Dezvoltarea unui vaccin eficient anti COVID-19 ar putea depinde de răspunsul anticorpilor [studiu]

O analiză cuprinzătoare a răspunsurilor anticorpilor la pacienții cu COVID-19 ar putea ajuta la dezvoltarea unui vaccin eficient, potrivit unui studiu¹ recent.

În prezent, nu există niciun vaccin sau medicament aprobat, creat special pentru tratarea sau prevenirea bolii COVID-19. Dezvoltarea răspunsului anticorpilor la SARS-CoV-2, virusul care provoacă COVID-19, a început să fie raportată, dar a rămas în mare parte evazivă. Înțelegerea răspunsurilor adaptative în care organismul produce anticorpi care se leagă în mod specific de SARS-CoV-2 la pacienții cu COVID-19 poate oferi informații fundamentale pentru dezvoltarea unui tratament eficient și a unui vaccin preventiv.

În acest studiu, cercetătorii au analizat succesiv specificitatea și amploarea răspunsurilor la anticorpi utilizând patru antigeni asociați SARS-CoV-2 și a monitorizat, de asemenea, potența de neutralizare a serurilor convalescente de la pacienții cu COVID-19 la momentul externării din spital și a vizitei de urmărire. 

Rezultatele au indicat faptul că majoritatea pacienților au generat răspunsuri umorale împotriva nucleoproteinei și a trei antigene legate de proteina spike cu profilurile lor cinetice distincte. În plus, majoritatea serurilor de convalescență au avut diferite variații ale activităților de neutralizare împotriva SARS-CoV-2.

Răspunsul imun umoral al pacienților cu COVID-19, diferit în funcție de gravitatea bolii

În acest studiu au fost înrolați un total de 26 de pacienți cu COVID-19. Vârsta medie a fost de 47 de ani, iar 14 pacienți erau de sex masculin. Vârsta medie pentru pacienții cu COVID-19 în formă severă a fost semnificativ mai mare comparativ cu grupul cu o formă de boală non-severă. Diabetul de tip 2 a fost cea mai frecventă comorbiditate a participanților. Febra, tusea și mialgia au fost cele mai frecvente simptome ale bolnavilor. 

Analiza de sânge la internare a arătat că numărul limfocitelor a fost semnificativ mai mic în cazurile severe decât în cazurile non-severe. Analizele subsetului de limfocite au indicat în continuare că numărul de limfocite T, celule T CD8 + și celule B au fost reduse semnificativ la pacienții cu o formă severă de COVID-19, în comparație cu pacienții cu o formă mai ușoară. Toți pacienții au primit tratamente empirice antimicrobiene, inclusiv inhalare de interferon α, arbidol, combinație lopinavir-ritonavir și darunavir. Începând cu 25 martie 2020, cei 26 de pacienți s-au recuperat clinic după COVID-19 și au fost externați.

Pacienții cu COVID-19 în formă ușoară au generat un nivel semnificativ mai scăzut de răspuns umoral specific viral comparativ cu cel al pacienților cu o formă gravă de COVID-19. În plus, pacienții purtători de SARS-CoV-2 asimptomatici au avut un nivel remarcabil de redus al imunoglobulinei G (IgG) specifică virusului, comparativ cu grupul simptomatic, însoțit de prezența prelungită a ARN-ului viral și reducerea remarcabilă a IgG și a activităților de neutralizare. Modelul diferențial al răspunsurilor umorale specifice provocate de SARS-CoV-2 ar putea fi influențat de caracteristici precum vârsta și răspunsurile inflamatorii ale persoanei infectate.

Persoanele vindecate de COVID-19, susceptibile la reinfectarea cu SARS-CoV-2

Concluzia este că, deși 80,7% dintre pacienții cu COVID-19 recuperați au avut niveluri diferite de activitate de neutralizare a anticorpilor împotriva SARS-CoV-2, doar o mică parte dintre pacienți a obținut un nivel puternic de activitate de neutralizare. Acest rezultat evidențiază importanța selectării cu atenție a probelor de sânge de la pacienții recuperați, utilizând teste de neutralizare a anticorpilor înainte de transfuzie la alți pacienți cu COVID-19. 

