru boala de reflux gastroesofagian, blocantele H2 sunt acum utilizate în principal pentru gestionarea durerii. Aceste medicamente au fost înlocuite cu inhibitori ai pompei de protoni pentru majoritatea pacienților cu boală ulceroasă. Gastrita se poate vindeca cu famotidină administrată de 2 ori pe zi timp de 8 până la 12 săptămâni.

Antiacidele

Acești agenți neutralizează acidul gastric și reduc activitatea pepsinei (care scade pe măsură ce pH-ul gastric crește la > 4,0). În plus, unii antiacide adsorb pepsina si pot interfera cu absorbția altor medicamente (de exemplu, tetraciclină, digoxină, fier).

Antiacidele ameliorează simptomele, promovează vindecarea ulcerului și reduc recurența. Sunt relativ ieftine, dar trebuie luate de 5 până la 7 ori pe zi. Regimul optim de antiacide pentru vindecarea ulcerului pare să fie 15 până la 30 ml de lichid sau 2 până la 4 comprimate la 1 și 3 ore după fiecare masă și la culcare. Doza zilnică totală de antiacide ar trebui să asigure o capacitate de neutralizare de 200 până la 400 mEq. Cu toate acestea, antiacidele au fost înlocuite de terapia de suprimare a acidului în tratamentul ulcerului peptic și sunt utilizate numai pentru ameliorarea simptomelor pe termen scurt.

În general, există 2 tipuri de antiacide:

• Resorbabil de exemplu, bicarbonatul de sodiu, carbonatul de calciu, asigură o neutralizare rapidă, completă, dar pot provoca alcaloză și trebuie utilizate doar pentru scurt timp (1 sau 2 zile).
• Neresorbabil de exemplu, hidroxid de aluminiu sau magneziu, au mai puține efecte adverse sistemice și sunt preferați.

Hidroxidul de aluminiu este un antiacid relativ sigur, folosit în mod obișnuit. Prin ultilizare cronică, epuizarea fosfatului se dezvoltă ocazional ca urmare a legării fosfatului de aluminiu în tractul gastrointestinal. Riscul de epuizare a fosfatului crește la pacienții care au o tulburare de consum de alcool, la pacienții subnutriți și la pacienții cu boală renală (inclusiv cei care primesc hemodializă). Hidroxidul de aluminiu provoacă constipație.

Hidroxidul de magneziu este un antiacid mai eficient decât aluminiul, dar poate provoca diaree. Pentru a limita diareea, multe antiacide brevetate combină antiacide de magneziu și aluminiu. Deoarece sunt absorbite cantități mici de magneziu, preparatele cu magneziu trebuie utilizate cu prudență la pacienții cu boală renală.

Prostaglandine

Anumite prostaglandine (în special misoprostol) inhibă secreția acidă prin scăderea generării de AMP ciclic care este declanșată de stimularea histaminică a celulei parietale și sporesc apărarea mucoasei. Derivații sintetici de prostaglandine sunt utilizați în principal pentru a reduce riscul de leziuni ale mucoasei induse de medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).

Pacienții cu risc crescut de ulcere induse de AINS (adică pacienții mai în vârstă, cei cu antecedente de ulcer sau complicații ulceroase, cei care iau și corticosteroizi) sunt candidați să ia misoprostol oral 200 mcg de 4 ori pe zi, împreună cu AINS. Efectele adverse frecvente ale misoprostolului sunt crampe abdominale și diaree, care apar la 30% dintre pacienți. Misoprostolul este un abortiv puternic și este absolut contraindicat la femeile aflate la vârsta fertilă care nu utilizează contracepție.

Sucralfat

Acest medicament este un complex de zaharoză-aluminiu care se disociază în acidul din stomac și formează o barieră fizică peste o zonă inflamată, protejând-o de acid, pepsină și săruri biliare. De asemenea, inhibă interacțiunea pepsină-substrat, stimulează producția de prostaglandine ale mucoasei și leagă sărurile biliare. Nu are niciun efect asupra producției de acid sau secreției de gastrină. Sucralfatul pare să aibă efecte trofice asupra mucoasei ulcerate, posibil prin legarea factorilor de creștere și concentrarea acestora la un loc al ulcerului. Absorbția sistemică a sucralfatului este neglijabilă. Constipația apare la 3 până la 5% dintre pacienți. Sucralfatul se poate lega de alte medicamente și poate interfera cu absorbția acestora.

