Primele amintiri se formează mai devreme de 3 ani? (studiu)
Primele amintiri se formează mai devreme de 3 ani? (studiu)
Primele amintiri se formează mai devreme de 3 ani? (studiu)
Deși multe cercetări arată că primele amintiri se formează după vârsta de 3 ani și jumătate, un studiu publicat în jurnalul Memory sugerează că oamenii ar putea avea, de fapt, cele mai vechi amintiri de la vârsta de doi ani și jumătate.
Potrivit etapizării memoriei, între 0 și 2 ani, copiii formează amintiri pe termen scurt, care nu rămân cu ei, iar între 2 și 3 ani, deși apar alte amintiri legate de fapte și evenimente, și acestea sunt efemere, deoarece hipocampul - cheia amintirilor pe termen lung - este încă în proces de maturizare. Amintirile care rămân se formează, teoretic, după vârsta de 3 ani.
Însă cea mai timpurie amintire este mai degrabă o țintă în mișcare decât să fie o singură imagine statică, spun oamenii de ștință. Astfel, atunci când li se cere să spună care este amintirea lor cea mai timpurie, oamenii nu au o graniță clară în minte, ci un soi de bazin din care pot extrage amintiri.
Într-un studiu¹ realizat la Universitatea Newfoundland se arată că, de fapt, oamenii își pot aminti mai multe lucruri de la vârsta de doi ani și ceva, dar nu își dau seama până nu li se adresează anumite întrebări.
Primele amintiri se pot forma chiar mai devreme decât se credea
Autorii studiului spun că, în primul rând, este foarte ușor să îi faci pe oameni să-și amintească diverse imagini pur și simplu întrebându-i care este cea mai timpurie amintire a lor, și apoi cerându-le să mai spună ce alte amintiri mai au din acea perioadă. În acest fel, oamenii încep să scoată la iveală amintiri chiar mai vechi - uneori mai vechi cu până la un an, deci despre lucruri care au avut loc cu până la un an mai devreme decât credeau că au cea mai veche amintire.
În al doilea rând, mai spun cercetătorii, amintirile timpurii sunt sistematic depășite. Aceștia precizează că, de-a lungul altor cercetări care însumează 20 de ani, au găsit multe persoane care credeau că aveau o anumită vârstă la momentul pe care îl consideră ca fiind cel de când au cea mai veche amintire, dar, în realitate, erau mai mici.
Cercetarea de față a analizat 10 studii despre amnezia copilăriei, urmate de analize atât ale datelor publicate, cât și ale celor nepublicate, colectate în laborator. Datele au fost colectate de la un total de 992 de participanți, iar amintirile a 697 de participanți au fost apoi comparate cu amintirile părinților acestora.
În general, s-a observat că primele amintiri ale copiilor sunt situate înainte de momentul în care cred ei că au trecut prin situația respectivă, lucru confirmat și de părinți. De exemplu, atunci când au analizat un studiu care a intervievat copii după ce au trecut doi și opt ani de la prima lor amintire, aceștia au reușit să-și aducă aminte de aceeași amintire, însă, cu privire la momentul apariției, în interviurile ulterioare au spus că amintirea este de la o vârstă mai mare.
Savanții spun că, atunci când te uiți la lucruri care s-au întâmplat cu foarte mult timp în urmă, este ca și cum ai privi printr-un obiectiv: cu cât este mai îndepărtată o memorie, cu atât efectul telescopic te face să o vezi mai aproape. Astfel, după ce s-au analizat toate datele, pentru cercetători a devenit clar că oamenii își amintesc lucruri din copilăria foarte timpurie, dacă sunt ajutați să acceseze acele amintiri.
Ceea ce este necesar acum în cercetarea amneziei copilăriei, concluzionează cercetătorii, sunt date externe confirmate sau documentate independent cu care datele derivate personal să fie comparate, deoarece acest lucru ar preveni potențialele erori umane.
Amintirile de la vârsta de 2 ani pot să fie fictive, spun alte cercetări
Alte studii arată că, deși mulți oameni au impresia că amintirile lor sunt de la vârsta de 2 ani sau chiar de la vârsta de un an, de fapt amintirile nu sunt reale. Un studiu² a constatat că 38,6% din 6.641 de participanți au afirmat că au amintiri de la vârsta de 2 ani sau mai mică, 893 de persoane susținând amintiri de la vârsta de 1 sau mai puțin. Acest lucru a fost deosebit de răspândit în rândul adulților de vârstă mijlocie și de vârsta a treia.
Pentru a investiga primele amintiri ale oamenilor, cercetătorii le-au cerut participanților să detalieze prima lor amintire împreună cu vârsta lor la momentul respectiv. Participanților li s-a spus că amintirea în sine trebuia să fie una despre care erau siguri că este reală (deci nu ar trebui să se bazeze, de exemplu, pe o fotografie de familie, o poveste de familie sau orice altă sursă decât experiența directă).
Din aceste descrieri, cercetătorii au examinat apoi conținutul, limbajul, natura și detaliile descriptive ale primelor amintiri ale respondenților și din acestea au evaluat motivele probabile pentru care oamenii susțin că au amintiri de la vârste care sunt prea mici pentru ca oamenii să rețină ceva de atunci.
Având în vedere că multe dintre aceste amintiri au fost datate ca fiind de la vârsta de 2 ani sau chiar înainte, autorii studiului sugerează că aceste amintiri fictive se bazează pe fragmente amintite ale experienței timpurii - cum ar fi un cărucior, unele relații de familie și sentimentul de tristețe - și unele fapte sau cunoștințe despre propria copilărie care ar fi putut fi derivate din fotografii sau din conversații de familie.
Oamenii de știință sugerează că o persoană căreia i se cere să-și amintească lucruri din copilăria timpurie are în minte fragmente din experiențe reale trăite în acele vremuri, combinate cu unele lucruri pe care le-a auzit despre propria copilărie sau cu unele fotografii pe care le-a văzut din vremea respectivă.
Dacă, de exemplu, cineva din familie îi spune unei persoane că avea un pătuț de culoare galbenă când era foarte mică și o păpușă roz și îi arată și o fotografie în care copilul era în pătuțul galben cu păpușa roz, persoana își poate închipui cum stătea în acel pătuț și se juca, și de-a lungul timpului, poate adăuga unele detalii care nu au legătură cu realitatea, ajungând să fie convinsă că aceea este o amintire reală.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Taylor & Francis online - What is your earliest memory? It depends
https://www.tandfonline.com/doi/full/10.1080/09658211.2021.1918174
1. Studiul „What is your earliest memory? It depends”, apărut în Memory, mai 2021, https://doi.org/10.1080/09658211.2021.1918174, autori: Carole Peterson
SAGE journals - Fictional First Memories
https://journals.sagepub.com/doi/full/10.1177/0956797618778831
2. Studiul „Fictional First Memories”, apărut în Psychological Science, iulie 2018, https://doi.org/10.1177/0956797618778831, autori: Shazia Akhtar et al.
Te-ar mai putea interesa și...
