Aromaterapia a luat naștere în anii 1930, când chimistul René-Maurice Gattefoss a descoperit efectele benefice pe care le au uleiurile volatile asupra sănătății noastre.

Pornind de la ideea că femeile purtau la ele încă din secolele trecute mici recipiente cu plante aromatice sau substanțe pe care le miroseau când se simțeau amețite sau emoționate, chimistul a extins observațiile asupra tuturor momentelor în care folosim parfumuri sau uleiuri parfumate în viața noastră. A notat astfel efectele pe care diverse arome și uleiuri din plante le au asupra oamenilor și a transformat această terapie într-o formă de medicină alternativă.

Cum funcționează aromaterapia

Uleiurile volatile acționează asupra sistemului nervos, prin intermediul simțurilor noastre. Aromaterapia are, în general, două acțiuni: pe de o parte este cea de calmare, pe de altă parte este cea energizantă, tonică. În funcție de uleiurile utilizate, există câteva tratamente ale căror efcte sunt atât de puternice, încât pot ajuta la tratarea unor afecțiuni din diferite zone ale corpului.

Principalele efecte ale aromaterapiei se observă însă la nivel psihic, al stării de bine. Unele uleiuri au efecte similare cu ale consumului de ciocolată, lecturii unei cărți care ne place și chiar râsului. După inhalarea respectivelor substanțe, în creierul nostru se produc anumite reacții chimice care ne fac mai fericiți, mai relaxați, mai echilibrați.

Forme de aromaterapie

Principala formă de aromaterapie utilizată, în special de medici terapeuți, este inspirația. Se folosește o sursă de căldură, care favorizează evaporarea vaporilor aromați, inspirația făcându-se de la distanță de 1-2 metri. Această formă de aromaterapie este utilă în special în caz de afecțiuni ale sistemului respirator, dar și ca relaxant universal și mod de împrospătare a casei. O formă mai intensivă a inspirației este inhalarea. Aceasta are efecte mai puternice și se realizează prin inspirații profunde, la doar 10-20 de centimetri de sursa de vapori, însă este inetrzisă copiilor sub 5 ani.

Alte două forme populare de aromaterapie sunt ungerea și masajul. Ungerea presupune aplicarea unor uleiuri esențiale pe anumite zone ale corpului, uleiul fiind în același timp inspirat și absorbit de piele, în timpul unei sesiuni de relaxare și repaos. Masajul presupune folosirea uleiurilor pentru suprafețe mai mari ale corpului, pătrunderea în piele fiind ajutată și grăbită de  mișcările realizate cu mâinile pe suprafața pielii. Această formă de aromaterapie este și foarte hidratantă, iar nivelul de relaxare este mărit datorită eliminării tensiunii musculare prin masare.

Baia cu uleiuri aromatice este poate cea mai comodă formă de aromaterapie la care putem recurge. Presupune simpla adăugare a câtorva picături de ulei esențial în apa din cadă, eventual alături de puțină sare sau spumant de baie. Uleiurile din apă facilitează relaxarea și hidratarea pielii, lăsând un miros păcut și discret.

Uleiurile volatile și efectele lor

Indiferent de efectele lor, uleiurile volatile utilizate în aromaterapie sunt destinate exclusiv uzului extern, pe piele sau prin inhalarea vaporilor. Evitați zona ochilor și ingerarea acestora, fiindcă pot avea efecte adverse grave și foarte grave.

Uleiuri pentru relaxare, cu efect antistres: mușețel, iasomie, valeriană, patchouli, vanilie

Uleiuri cu proprietăți antibacteriene și antivirale: mușețel, ghimbir, smirnă, portocală, camfor

Uleiuri pentru afecțiuni ginecologice: fenicul, coada șoricelului

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Uleiuri pentru afecțiuni digestive: ghimbir, mentă

Uleiuri pentru afecțiuni cardiovasculare: lemn de santal, abore de ceai, ylang-ylang

Uleiuri cu efect antiinflamator: eucalipt, rozmarin