Cat de utili sunt markerii tumorali?
Markerul tumoral ideal este o substanţă produsă fie de către tumoră, fie de către organism, ca răspuns la prezenţa unui cancer. În timp ce anumiţi markeri sunt specifici unui tip de cancer, alţii sunt întâlniţi în mai multe tipuri de cancer.
În general, aceşti markeri sunt folosiţi în evaluarea răspunsului la tratamentul aplicat sau în monitorizarea pacientului fără semne de boală. Îți enumerăm în continuare cei mai utilizați markeri care te pot ajuta să te orientezi împreună cu medicul tău în privința altor investigații care se impun pentru un diagnostic corect.
Ideea de a descoperi prin proceduri simple (ex. analize de sânge) un cancer înainte de a fi evidenţiat clinic sau imagistic reprezintă visul doctorilor și pacienților dintotdeauna. Din păcate sensibilitatea şi specificitatea acestora nu este foarte exactă, motiv pentru care informaţiile aduse de markeri trebuie discutate și interpretate împreuna cu un medic specialist. Există o serie de condiţii non-oncologice asociate cu valori ridicate ale acestora, deci nu trebuie să ne speriem imediat ce am depistat prezența lor în sange sau o valoare mai mare decât normal.
Ce sunt markerii tumorali
Există două tipuri principale de markeri tumorali: markeri tumorali circulanți și markeri de țesut tumoral. Markerii tumorali circulanți se găsesc în sângele, urina, scaunul sau alte fluide corporale ale unor pacienți cu cancer. Markerii tumorali circulanți sunt utilizați în:
- estimarea prognosticului
- determinarea stadiului cancerului
- detectarea cancerului care rămâne după tratament (boală reziduală) sau care a revenit după tratament
- evaluarea unui tratament (dacă acesta funcționează sau nu)
- monitorizarea pacientului (dacă tratamentul a încetat să funcționeze)
Deși un nivel ridicat al unui marker tumoral circulant poate sugera prezența cancerului și uneori poate ajuta la diagnosticarea acestei maladii, acest lucru în sine nu este suficient pentru a diagnostica cancerul. De exemplu, afecțiunile necanceroase pot determina uneori creșterea nivelurilor anumitor markeri tumorali. În plus, nu toată lumea cu un anumit tip de cancer va avea un nivel mai ridicat de marker tumoral asociat cu acel cancer. Prin urmare, măsurătorile markerilor tumorali circulanți sunt de obicei combinate cu rezultatele altor teste, cum ar fi biopsiile sau examenele imagistice, pentru a diagnostica cancerul.
Cum funcționează markerii tumorali
Markerii tumorali sunt elemente care, alături de examenele imagistice şi cele anatomopatologice (biopsia), contribuie la diagnosticarea cancerului la pacienţii la care simptomatologia ridică suspiciunea pentru acesta. Anumiţi markeri au rol prognostic.
La modul ideal, markerii tumorali ar putea fi instrumente de screening pentru populaţia generală. Obiectivul unui test de screening este diagnosticul precoce, situaţie în care şi tratamentele aplicate au şi cea mai mare şansă de a vindeca boala. De departe, singurul marker tumoral acceptat în prezent ca instrument de screening rămâne Antigenul Prostatic Specific (PSA) pentru cancerul de prostată, cu toate că şi în jurul acestuia s-au născut nenumărate controverse.
Alţi markeri tumorali fie nu sunt suficienţi de specifici (foarte multe rezultate fals pozitive - adică situaţii în care deşi rezultatul este pozitiv nu se decelează un cancer, motiv de investigaţii costisitoare, inutile şi de asemenea motiv de anxietate, fie nu sunt suficient de crescuţi pe parcursul evoluţiei unui cancer, şi ca urmare greu de depistat precoce un cancer strict prin prisma acestuia. Mai trebuie de asemenea subliniat că aceste substanţe proteice sunt sintetizate în mod natural de către organism, motiv pentru care nivelul normal măsurat nu este niciodată zero.