Pe langa medicatia de baza, se vor putea prescrie urmatoarele terapii sau masuri :

• Daca gastrita este cauzata de anemie, va fi prescris si un tratament pe baza de vitamina B12, fier, acid folic
• Daca gastrita este cauzata de Helicobacter pylori, pe langa medicamentele antiacide vor fi recomandate si antibiotice pentru uciderea bacteriei
• Eliminarea din dieta a alimentelor care irita mucoasa precum preparatele foarte picante, produsele lactate, alimentele bogate in gluten, alcool, dar mai ales a tutunului
• Tratamentul ulcerelor induse de AINS precum diclofenac, aspirina, acesta implică întreruperea AINS, reducerea acidului stomacal cu blocante H2, de exemplu, cimetidină, famotidină  și nizatidină sau, mai eficient, cu inhibitori ai pompei de protoni, cum ar fi omeprazol sau prostaglandine sintetice, în special misoprostol. Deoarece bacteriile H. pylori sunt o cauză comună a ulcerelor, eradicarea bacteriilor cu o combinație de antibiotice poate, de asemenea, să favorizeze vindecarea ulcerului.

Vindecarea gastritei indusă de Helicobacter pylori se poate confirma clinic si paraclinic  la 4-5 săptămâni după eradicarea cu succes a infecției folosind un regim de terapie triplă cu inhibitori ai pompei de protoni(omeprazol sau pantoprazol,) si antibotice precum amoxicilină și claritromicină.

Eradicarea Helicobacter pylori determină ameliorarea atrofiei gastrice și a metaplaziei intestinale. Nivelurile de secreție de acid gastric în gastrita predominantă din corp cresc după eradicare

Unele persoane cu gastrită cronică cu H. pylori dezvoltă gastrită atrofică. Gastrita atrofică distruge celulele din mucoasa stomacului care produc acizi digestivi și enzime și pot duce și la cancer. După efectuarea unui examen fizic, medicul dumneavoastră vă poate testa respirația, sângele sau scaunul pentru a detectaposibile persisteneti ale  semnelor  de infecție.

Imediat ce se incepe tratamentul, dar si respectarea regulilor de igiena alimentara, pacientul va observa o imbunatatire a situatiei.

Complicatii gastrita

Daca nu este tratata la timp, gastrita poate cauza ulcer la stomac sau sangerari la nivelul stomacului. Rareori, unele forme de gastrită cronică vă pot crește riscul de cancer de stomac, mai ales dacă aveți o subțiere extinsă a mucoasei stomacului și modificări ale celulelor mucoasei.

Complicațiile provocate de gastrita cronică includ pe langa ulcere peptice, ulcere sângerante, anemie, cancere gastrice si anumite boli mai grave sau sistemice, precum limfom MALT, probleme renale, stricturi, obstrucție intestinală sau chiar moarte.

Limfomul țesutului limfoid asociat mucoasei (MALT) este un limfom de zonă marginală cu celule B de grad scăzut și Helicobacter pylori a fost detectat la mai mult de 75% dintre pacienții cu limfom MALT.

Obstrucția de ieșire gastrică este cauzata de  edem,  care limitează un transfer adecvat de alimente din stomac în intestinul subțire.
Deshidratarea se poate instala de la vărsături, generand in timp insuficiență renală.

Dacă cauzele care stau la baza gastritei (de exemplu, consumul de alcool sau de medicamente din clasa antiinflamatoarelor nesteroidiene) sunt tratate sau nu  mai sunt utilizate, gastrita poate fi, de asemenea, prevenită.

S-a raportat că mai multe boli sunt asociate cu infecția cu Helicobacter pylori, inclusiv boli hematologice, cum ar fi ITP, anemie cu deficit de fier idiopatic și deficit de vitamina B12. Există o tendință pozitivă în asocierea dintre infecția cu Helicobacter pylori și tulburările neurodegenerative și noile date au arătat un risc mic  de deces din cauza accidentului vascular cerebral și a cancerului pulmonar, dar un risc crescut de preeclampsie la femeile infectate, care necesită investigații suplimentare.

 In cazul sangerarilor la stomac, poate aparea si anemia, cauzata de pierderea persistenta de mici cantitati de sange.

Tratamentul gastritei erozive

• Pentru sângerare: hemostază endoscopică
• Pentru suprimarea acidului: un inhibitor al pompei de protoni sau un blocant H2

În gastrita severă, sângerarea este gestionată cu lichide IV și transfuzie de sânge, după cum este necesar. Trebuie încercată hemostaza endoscopică, cu intervenția chirurgicală o procedură de rezervă dacă sângerarea nu poate fi controlată endoscopic. Este puțin probabil ca angiografia să oprească sângerarea gastrică severă din cauza numeroaselor vase colaterale care alimentează stomacul. Medicamentele de suprimare a aciditatii trebuie începute dacă pacientul nu le primește deja.

Pentru gastrita mai ușoară se recomanda eliminarea agentului care provoacă disfunctia și utilizarea medicamentelor pentru a reduce aciditatea gastrică pentru a limita leziunile ulterioare și pentru a promova vindecarea.

