Bigorexia sau obsesia pentru muschi foarte dezvoltati

1. Bigorexia – tulburare psihică sau doar pasiune pentru sală?
2. Cauze bigorexie: de ce apare obsesia pentru mușchi imenși?
3. Simptome bigorexie: cum o recunoști?
4. Cum se pune diagnosticul de bigorexie?
5. Opțiuni de tratament și prevenire în bigorexie
a. Tratament bigorexie: psihoterapie (în special terapia cognitiv-comportamentală)
b. Tratament bigorexie: medicamente
c. Tratament bigorexie: intervenție pe consumul de steroizi și alte substanțe
d. Tratament bigorexie: implicarea familiei și a anturajului
e. Prevenire bigorexie

Ce relație ai cu înfățișarea ta?

Bigorexia este o tulburare psihică în care o persoană este convinsă că musculatura nu este destul de mare, chiar dacă, din exterior, pare foarte bine dezvoltată. Este considerată o formă specifică de tulburare dismorfică corporală. Persoana se vede „prea mică”, „prea slabă” sau „insuficient de definită”, în ciuda unei musculaturi adesea mult peste medie. Bigorexia poate avea consecințe serioase asupra sănătății fizice și psihice: program de antrenament dus la extrem, dietă rigidă, abuz de suplimente și steroizi, izolare socială și anxietate intensă legată de propriu corp.

Bigorexia afectează mai ales bărbații, în special cei implicați în sporturi în care aspectul fizic și musculatura sunt importante (culturism, fitness, sporturi de contact). Vârsta medie de debut este în jur de 18–20 de ani.

Bigorexia – tulburare psihică sau doar pasiune pentru sală?

Nu orice persoană care merge des la sală sau care își dorește mușchi mai mari are bigorexie. Diferența esențială este nivelul de suferință și de afectare a vieții de zi cu zi. Bigorexia este o tulburare psihică atunci când:

preocuparea pentru mușchi și musculatură devine centrală în viață;

persoana își sacrifică relații, școală, job sau alte activități pentru a putea face antrenamente;

apare anxietate intensă, rușine, depresie sau iritabilitate legată de corp;

imaginea corporală este evident distorsionată (omul se vede „mic” deși e foarte musculos);

apare frecvent comorbiditate cu alte tulburări: depresie, anxietate, tulburări de alimentație, dependență de exerciții sau abuz de steroizi.

Pe scurt, pasiunea sănătoasă pentru sport și musculatură aduce energie, încredere și echilibru. Bigorexia, în schimb, aduce obsesie, frică și pierderea controlului.

Cauze bigorexie: de ce apare obsesia pentru mușchi imenși?

Nu există o singură cauză clară, ci un amestec de factori biologici, psihologici și sociali. Studiile recente sugerează mai multe elemente de risc:

Presiunea socială și mediul online

Idealul masculin „perfect” este din ce în ce mai musculos, definit și „fără grăsime”. Rețelele sociale sunt pline de imagini filtrate cu bărbați cu musculatură exagerată, ceea ce amplifică comparațiile și nemulțumirea față de propriul corp. Influencerii de fitness promovează frecvent programe extreme de antrenament și diete stricte. Acest bombardament vizual poate crea impresia că mușchii foarte dezvoltați sunt standardul normal, iar corpul obișnuit nu este suficient de bun.

Factori psihologici și de personalitate

Cercetările arată că bigorexia este asociată cu stimă de sine scăzută, perfecționism, anxietate socială, frica de a fi judecat pentru aspect, trăsături obsesiv-compulsive (nevoia de reguli rigide, ritualuri, control) și vulnerabilitate narcisică – nevoia de validare prin imaginea unui corp puternic. Pentru unele persoane, creșterea masei musculare devine o modalitate de a „repara” sentimente de inferioritate, rușine sau de a face față unor experiențe de bullying, umilire sau violență.

Sportul de performanță și cultura „no pain, no gain”

Anumite medii sportive încurajează antrenamente foarte intense și frecvente, control strict al greutății și al procentului de grăsime și pun accent puternic pe mușchi și musculatură ca indicator pentru succes și valoare personală. În timp, aceste mesaje pot fi internalizate și duse la extrem, mai ales la tinerii care nu au încă resurse emoționale solide.