Markerii tumorali nu sunt crescuţi în toate cazurile de cancer pentru care sunt folosiţi şi ca urmare nu sunt de ajutor în toate cazurile. De exemplu, antigenul carcinoembrionic (CEA) utilizat în monitorizarea recurenței într-un cancer de colon este secretat doar de 70-80% dintre aceste cancere.
De asemenea, doar 25%dintre cancerele de colon localizate au nivele serice crescute de CEA, ca urmare folosirea unui asemenea marker în vederea depistării precoce a unui cancer de colon este lipsită de sens.
Important de reţinut atât pentru pacienţi, cât şi pentru colegii de altă specialitate decât specialităţile oncologice este că markerii tumorali nu sunt şi nu pot fi instrumente de diagnostic şi nu pot înlocui examinarea clinică, evaluarea simptomelor sau explorările imagistice de înaltă performanţă. Singurul rol potenţial rămâne în monitorizarea răspunsului la tratament al unui cancer deja diagnosticat.
Câteva exemple de markeri tumorali
O trecere în revista aleatorie a markerilor tumorali evidenţiază neoplazii cel mai frecvent asociate cu creşterea nivelelor serice ale acestora, dar şi situaţii de benignitate asociate cu nivele crescute ale acestora.
AFP (alfafetoproteina) prezintă în mod normal nivele mai ridicate la bărbaţi, dar şi la femeile gravide sau în condiţiile unor afecţiuni nononcologice cum e cazul hepatitelor, cirozelor sau afecţiunilor inflamatorii intestinale. În privinţa cancerului, tumorile germinale testiculare sau ovariene, precum şi anumite hepatocarcinoame sunt însoţite de nivele crescute ale AFP.
CA15-3 (Antigenul Carbohidrat 15-3) creşte în afecţiuni hepatice (ciroză, hepatite), afecţiuni autoimune, precum lupus sau sarcoidoză, dar şi în cazul unor leziuni mamare benigne. CA 15-3 poate creşte în diverse cancere (mamar -rar în stadiile incipiente, pulmonar, ovarian, endometrial, vezica urinară sau gastrointestinal.)
CA19-9 crescut îl regăsim în pancreatite, colite ulcerative, afecţiuni inflamatorii ale intestinului, dar şi în afecţiuni ale tiroidei sau artrita reumatică. În ceea ce priveşte cancerul, localizarea pancreatică, colorectală, dar şi cea de la nivelul ficatului, stomacului sau căilor biliare se însoţeşte frecvent de creşterea nivelului acestuia.
CA 125 creşte în situaţii fiziologice cum ar fi sarcina, menstruaţia, dar şi în situaţii patologice nonmaligne cum e cazul endometriozei, chisturilor ovariene, bolii inflamatorii pelvine, pancreatitei, hepatitei, cirozei, peritonitei etc. Situaţiile patologice oncologice cele mai frecvent asociate cu creşteri ale CA125 sunt cancerul ovarian, mamar, colorectal, pancreas, ficat şi plămâni.
CA27.29 creşte frecvent în disfuncţii hepatice sau renale, afecţiuni benigne ale sânului, dar şi în prezenţa chisturilor ovariene.Ocazional se asociază cu o serie întreagă de neoplazii cum ar fi cancerul de colon, gastric, hepatic, ovarian sau de prostată.
HCG (gonagotropina corionica umană) este un marker frecvent crescut în situaţii de sarcină, dar şi în prezenţa cirozei, a ulcerului duodenal sau a maladiilor inflamatorii intestinale. În oncologie creşterea HCG este frecvent asociată cancerelor testiculare, tumorilor germinale sau neoplaziei gestaționale trofoblastice.
NSE (enolaza neuron specifică) este o enzimă frecvent asociată anemiei hemolitice, insuficienţei hepatice, accidentului vascular cerebral, dar şi tratamentului uzual cu inhibitori de pompă de protoni. În oncologie enolaza neuron specifică se asociază mai frecvent cu cancerul pulmonar cu celule mici, cancerul tiroidian medular sau cu neuroblastomul.