Prevenirea gastritei erozive

Profilaxia cu medicamente supresoare ale aciditatii poate reduce incidența gastritei acute de stres. Cu toate acestea, beneficiază în principal anumiți pacienți de terapie intensivă cu risc ridicat, inclusiv cei cu arsuri severe, traumatisme ale sistemului nervos central, coagulopatie, sepsis, șoc, traumatisme multiple, ventilație mecanică > 48 de ore, boală hepatică cronică, leziune renală acută, hepatică. sau insuficiență renală, disfuncție multiorganică și antecedente de ulcer peptic sau sângerare gastrointestinală.

De asemenea, hrănirea enterală precoce poate reduce incidența sângerărilor.

Suprimarea acidiatatii nu este recomandată pacienților care iau pur și simplu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, cu excepția cazului în care au avut anterior un ulcer.

Gastrita in sarcina 

Femeile care sunt deja diagnosticate cu gastrită vor suferi o agravare a bolii în timpul sarcinii. Acest lucru se datorează nivelurilor hormonale fluctuante combinate cu presiunea pe care un făt în creștere o exercită asupra corpului. Gazele și alte disconforturi gastrice ale sarcinii (cum ar fi arsurile la stomac și constipația) pot fi inconfortabile pentru tine, dar nu dăunează copilului tău. Femeile au adesea exces de gaze în timpul sarcinii, pe lângă grețurile și oboseala matinală. Gazele pot provoca balonare incomodă, crampe și dureri abdominale. Simptomele bolii de reflux gastroesofagian  sunt frecvente în timpul sarcinii. Dar rareori cauzează complicații, cum ar fi inflamația esofagului (esofagită). De cele mai multe ori, simptomele arsurilor la stomac se ameliorează după nașterea copilului.

Tratamentul pentru femeile însărcinate cu bolii de reflux gastroesofagian  este ca tratamentul pentru alte persoane care au boala. Se concentrează mai întâi pe schimbările stilului de viață și pe medicamentele fără prescripție medicală,

Simptomele pot fi:

• durere în cadranul dreapta sus al abdomenului.
• oboseală.
• durere de cap.
• greaţă.
• vărsături

Dar dacă aveți greață severă, vărsături excesive sau scaune cu sânge, adresați-vă urgent medicului dumneavoastră.

Tratament si solutii 

Antiacidele eliberate fără prescripție medicală  pot ajuta să faceți față simptomelor ocazionale de arsuri la stomac. Cele cu  carbonat de calciu sau magneziu sunt opțiuni posibil recomandate de medic. Cu toate acestea, cel mai bine ar fi să evitați magneziul în ultimul trimestru de sarcină. Magneziul poate interfera cu contracțiile în timpul travaliului. Medicul poate prescrie și blocanți ai histaminei-2 (cum ar fi ranitidina sau cimetidina) sau inhibitori ai pompei de protoni (cum ar fi omeprazolul) dacă simptomele dumneavoastră nu răspund bine la antiacide.Omeprazolul poate fi  insa nesigur de utilizat în timpul sarcinii. Deși există studii limitate la om, inele studii pe animale au arătat unele posibile efecte dăunătoare asupra fatului în curs de dezvoltare. Medicul dumneavoastră va cântări beneficiile și orice riscuri potențiale înainte de a vă prescrie. Vă rugăm să consultați medicul dumneavoastră,

Unii medici pot recomanda pentru tratarea  bolii de reflux gastroesofagian medicamentul sucralfat, împreună cu modificări ale stilului de viață și medicamente fără prescripție medicală  în timpul sarcinii.
Medicamentele enumerate mai jos sunt, în general, recomandate de medici  în timpul sarcinii. Dar discutați cu medicul dumneavoastră înainte de a le utiliza.

• Blocante H2, cum ar fi cimetidina  și famotidina 
• Inhibitori ai pompei de protoni, cum ar fi omeprazol  sau lansoprazol 

În schimb, iată câteva dintre cele mai sigure și mai bune modalități de a scăpa de arsurile la stomac atunci când ești însărcinată:

• Kefir si iaurt.
• lapte cu miere.
• migdale.
• ananas sau papaya.
• puțin ghimbir 
• înghețată sau lapte rece
• bananele sunt alcaline  și bogate în pectină, o fibră solubilă ce ajuta tractul digestiv si uneori pot ajuta
• Evitați folosirea unui pai când beți
• Mâncați încet, mestecând corespunzător

Evitati fast-food, prajeli, maioneza, ketchup si snackuri cu adiditivi, chipsuri, dar si urmatoarele alimente

• Fasole
• Conopidă
• Varză
• Brocoli
• varză de Bruxelles
• Sparanghel
• Cartofi
• Paste
• Tărâțe de ovăz
• orez alb
• Pâine
• Fructe bogate în fibre (de exemplu, zmeură,  mere, pere etc.)
• Îndulcitori artificiali
• Cafea  si cofeină 
• Băuturi carbogazoase cu zahăr
• Alcool
• Gumă de mestecat

Sursa foto: Shutterstock

Helicobacter pylori infection: old and new, S Diaconu, A.Predescu, A.Moldoveanu, CS Pop, C.Fierbinteanu Braticevici, 2017