Nu este clar dacă pacienții recuperați clinic dobândesc imunitatea de protecție împotriva reinfecției. La trei până la patru săptămâni după externarea din spital, activitatea de neutralizare a anticorpilor în cazul pacienților recuperați după COVID-19 a scăzut semnificativ, sugerând că pacienții care au avut boala și s-au vindecat ar putea fi susceptibili la reinfecția cu SARS-CoV-2. În plus, pacienții cu COVID-19 în formă severă au avut o cantitate mare de anticorpi ne-neutralizanți, care pot contribui la sporirea dependentă de anticorpi a infecției. Potrivit autorilor, studiul oferă informații importante pentru testarea serologică, intervenția bazată pe anticorpi și proiectarea unui vaccin eficient împotriva COVID-19.

 
 

Fenomenul de sporire dependent de anticorpi a fost o preocupare majoră în cercetarea infecțiilor virale. Specificitatea, concentrația, capacitatea de neutralizare și izotipul anticorpului pot defini capacitatea acestuia de a neutraliza virionii (particule întregi de virus, constând dintr-o coajă proteică exterioară numită acapsidă și un miez interior de acid nucleic) și de a proteja gazda sau de a promova această sporire și inflamația acută.

Studiile anterioare pe SARS-CoV realizate pe animale au indicat că regiunea RBD (domeniul de legare a receptorilor) a proteinei spike sau anticorpii specifici domeniului HR2 ar putea exercita un rol benefic în clearance-ul viral, în timp ce anticorpii specifici pentru NP (nucleoproteina) și alți epitopi ai proteinelor S, altele decât domeniul RBD și HR2, ar putea induce sporirea dependentă de anticorpi și intensificarea inflamației acute. 

În plus, izotipul IgG controlează și funcția efectoare, în care IgG1 și IgG3 angajează receptorii FcrRIIa și FcrRIIb cu afinitate ridicată, ducând la apariția posibilă a sporirii dependente de anticorpi. Datele obținute în cadrul studiului au arătat că pacienții cu forme severe de COVID-19 au generat un nivel semnificativ mai mare de titruri de anticorpi, în special pentru IgG1 specific NP și IgG1 și IgG3 specific RBD comparativ cu pacienții cu o formă ușoară a bolii. În mod consecvent, nu s-a identificat nicio corelație între titrurile de legare a anticorpilor și activitățile de neutralizare din serurile convalescente ale pacienților cu COVID-19 sever, sugerând că o cantitate mare de anticorpi non-neutralizatori ar fi putut fi prezenți în grupul cu boală severă. Rămâne de stabilit dacă o astfel de magnitudine mai mare a IgG1 specifică NP sau IgG1 și IgG3 specifice RBD a contribuit la severitatea progresiei bolii COVID-19.

Studiul de față are unele limitări. În primul rând, a inclus doar un număr mic de pacienți recuperați după COVID-19 și nu a implicat persoane care să fi decedat din cauza acestei boli. În al doilea rând, citokinele și răspunsurile celulare specifice antigenului nu au fost monitorizate în serie, ceea ce ar putea facilita înțelegerea răspunsurilor imune înnăscute și adaptative în timpul bolii COVID-19. În al treilea rând, răspunsurile IgA din mucozități, cum ar fi răspunsurile IgA din salivă, necesită o investigație suplimentară.

 

 

 

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
PLOS Pathogens - A comprehensive, longitudinal analysis of humoral responses specific to four recombinant antigens of SARS-CoV-2 in severe and non-severe COVID-19 patients
https://journals.plos.org/plospathogens/article?id=10.1371/journal.ppat.1008796
1. Studiul „A comprehensive, longitudinal analysis of humoral responses specific to four recombinant antigens of SARS-CoV-2 in severe and non-severe COVID-19 patients”, apărut în PLOS Pathogens, September 10, 2020 https://doi.org/10.1371/journal.ppat.1008796, autori: Chen Y. Et al.


Te-ar mai putea interesa și...


 

 

 

DE SEZON
Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0