Steroizi și substanțe pentru creșterea masei musculare

Mulți oameni cu bigorexie folosesc sau iau în calcul folosirea de steroizi anabolizanți ori alte substanțe pentru a-și crește musculatura. Studiile arată o legătură clară între bigorexie, trăsături obsesiv-compulsive și consumul de steroizi.

Simptome bigorexie: cum o recunoști?

Bigorexia se manifestă printr-un amestec de simptome psihice, comportamentale și fizice:

gânduri frecvente („nu am mușchi”, „arăt mic”, „nu sunt suficient de definit”);
insatisfacție persistentă față de musculatură, indiferent cât de mult progresează;
rușine intensă de corp, mai ales în situații în care musculatura este expusă (plajă, vestiar);
anxietate, iritabilitate sau tristețe dacă nu poate fi respectat programul de sală;
depresie, izolare, sentiment că valoarea personală depinde de mușchi.
antrenamente de forță foarte frecvente și intense, cu timp mare petrecut la sală;
refuzul ferm de a lua pauze sau zile libere de la antrenament;
reorganizarea întregii vieți (job, facultate, relații) în jurul programului de sală;
verificare constantă în oglindă, fotografii repetate pentru a evalua musculatura;
purtarea de haine foarte strâmte pentru a evidenția mușchii sau, dimpotrivă, multe straturi de haine pentru a părea „mai mare”;
ascunderea părților corpului considerate prea mici.
dietă rigidă, cu accent exagerat pe proteine și pe „mâncat pentru mușchi”;
teama de a mânca anumite alimente considerate rele;
consum excesiv de suplimente și/sau substanțe pentru creșterea masei musculare
dificultăți la școală sau la job din cauza oboselii sau a timpului petrecut cu antrenamentele;
conflicte cu familia sau partenerul/partenera;
renunțarea la hobby-uri și la viața socială;
probleme financiare din cauza banilor cheltuiți pe sală, suplimente, steroizi.

Cum se pune diagnosticul de bigorexie?

Bigorexia nu este încă o etichetă de diagnostic oficială separată, dar se încadrează ca specificator în tulburarea dismorfică corporală. Diagnosticul este pus de regulă de un medic psihiatru, un psiholog clinician sau psihoterapeut cu experiență în tulburări de imagine corporală, ori, în unele cazuri, de echipe multidisciplinare (psihiatru, psiholog, nutriționist, medic sportiv).

Se evaluează cât de mult timp ocupă gândurile despre mușchi și musculatură, cât de mult afectează viața de zi cu zi a persoanei, comportamentele de antrenament, alimentație, consum de suplimente sau steroizi și prezența altor tulburări psihice (depresie, anxietate, tulburări de alimentație, dependențe). Există și chestionare specifice pentru evaluarea bigorexiei și a insatisfacției legate de muscularitate, folosite mai ales în cercetare și în unele clinici specializate.

Opțiuni de tratament și prevenire în bigorexie

Vestea bună este că bigorexia, ca orice tulburare psihică, poate fi tratată. Planul de tratament se adaptează fiecărei persoane.

Tratament bigorexie: psihoterapie (în special terapia cognitiv-comportamentală)

Terapia cognitiv-comportamentală are dovezi solide pentru tulburările dismorfice și tulburările de alimentație și este folosită și în bigorexie. Obiectivele includ:

identificarea și schimbarea gândurilor distorsionate despre corp, mușchi și valoarea personală;

reducerea comportamentelor compulsive (antrenamente exagerate, verificare în oglindă, diete extreme);

învățarea de strategii de a face față anxietății fără a apela la ritualuri legate de musculatură;

luarea în calcul a unei imagini de sine bazate și pe alte calități, nu doar pe mușchi.

Pot fi utile și alte tipuri de psihoterapie (terapie de grup, terapie centrată pe traumă, abordări axate pe acceptare și compasiune față de sine).

Tratament bigorexie: medicamente

În unele cazuri, medicul psihiatru poate recomanda medicamente antidepresive (de exemplu, inhibitori selectivi de recaptare a serotoninei – SSRI), folosite și în tulburarea dismorfică corporală, tulburări obsesiv-compulsive și depresie.

Medicația nu „oprește” singură bigorexia, dar poate reduce intensitatea anxietății și a obsesiilor, facilitând munca în psihoterapie.

