

Tipuri populare de psihoterapie si specificul lor
Tipuri populare de psihoterapie si specificul lor
Tipuri populare de psihoterapie si specificul lor
Psihoterapia este un proces terapeutic care implică comunicarea între un pacient și un specialist în sănătatea mintală (psiholog, psihiatru sau psihoterapeut) cu scopul de a trata probleme emoționale, comportamentale sau de sănătate mintală. Discutăm în acest articol despre terapia cognitiv-comportamentală, terapia experiențială și psihanaliză.
Psihoterapia are ca scop îmbunătățirea stării de bine și a funcționării psihologice, prin înțelegerea și gestionarea mai bună a emoțiilor, gândurilor și comportamentelor. Există mai multe forme de psihoterapie, cum ar fi:
Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) - este o formă de psihoterapie care se concentrează pe identificarea și modificarea gândurilor și comportamentelor negative sau disfuncționale. Scopul principal al acestei terapii este de a ajuta persoanele care se tratează să devină conștiente de tiparele lor de gândire, să înțeleagă cum aceste gânduri influențează emoțiile și comportamentele și să învețe modalități mai sănătoase de a reacționa la situații dificile.
Terapia experiențială - este o formă de psihoterapie care se concentrează pe explorarea și exprimarea directă a emoțiilor, percepțiilor și trăirilor în momentul prezent. Aceasta încurajează pacientul să își trăiască și să își exploreze emoțiile și experiențele într-un mod activ și profund, cu scopul de a obține înțelegerea și rezolvarea conflictelor interioare sau problemelor psihologice.
Psihanaliza - este o formă de terapie și teorie a personalității dezvoltată de Sigmund Freud, care se concentrează pe explorarea inconștientului pentru a înțelege și trata conflictele psihologice. Se bazează pe ideea că multe dintre gândurile, sentimentele și comportamentele noastre sunt influențate de dorințe și conflicte inconștiente, adesea legate de experiențe timpurii din copilărie.
Pentru ce se recomandă terapia cognitiv-comportamentală?
Terapia cognitiv-comportamentală este recomandată pentru o gamă largă de tulburări și probleme psihologice.
1. Tulburări de anxietate
Anxietatea generalizată poate fi tratată prin această formă de terapie. Persoanele care se confruntă cu îngrijorări excesive și necontrolate legate de diverse aspecte ale vieții (muncă, familie, sănătate) pot fi ajutate să își identifice gândurile catastrofice și să învețe să le gestioneze. Și cei cu fobii specifice pot testa această terapie. Teama irațională față de obiecte sau situații anume (de exemplu, frica de zbor sau de păianjeni) se poate trata prin tehnici de expunere progresivă pentru a ajuta persoana să își înfrunte temerile. De asemenea, psihologul învață pacienții să recunoască și să corecteze interpretările greșite ale simptomelor fizice (de exemplu, senzația de sufocare sau bătăi accelerate ale inimii).
2. Depresie
Terapia cognitiv-comportamentală este utilizată și pentru a ajuta la recunoașterea și schimbarea gândurilor negative și a tiparelor de comportament care întrețin depresia. Aceasta include lucrul cu percepțiile legate de sine, lume și viitor, învățând pacientul cu depresie să dezvolte strategii mai sănătoase de adaptare.
3. Tulburare obsesiv-compulsivă
Această tulburare implică gânduri intruzive (obsesii) și comportamente repetitive (compulsii) pe care persoana simte că trebuie să le facă pentru a reduce anxietatea. Psihoterapia ajută la reducerea compulsivității prin expunerea la situații care declanșează obsesiile și împiedicarea desfășurării ritualurilor compulsive.
4. Tulburare de stres post-traumatic (PTSD)
PTSD apare după ce o persoană a trăit sau a fost martoră la un eveniment traumatic. Terapia cognitiv-comportamentală ajută pacientul să proceseze trauma și să își schimbe răspunsurile disfuncționale la amintiri dureroase, folosind tehnici de expunere și restructurare cognitivă.