CEA (antigenul carcinoembrionic), poate cel mai nespecific dintre markerii tumorali, creşte frecvent la fumători, dar şi la pacienţii cu pancreatită, hepatită, boală inflamtorie intestinală, ulcer peptic, hipotiroidie, obstrucţie biliară sau bronhopneumopatie obstructivă. În oncologie este frecvent asociat cancerelor colorectale, mamare, pulmonare, renale, tiroidiene, din sfera ORL, dar şi în limfoame sau melanom şi exemplele pot continua.
PSA/free PSA este recomandat atât pentru diagnostic, cât și pentru monitorizarea tratamentului adenocarcinomului. Markerul PSA ajută în diferenţierea adenocarcinomului de hiperplazia benignă de prostată, la pacienţii cu valori ale PSA total aflate în intervalul 4-10ng/ml şi cu tuşeu rectal negativ.
S 100 este un marker utilizat în monitorizarea tratamentului şi a prognosticului melanomului malign.
SCC este un marker folosit în evaluarea prognosticului, monitorizarea tratamentului şi depistarea precoce a recidivelor tumorale în cancerul de col uterin. Monitorizarea tratamentului şi depistarea recidivelor tumorale. SCC este un marker serologic pentru carcinoamele cu celule scuamoase localizate la nivelul endometrului, colului uterin, ovarului, ulvei, plămânului, esofagului şi zonei cap-gât.
Tiroglobulina TG/ anticorpii anti-tiroglobulină sunt utilizați cu precădere în monitorizarea recurenţei după tiroidectomie, în cazul cancerului tiroidian diferenţiat.
Cât de utili sunt de fapt markerii tumorali
Markerii tumorali au reprezentat pentru începuturile oncologiei moderne fără îndoială un pas înainte în diagnosticul şi monitorizarea bolii. La ora actuală însă aceştia trebuie priviţi cu circumspecţia cuvenită dată fiind lipsa de specificitate şi sensibilitatea mediocră a acestora. Recomandarea fără discernământ a markerilor tumorali în tot felul de situaţii neclare în vederea elucidării diagnosticului nu face decât să ne îndrume către piste false în gândirea medicală. De asemenea, tentaţia potenţialilor pacienţi de a-şi doza markerii tumorali, fără o recomandare medicală nu este o atitudine de salutat. Motivul? Niciodată aceste analize nu vor pune sau sugera un diagnostic. În plus aceştia reprezintă un motiv serios de angoasă pentru potenţialul pacient în condiţiile unor valori peste aşa zisă valoare normală.
Singura aplicabilitate reală a acestora trebuie să rămână monitorizarea evoluţiei bolii oncologice precum şi răspunsul la tratament, iar aici alegerea markerilor se face în funcţie de frecvenţa asocierii acestora cu cancerul respectiv (de exemplu în cancerul ovarian CA125, în cancerul mamar CA15-3 şi CEA, în melanom LDH, şamd).
La ora actuală eforturile se îndreaptă către determinarea unor markeri mult mai sensibili şi mult mai specifici fiecărui tip de cancer, pentru fiecare pacient în parte, care permit o monitorizare mult mai bună a răspunsurilor la tratament. Rămâne încă un deziderat neatins identificarea unor substanţe specifice fiecărui tip de cancer care să permită un diagnostic precoce.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
National Cancer Institute - Tumor Markers
https://www.cancer.gov/about-cancer/diagnosis-staging/diagnosis/tumor-markers-fact-sheet#
National Cancer Institute - Tumor Markers in Common Use
https://www.cancer.gov/about-cancer/diagnosis-staging/diagnosis/tumor-markers-list
Oncolink - Patient Guide to Tumor Markers
https://www.oncolink.org/cancer-treatment/procedures-diagnostic-tests/blood-tests-tumor-diagnostic-tests/patient-guide-to-tumor-markers
Te-ar mai putea interesa și...