Tratament bigorexie: intervenție pe consumul de steroizi și alte substanțe

Dacă există abuz de steroizi sau alte substanțe pentru creșterea masei musculare, este important:

consult cu medic endocrinolog sau alt specialist pentru evaluarea efectelor fizice;

consiliere psihologică legată de renunțarea la aceste substanțe;

monitorizarea eventualelor simptome de sevraj sau a posibilelor complicații (de exemplu, tulburări hormonale, probleme cardiace, afecțiuni hepatice).

Tratament bigorexie: implicarea familiei și a anturajului

Pentru mulți tineri, sprijinul familiei și al prietenilor este esențial:

normalizarea discuțiilor despre sănătate mintală și despre tulburări psihice;

încurajarea căutării de ajutor specializat;

evitarea comentariilor ironice sau critice despre corp și musculatură;

susținerea schimbărilor treptate (de exemplu, reducerea programului de sală, flexibilizarea dietei).

Prevenire bigorexie

Prevenția bigorexiei nu înseamnă să renunțăm la sport sau la dorința de a avea o musculatură sănătoasă. Înseamnă să promovăm un raport echilibrat cu corpul și cu sala de sport.

În școli, facultăți și cluburi sportive ar fi util să se discute despre diversitatea corpurilor – nu toată lumea poate avea același tip de musculatură, despre limitele sănătoase ale antrenamentului și semnele care indică faptul că pasiunea pentru mușchi se transformă într-o tulburare psihică, dar și despre riscurile steroizilor și ale suplimentelor luate fără supraveghere.

Profesioniștii din fitness pot avea un rol important în prevenirea bigorexiei: să promoveze obiective realiste, accent pe sănătate, nu doar pe mușchi uriași, să descurajeze dietele extreme și antrenamentele nesustenabile, să îndrume o persoană spre un specialist (psiholog, psihiatru) atunci când observă semne de bigorexie la clienți și să evite promovarea implicită sau explicită a steroizilor.

În ce privește relația cu rețelele sociale, se recomandă urmărirea unui feed mai divers, nu doar conturi de culturism și fitness extrem, limitarea timpului petrecut comparându-ne corpul cu imaginile altora, amintirea faptului că multe fotografii sunt editate, filtrate sau făcute în condiții perfecte de lumină și urmărirea de conturi care promovează sănătatea mintală, acceptarea corpului și echilibrul.

Când ar trebui să ceri ajutor?

Este recomandat să cauți ajutor de la medic sau psiholog dacă observi că:

petreci o mare parte din zi gândindu-te la mușchi și musculatură;
simți o frică intensă că ești „prea mic”, „prea slab” – chiar dacă cei din jur îți spun că ești foarte bine dezvoltat;
îți organizezi aproape tot timpul în jurul sălii și al dietei;
ai început să folosești steroizi sau alte substanțe ca să îți crești musculatura;
te simți deprimat, anxios sau izolat din cauza modului în care îți percepi corpul.

Bigorexia este o tulburare psihică reală, deci recunoașterea problemei și apelarea la ajutor specializat pot face o diferență majoră pentru sănătatea fizică și emoțională, pe termen lung.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NEDA - Muscle Dysmorphia
https://www.nationaleatingdisorders.org/muscle-dysmorphia/
Muscle Dysmorphia, Obsessive–Compulsive Traits, and Anabolic Steroid Use: A Systematic Review and Meta-Analysis
https://www.mdpi.com/2076-328X/15/9/1206
Studiul „Muscle Dysmorphia, Obsessive–Compulsive Traits, and Anabolic Steroid Use: A Systematic Review and Meta-Analysis”, apărut în Behav. Sci. 2025, 15(9), 1206; https://doi.org/10.3390/bs15091206, autori: Metin Çınaroğlu, Eda Yılmazer
Springer Nature Link - Variants: Muscle Dysmorphia
https://link.springer.com/chapter/10.1007/978-3-031-65339-1_10
Studiul „Variants: Muscle Dysmorphia”, apărut Optimizing Evidence-Based Treatment for Body Dysmorphic Disorder. CBT: Science Into Practice. Springer, Cham., 2024, https://doi.org/10.1007/978-3-031-65339-1_10, autori: Grunewald, W., Stanley, T.B., Smith, A.R.

Te-ar mai putea interesa și...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA ȘI...