5. Dependențe (alcool, droguri, jocuri de noroc)
TCC abordează gândurile și comportamentele care duc la consumul de substanțe sau comportamente adictive. Persoanele afectate sunt învățate să recunoască situațiile și gândurile care declanșează dependența și să dezvolte abilități de adaptare alternative.
6. Probleme de relație și dificultăți de gestionare a furiei
Terapia cognitiv-comportamentală poate ajuta oamenii să-și înțeleagă și să-și gestioneze mai bine emoțiile și reacțiile negative în relații. De asemenea, aceștia învață cum să comunice mai eficient și să rezolve conflictele într-un mod sănătos.
Cum decurge o ședință de terapie cognitiv-comportamentală?
La începutul terapiei, terapeutul și pacientul stabilesc împreună obiective clare și măsurabile. De exemplu, reducerea atacurilor de panică sau gestionarea mai eficientă a stresului. Terapeutul va cere persoanei să descrie situațiile stresante și să exploreze ce gânduri, emoții și comportamente apar în acele momente. Acest proces ajută persoana să devină conștientă de tiparele de gândire negative care contribuie la problemele sale.
TCC include adesea și exerciții de relaxare, cum ar fi respirația profundă, tehnici de mindfulness sau alte metode de calmare, care să ajute la gestionarea stresului și a anxietății. Pacientul va avea de obicei teme pentru acasă, cum ar fi ținerea unui jurnal de gânduri sau încercarea unor noi comportamente. Aceste exerciții au scopul de a întări abilitățile învățate în ședințele de terapie și de a le aplica în viața de zi cu zi.
O ședință durează de obicei între 45 și 60 de minute, iar terapia va necesita, de regulă, între 6 și 20 de ședințe, în funcție de natura și gravitatea problemelor tratate.
Pentru ce se recomandă terapia experiențială?
Terapia experiențială este recomandată pentru o varietate de probleme emoționale, psihologice și relaționale, în special atunci când este necesară o abordare activă și profundă a emoțiilor și trăirilor.
1. Traume emoționale și fizice
Terapia experiențială este adesea utilizată pentru a trata persoane care au suferit traume din copilărie sau la vârsta adultă. Aceasta include abuzuri fizice, emoționale, sexuale, dar și pierderi sau alte experiențe dureroase. Prin implicarea directă a corpului și a emoțiilor, pacientul poate procesa și integra experiențele traumatice într-un mod sănătos.
2. Probleme de atașament și dificultăți în relații
Această psihoterapie este utilă pentru persoanele care au dificultăți în a forma și a menține relații apropiate. Poate ajuta la explorarea modului în care experiențele timpurii de atașament influențează relațiile actuale și la îmbunătățirea conectării emoționale cu partenerii, familia sau prietenii.
3. Blocaje emoționale și dificultăți în exprimarea emoțiilor
Pentru cei care au dificultăți în a-și exprima sau trăi emoțiile (fie că le reprimă, fie că le evită), terapia experiențială îi ajută să se reconecteze cu sentimentele lor într-un mod autentic și liber. Acest lucru poate ajuta la eliberarea emoțiilor acumulate și la obținerea unei mai bune înțelegeri de sine.
4. Depresie și anxietate
Terapia experiențială poate fi eficientă pentru persoanele care suferă de depresie sau anxietate, în special atunci când aceste tulburări sunt legate de conflicte emoționale nerezolvate sau reprimarea sentimentelor. Accesarea emoțiilor neexprimate și explorarea lor într-un cadru terapeutic poate duce la vindecare și eliberare emoțională.
5. Stres post-traumatic
Pentru cei care suferă de tulburare de stres post-traumatic, terapia experiențială oferă o abordare activă în procesarea amintirilor traumatice. Prin tehnici creative și de expunere controlată, pacienții pot învăța să-și confrunte și să-și reinterpreteze experiențele traumatice într-un mod mai puțin copleșitor.
6. Dezvoltare personală
Terapia experiențială este eficientă și pentru cei care doresc să se înțeleagă mai bine pe sine, să își exploreze emoțiile și să crească din punct de vedere emoțional. Este un proces profund care ajută la descoperirea și dezvoltarea unui sentiment autentic de sine.
