Adevarul despre trialurile clinice utilizate in cercetarea stiintifica

Nu de putine ori subiectul trialurilor clinice fost intens mediatizat si prezentat simplist sub forma unor experiente pe subiecti umani, de multe ori considerat ca ceva suspect sau la limita legii, oricum ceva ce nu ar trebui sa se mai desfasoare prea curand.

Ori trialurile clinice, reprezinta, fie ca vrem sau nu, motorul dezvoltarii stiintifice si calea prin care o serie de produse farmaceutice sau proceduri medicale ajung in practica medicala curenta, marind considerabil, in multe cazuri, supravietuirea fara progresia bolii sau asigurand chiar vindecarea in anumite afectiuni.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Ca in orice alta specialitate medicala, si in oncologie trialurile clinice sunt studii de cercetare care implica pacienti voluntari. Daca marea majoritate a trialurilor studiaza noile terapii antineoplazice (terapiile target, imunoterapia, etc.), unele dintre ele studiaza asocierea terapiilor preexistente medicale, radioterapia sau chirurgia. De asemenea, unele trialuri au ca scop ameliorarea simptomatologiei sau diminuarea efectelor secundare aparute in timpul tratamentului precum si managementul efectelor secundare tardive, care apar dupa finalizarea unui tratament. Un aspect important, care reprezinta de asemenea subiect al trialurilor clinice, este reprezentat de preventia cancerului.

De ce sunt importante trialurile clinice?

Trialurile clinice reprezinta calea catre progres in prevenirea si tratarea cancerului. Orice noua molecula sau asociere terapeutica trece prin "furcile" studiilor clinice inainte de a fi aprobata de catre autoritati (FDA, EMEA, etc). Aproape intotdeauna pacientilor cu boala oncologica li se ofera ca varianta terapeutica posibilitatea participarii la un trial clinic. Trialul clinic pune la dispozitie pacientului un tratament novator, nedisponibil inca, precum si terapii noi care ar putea sa-i aduca acestuia sansa unei supravietuiri mai mari, a unor efecte secundare mult mai mici si deci o calitate a vietii net superioara. De asemenea, participarea in cadrul trialurilor clinice poate imbunatati sanctiunile terapeutice pentru alti potentiali pacienti.

Trialurile clinice pot include sute sau chiar mii de pacienti ceea ce inseamna un interval destul de lung de timp pana cand rezultatele acestora pot fi comunicate. Odata ce rezultatele sunt comunicate si validate, standardele terapeutice se pot modifica iar noile optiuni iau locul terapiilor existente. In fapt, trialurile clinice reprezinta singura cale acceptata prin care cercetatorii pot afirma ca noile terapii lucreaza mai bine decat terapiile standard la acel moment. Cu toate ca trialurile clinice reprezinta un motiv de speranta, participarea pacientilor in cadrul acestora este inca modesta (sub 5%in Statele Unite si sub 2% in Romania).

Trialurile clinice si placebo

Anumite trialuri clinice, asa numitele trialuri placebo-controlate, compara tratamentul nou cu placebo. Placebo inseamna tratament sau medicament inactiv. Utilizarea placebo in studiile clinice este destul de restransa si de obicei se utilizeaza combinat cu terapia standard.

In anumite situatii placebo se foloseste atunci cand nu exista un tratament standard disponibil sau in terapia paleativa alaturi de tratamente care controleaza simptomele sau efectele secundare ale cancerului.

Normele trialurilor clinice

Toate trialurile clinice au cateva reguli pentru populatia participanta. Aceste reguli sunt stipulate in trial si sunt cunoscute sub forma criteriilor de includere si respectiv excludere. Exemple de criterii validate pentru o persoana sunt varsta, tipul cancerului, istoricul medical, statusul actual de sanatate sau terapiile anterioare.

Criteriile de includere asigura similaritatea pacientilor participanti din punct de vedere medical. De exemplu, acelasi tip histologic de cancer sau acelasi stadiu de boala. In cazul in care sunt prea multe diferente intre pacientii inrolati in studiu, rezultatele studiilor pot fi dificil de interpretat si nu de putine ori pot fi eronate.

Criteriile de excludere sunt criterii de siguranta. Exemplu pacientii cu insuficienta cardiaca, renala, etc. sau pacientii varstnici pur si simplu. Anumite tratamente antineoplazice le pot pune viata in pericol acestui gen de pacienti motiv pentru care, in general, acestia nu sunt inclusi in studiile clinice.

Trialurile clinice urmeaza intocmai un set de reguli care reprezinta protocolul studiului. Protocolul descrie criteriile de includere si excludere, schema testelor, procedurilor, medicatiei precum si dozele, lungimea studiului precum si modul in care sunt comparate grupele de pacienti.

Odata ce o persoana este inclusa intr-un studiu clinic, echipa de cercetare monitorizeaza permanent starea de sanatate a acesteia. Acest lucru se intampla pe tot parcursul studiului dar si un interval de timp dupa finalizarea acestuia. Pe aceasta cale se pot culege informatii legate de siguranta si eficienta tratamentului administrat.

Echipa de studiu clinic va raspunde intrebarilor legate de trial si se ocupa de semnarea de catre pacient a consimtamantului informat, verifica starea de sanatate a pacientului inainte de inrolarea in trial, urmareste pacientul indeaproape pe parcursul trialului si rama e in contact cu pacientul dupa finalizarea studiului clinic.

Pacientii participanti in trialurile clinice trebuie sa urmeze instructiunile echipei medicale si sa ramane in legatura permanenta cu membrii echipei de studiu pentru a relata orice efect secundar posibil precum si orice nelamurire sau obiectie legata de desfasurarea studiului clinic..

Studiile preclinice

Inainte de a demara studii clinice pe subiecti umani medicul trebuie sa emita asa numita ipoteza de cercetare care inseamna in linii mari dovada potrivit careia ipoteza de lucru este corecta. Aceasta se desfasoara in laborator si daca ipoteza de lucru este validata se verifica pe animal de laborator. Numai un asemenea test pozitiv reprezinta premisa testarii pe subiecti umani.

Studiile clinice

In general, cercetarea clinica parcurge 3 etape distincte.

Studiul clinic de faza 1 este un studiu de siguranta, in general de mica anvergura, cuprinzand in medie 10-30 bolnavi si care arata ca un nou tratament poate fi folosit fara probleme. In cadrul acestei faze se fixeaza doza eficienta, ritmul de administrare al medicamentului sau elemente de siguranta ale acestuia. In cadrul acestei faze se creste progresiv doza medicamentului pana la doza mxima tolerata, ceea ce inseamna doza cu efectul cel mai mare dar fara efecte secundare severe. Studiile de faza 1 includ si elemente de farmacocinetica care studiaza dinamica absorbtiei medicamentului, concentratiei serice a acestuia, etc. Durata unui asemenea studiu este intre cateva luni si 1 an.

Studiul clinic de faza 2 vine cu lamuriri suplimentare asupra mecanismului de actiune a unui medicament precum si cu date suplimentare de siguranta. Durata unui asemenea studiu poate sa ajunga chiar pana la 2 ani iar numarul pacientilor inrolati este semnificativ mai mare (de ordinul zecilor sau chiar sutelor). Multe dintre studiile de faza 2 sunt studii comparative intre noua optiune terapeutica si terapia standard existenta iar impartirea intr-un grup sau altul se face randomizat, adica aleator, pe principiul hazardului. Obiectivul studiilor de faza 2 este de a demonstra noninferioritatea noii terapii versus terapia standard.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Studiul clinic de faza 3 este deja un studiu de larga anvergura care include intre cateva sute si cateva mii de pacienti iar durata poate sa fie de ordinul anilor. Obiectivul acestor studii este de a afla daca noul tratament este mai bun decat tratamentul standard iar efectele secundare sunt cel putin similare terapiei standard daca nu inferioare. In general aceste trialuri sunt randomizate, ceea ce inseamna impartire aleatorie pe categorii de tratamente. De indata ce studiul atesta eficienta noului tratament asupra unui tip particular de cancer, se pot face demersuri de catre sponsorii studiului pentru aprobarea de catre autoritatile competente (Agentia Federala a Medicamentului in SUA si respectiv Agentia Europeana a Medicamentului) a noii terapii. In conditiile in care standardele autoritatilor de reglementare sunt intrunite acestea aproba noul tratament care devine standard terapeutic.

 

Sursa foto: Shutterstock

Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0