Cum decurge o ședință de terapie experiențială?
La începutul ședinței, terapeutul va discuta cu pacientul despre starea lui emoțională și despre eventualele probleme sau dificultăți cu care se confruntă în acel moment. Scopul este să identifice temele centrale ale sesiunii, cum ar fi o emoție dificilă sau o situație stresantă.
Apoi, terapeutul poate cere pacientului să joace un rol sau să recreeze o scenă din viața sa care a provocat o reacție emoțională puternică. Pacientul poate vorbi cu un „personaj imaginar” (de exemplu, o persoană importantă din viața lui) pentru a-și exprima sentimentele nespuse.
Persoana poate fi încurajată să fie atentă la cum își simte corpul în legătură cu anumite emoții (de exemplu, tensiune în umeri, nod în stomac) și să exploreze acele senzații. Exercițiile pot implica mișcare fizică pentru a elibera tensiunea emoțională acumulată. Terapeutul poate folosi și desenul, pictura sau modelajul pentru a ajuta pacientul să exprime vizual ceea ce simte, atunci când cuvintele nu sunt suficiente.
După activitățile experiențiale, terapeutul și pacientul discută despre ceea ce a fost trăit în timpul exercițiilor. Este un moment de reflecție în care pacientul poate împărtăși ce a simțit, ce a învățat despre sine și despre emoțiile sale. De multe ori, pacientul primește teme pentru acasă, cum ar fi reflecția asupra unor momente din viața sa sau aplicarea unor tehnici de mindfulness sau relaxare.
Pentru ce se recomandă psihanaliza?
Deși nu mai este folosită ca psihoterapie în forma sa tradițională pe scară largă, principiile psihanalitice sunt încă integrate în unele forme moderne de terapie, mai ales în abordările psihodinamice. Psihanaliza poate fi folosită pentru tratarea depresiei și a anxietății, mai ales atunci când aceste stări sunt legate de traume emoționale nerezolvate sau de modele de gândire și comportament care se repetă inconștient.
Persoanele care au dificultăți în a-și defini identitatea personală, care au probleme în relațiile interpersonale sau care se confruntă cu un sentiment general de gol interior pot beneficia de psihanaliză. Terapia explorează cum relațiile timpurii cu părinții și alți îngrijitori influențează tiparele emoționale și relaționale din prezent.
Psihoterapia poate fi indicată și în cazul tulburărilor de personalitate, cum ar fi tulburarea de personalitate borderline sau narcisistă, unde există modele profunde de comportament disfuncțional și relații interpersonale dificile.
Psihoterapia psihodinamică este o formă modernă a psihanalizei, care integrează principiile psihanalitice, dar într-un cadru mai scurt și mai structurat. Psihoterapia psihodinamică se concentrează pe descoperirea conflictelor inconștiente, dar poate fi mai directă și mai orientată spre prezent decât psihanaliza clasică.
Anumiți terapeuți integrează conceptele psihanalitice, cum ar fi transferul (proiecția sentimentelor pacientului asupra terapeutului) și inconștientul, în alte forme de terapie mai scurte, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală sau terapia centrată pe emoții.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NHS - Overview - Cognitive behavioural therapy (CBT)
https://www.nhs.uk/mental-health/talking-therapies-medicine-treatments/talking-therapies-and-counselling/cognitive-behavioural-therapy-cbt/overview/
American Addiction Center - What Is Experiential Therapy? (Activities and Examples)
https://americanaddictioncenters.org/therapy-treatment/experiential
NCBI - An Introduction and Brief Overview of Psychoanalysis
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC10575551/
Studiul „An Introduction and Brief Overview of Psychoanalysis”, apărut în Cureus. 2023 Sep; 15(9): e45171. Published online 2023 Sep 13. doi: 10.7759/cureus.45171, autori: Martin Tarzian, Mariana Ndrio, Adegbenro O Fakoya
Te-ar mai putea interesa și...